Caractericarea personajelor - Concert din muzica de Bach

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Caractericarea personajelor - Concert din muzica de Bach

Personajele sunt supuse unei adânci analize în zonele obscure ale conºtiinþei. Tehnica portretisticã este modernã. Un personaj este prezentat cu multiple ºi variante imagini din partea mai multor personaje, ale personajului însuºi sau conturat de cãtre autoare. Autoarea elaboreazã portrete în trepte prin tuºe succesive, de la diverse niveluri, din perspective schimbate.

Personajele sunt puse sã se verifice în situaþii cheie, mai toate trecând pe rând în primul plan ; ele se contemplã singular, se autoobservã, cerceteazã pe ceilalþi ºi sunt observate ca într-un film, scrutate de indivizii din jur. Eroii sau eroinele se prezintã cu o imagine dublã: exterioarã, adicã masca pentru salvarea aparenþelor ºi lumea interioarã, stratificatã pe etaje ºi subsoluri ale conºtiinþei în funcþie de momentele diferite ale vieþii lor în situaþiile în care se aflã. Complexitatea lor se dezvãluie în timp.

Un rol important joacã în evoluþia personajelor tarele biologice ºi sociale. Apar astfel în roman personaje groteºti ºi patologice cu valori simbolice, o întreagã esteticã a urâtului cum sunt gemenii Hallipa, Mika-Lé Rim, monºtri fizici ºi morali. Ada Razu: Orfanã ºi majorã, cu avere proprie, se mãritase cu prinþul Maxenþiu pentru a-ºi satisface aspiraþiile nobiliare. ªtia cã l-a luat pe prinþ ca sã-l plãteascã.

Scriitoarea prezintã date esenþiale atât despre aspectul fizic cât ºi despre viaþa ei: costelivã, campioanã de tenis ºi la dans, oacheºã ºi pãroasã, cu faþa negricioasã ºi cu ochii aprinºi, mâinile slabe, negre, cu inele mari, printre care un safir uriaº, senzualã ºi capricioasã, o cãlãreaþã admirabilã. Fire mondenã ºi de o frivolitate evidentã, vulgarã, cãsãtoritã abia de doi ani cu Maxenþiu, nu are curajul sã se afiºeze în societate cu Licã.

Atrasã de aspectul lui fizic, Ada nu ezitã sã-l vâre în casã, din momentul în care aflã cã el este unchiul “înfumuratei” doamne Hallipa Drãgãnescu. Prin aceastã relaþie Ada întrevede posibilitatea de a pãtrunde la recepþiile Elenei. Aºa se explicã propaganda pe care o face pentru concertul Elenei. Tot din snobism nu ezitã sã-l scoatã din casã pe Maxenþiu, bolnav, la parada sportivã, când va oferi publicului prezenþa lui Licã, angajat la grajdurile sale, pe care societatea trebuia sã-l înghitã.

Ada este prezentatã ºi din prisma lui Licã care o vede ca pe “o þigãncuºã uscatã ca un drac, cu buze roºii ca sângele închegat ºi cu o pereche de ochi aprinºi sub boneta de piele ce o împodobea, ascuþindu-i mai tare bãrbia ascuþitã … o femeiuºcã pipãratã”, zicându-ºi în sine: “ce gaºperiþã” sintetizând astfel dintr-o privire calitatea femeii. Lui Marcian însã îi scapã partea vulgarã ºi vicioasã a firii ei, crezând-o în naivitatea ºi optimismul sãu o femeie de treabã.

Maxenþiu: reflectã preocuparea scriitoarei pentru studiul stãrilor maladive, declinul fizic, scoþând la suprafaþã intime ºi neprevãzute reacþii ale bolnavului, care manifestã o adevãratã plãcere de a se autoobserva. ªi Maxenþiu are un secret de care nu-i plãcea sã se vorbeascã, mama lui era o binecunoscutã cântãreaþã francezã de varieté, ce avea domeniul “Plãiesele” ca dar de la un prinþ bãtrân, tatã prezumtiv al lui Maxenþiu, care-l recunoscuse totuºi.

Licã îl vedea ca “un biet coconaº galben ca de cearã cu gene roºii ºi cu ochi pãtaþi”. Purta o bãrbiþã blondã, ascuþitã, cu fire veºtede, era un bãrbat lingav. Ada în sinea ei spunea : ” s-a ramolit de tot, ce sunt ochii ãia galbeni? O stârpiturã de viþã mare. Nobil am vrut, nobil am.”
Hortensia Papadat-Bengescu îl aratã evoluând sub influenþa bolii înregistrând conºtiinþa iremediabilului, evoluând de la stãrile de rãutate ºi egoism la indiferenþa totalã asupra tot ce înseamnã viaþã, contactul cu exteriorul.

Licã Trubadurul: îmbogãþeºte galeria tipologicã a parvenitului în timpurile moderne. Este o fire boemã, cu apucãturi de fante de mahala. Despre el aflãm cã era certat cu familia pentru cã nu învãþase carte, deºi avea neamuri procopsite. Sora lui este Lenora, cãsãtoritã cu moºierul Hallipa, dar care îl trateazã pe Licã ca pe câinii bãrbatului ei. Cu un fizic agreabil “subþirel, sprinten, cu figura plãcutã, cu ochii vioi de veveriþã, pãrul negru din care se lãsa o buclã mare pe frunte, cu mâinile ºi picioarele mici ºi subþiri ºi dinþii albi, mãrunþi, avea aerul unui þângãu ”.

Fire vagabondã, îi plãcea sã trãiascã pe drumuri.Maxenþiu îl calificã de la început “haimanaua de uliþã, ºnapanul”. Guraliv, cu un vocabular picant, deºi era destul de delicat, sobru ºi econom cu punga lui, ºtie sã profite comandându-ºi haine cu croialã englezeascã pe banii Adei, încât era o plãcere sã-l priveºti. « mai multe referate din Romana