Cantonamente - refugii si bivuacuri in munti

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Cantonamente - refugii si bivuacuri in munti

Zona a 2-a -- 800-1 800 m -- da posibilitate de intrare in cantonament (cabane, stine, staule de vara) numai detasamentelor mici;
Zona a 3-a coincide cu zona de vegetatie pitica: jnepeni, muschi, iarba de munte sau numai piatra goala. In muntii nostri, in aceasta zona cabanele sint mai rare, iar stinele nu se gasesc decit la limita de jos a zonei, la marginea padurilor.

Cantonamentele, cabanele sau stinele se pregatesc astfel:
-- se analizeaza starea sanitara si veterinara a localitatii si calitatea apei (fintinile cu apa nepotabila sint indicate prin placarde speciale);
-- incaperile se curata si se aerisesc; incalzirea camerelor se face cu ferestrele deschise, pentru a se provoca o ventilatie mai intensa;
-- se curata echipamentul si armamentul, iar materialele care ocupa volum mare se lasa sub paza afara, in ordine, acoperite cu prelate;
-- desi in zonele l si a 2-a din padurile de fag se gaseste suficient mangal, nu este indicat sa se arda in incaperi, intrucit genereaza pericolul de intoxicare cu bioxid de carbon;

-- in stinele la care focul se face in vatra se asigura iesirea fumului;
-- se numesc plantoane care sa vegheze focul si sa evite incendiul; fumatul este interzis in incaperi;
-- W.C.-urile se construiesc departe de cabane si de izvoare;
-- aerisirea se face zilnic;
-- simptomele de imbolnavire se comunica imediat pentru a se lua masurile de evacuare sau de profilaxie;
-- o atentie deosebita se acorda mascarii.

2. Refugii si bivuacuri
Pe timpul stationarii trupelor in munti acestea sint nevoite sa aleaga intre utilizarea refugiilor existente si construirea, cu mijloacele proprii, a unor adaposturi in care sa poata bivuaca (corturi, nise si iglouri construite in zapada). Din lipsa de spatiu, adesea vor fi situatii cind pe linga refugiul existent se vor construi bivuacuri cu ajutorul corturilor izoterme, iar pe timp de iarna chiar si iglouri.

Inainte de a incepe actiunile comandantii trebuie sa culeaga informatii precise asupra: refugiilor pe care ar putea sa le intilneasca in raioanele respective; capacitatii acestora; itinerarelor de urmat pina acolo (puncte de reper pentru noapte sau pe vreme rea); existentei mijloacelor de incalzire; inzestrarii cu cazarmamentul necesar si cu materiale de prim-ajutor. La parasirea refugiului militarii au datoria sa arunce resturile de mincare in locul rezervat special, sa lase in ordine inventarul refugiului, sa stinga focul in soba, sa inchida ferestrele si usa.

In cursul organizarii bivuacului in munti trebuie sa se tina seama de urmatoarele particularitati:
-- in timpul noptii lumina poate fi vazuta de la mari distante de pe virfurile muntilor, ceea ce impune o mascare perfecta a acesteia. Focul pentru prepararea hranei se poate face intr-o mica depresiune acoperita cu creste inalte;
-- instalarea bivuacului nu se amina niciodata pina la caderea noptii; uneori el se instaleaza in conditii atmosferice nefavorabile, pe platforme nepotrivite, iar militarii pot fi obositi, ceea ce impune o vizibilitate suficienta ca sa poata fi instalat cit mai bine; « mai multe referate din Geografie