Caminul de langa Piata Minis

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Caminul de langa Piata Minis

(Din cate imi amintesc noi, cei opt care am venit impreuna, plangeam si chiar credeam ca doamna Mihaela, care ne-a adus, o sa vina cu prajituri, asa cum ne-a pormis... Cei opt eram: Eu, Calin Marius, Faur Nicolae, Constantinescu Stefan( zis Pefte), Necsulescu Octavian, Dumitru Nicolae, Zamfir Victor si Lipan Irinel - care manca aracet).
Scena 3.

(Dormitoarele si salile de clasa unde invatam erau mari, frumoase si incapatoare. Am fost repartizati pe grupe, deci pe noi ne despartisera, unindu-ne cu alti copii. Practice ram ca niste frati. Caminul era numai de baieti. Impartindu-ne pe grupe, aveam si personal care sa aiba grija de noi. La grupa unde ma aflasem eu, era doamna Florica - de la spalatorie, iar peste un timp a venit doamna Groza Alina, ca educatoare. O femeie cu suflet bun si cald, rabdatoare cu toti copiii. Ceva mai tarziu, nu mai stiu exact cand, ne-a lovit pe toti teribila veste...):.

Mama lui Bogdan era o femeie calda, iar cand a murit Bogdan era imbracata in haine negre, plangea si ne impartea pomana in amintirrea fiului ei, prietenului nostru, care murise din neglijenta unora, de apendicita...)
- Asistatii: Toata lumea pe hol!
-(copiii): Haideti, trebuie sa iesim pe hol... Sa vezi ce bataie luam...
(In acest interval de timp cei mari "conduceau" caminul. Pe-atunci, la inceput de tot era un director pe nume Ganescu, foarte sever chiar cu cei mari. Asistatii ne scosesera pe hol pentru motivul mult asteptat: sa ne calce in picioare sa ne loveasca peste fata, peste cap, peste burta... Sa ne tina cu mainile in jos si cu picioarele lipite de pereti. Nu aveai voie sa razi sau sa plangi)

- (un copil) plangand: Ma dor mainile, picioarele...
- (asistat): Ce ma, razi? Plangi? Intinde mainile cu degetele in sus...
- (copilul) plagand: Nu mai pot..., ma doare!
- (asistat): Acum, te duci in piata si-mi aduci bani si tigari, ai auzit?.. Stai, sa te mai bat, ca sa nu uiti... (Bataia pe care o primeau unii in camin era sora cu moartea si totusi nimeni nu stia, nimeni nu vedea. Sau nu interesa pe nimeni de noi)
Sena 4.

(Nu toti asistatii din vremea aceea erau rai. Era un baiat pe nume Alexandru zis Fofene, probabil de la felul cum vorbea sau pentru ca avea buzele mari, dupa cum spuneau unii. Era noapte, cand cineva l-a trimis sa cumpere ceva, iar acesta a fost calcat de o masina... In seara aceea "Fofene" a murit pe loc): « mai multe referate din Diverse