Bunurile proprii ale sotilor

7x puncte

categorie: Drept

nota: 10.00

nivel: Facultate

c) Bunul trebuie să aibă destinația uzului personal și să fie efectiv folosit de unul dintre soți. Singură destinația după natura bunului nu este suficientă pentru calificarea acestuia ca propriu, fiind necesară și folosința efectivă a bunului de către unul dintre soți.

Obiectele de lux, datorită valorii lor mari, nu sunt considerate bunuri proprii, chiar dacă îndeplinesc toate co[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Bunurile proprii ale sotilor

c) Bunul trebuie să aibă destinația uzului personal și să fie efectiv folosit de unul dintre soți. Singură destinația după natura bunului nu este suficientă pentru calificarea acestuia ca propriu, fiind necesară și folosința efectivă a bunului de către unul dintre soți.

Obiectele de lux, datorită valorii lor mari, nu sunt considerate bunuri proprii, chiar dacă îndeplinesc toate condițiile arătate mai sus. Chestiunea nu trebuie, însă, absolutizată, ci avută în vedere întotdeauna situația de fapt, nivelul de viață al soților în funcție de care valoarea bijuteriilor etc. poate sau nu părea disproporționată.

Accentuând în mod excesiv caracterul de bunuri comune al bijuteriilor, considerate obiecte de lux cu o valoare deosebită, s-a ajuns la concluzia, eronată socotim noi, că bijuteriile oferite de părinți sau de rudele apropiate unui soț celuilalt soț sau cele oferite de prieteni sau rudele comune oricăruia dintre aceștia sunt bunuri comune, dacă donația a fost făcută cu ocazia nunții. În primul rând, se impune a se observa că aceste obiecte, destinate a fi purtate de o anumită persoană (și nu în comun de către ambii soți), nu sunt cadouri făcute ambilor soți, chiar cu ocazia nunții, ci unuia dintre ei. Pe de altă parte, nu putem accepta nici ideea că astfel de bunuri sunt “destinate să formeze începutul patrimoniului comun al soților”. Cu atât mai mult, opiniem noi, dacă bijuteriile sunt donate cu ocazia nunții de către părinți, ele vor fi considerate bunuri proprii ale celui gratificat.

- Bunurile destinate exercitării profesiei. Sunt considerate astfel de bunuri cele destinate exercitării efective a profesiei unuia dintre soți, ca uneltele pentru îndeplinirea unei meserii, instrumentele muzicale, biblioteca de specialitate, atelierul de pictură sau sculptură etc.

- Situația pluralității de profesiuni. Dacă unul dintre soți exercită două sau mai multe profesiuni, bunurile destinate exercitării lor trebuie considerate bunuri proprii, chiar dacă o profesiune este principală și alta secundară sau una este permanentă, iar alta temporară, afară dacă ele nu sunt destinate exercitării unor îndeletniciri cu totul vremelnice.

- Situația profesiunilor succesive. Într-o primă părere, de mai largă audiență, s-a apreciat că în cazul mai multor profesiuni exercitate succesiv, vor fi considerate bunuri proprii toate bunurile destinate realizării profesiei, cu condiția să nu se fi dovedit că soțul a abandonat definitiv una din ele. Urmează, deci, a se cerceta în concret situația soțului cu mai multe profesiuni pentru a se evita ca acesta, în cazul revenirii la profesia anterioară, să fie pus în situația de a nu o mai putea exercita.

În fine, s-a mai susținut și, credem, cu deplin temei, că bunurile destinate exercitării profesiunii sunt proprii chiar dacă soțul a abandonat definitiv acea profesie, căci, o dată ce bunurile au dobândit acest caracter, ele îl păstrează în permanență. De pildă, chiar dacă soțul s-a pensionat, bunurile care i-au servit la exercițiul profesiei își păstrează caracterul de bunuri proprii, ele având și o semnificație afectivă pentru acel soț. Este adevărat că practica judecătorească s-a pronunțat cel mai adesea în sensul că bunurile destinate exercitării profesiei își păstrează acest caracter cu condiția ca profesia să nu fi fost abandonată definitiv. Considerăm alături de alți autori, că această interpretare a textului legal este greșită, condiția ca bunurile să fie “destinate exercitării profesiei unuia dintre soți” fiind necesară numai pentru ca bunurile să capete acest caracter, pe care nu-l vor mai schimba indiferent de modificările intervenite ulterior în statutul profesional al soțului.

- Situația profesiunii comune a soților. În această privință s-a impus, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară, părerea că bunurile nu sunt comune, ci proprii sub forma coproprietății în cote-părți egale pentru ambii soți. Oricare dintre soți, însă, va putea dovedi că are o cotă mai mare din aceste bunuri, ținând seama de contribuția sa la achiziționarea lor, sau că anumite bunuri sunt în întregime proprii dacă, de pildă, au fost dobândite înainte de încheierea căsătoriei sau prin donație.

- Bunurile dobândite cu titlu de premiu sau de recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții, precum și alte asemenea bunuri (art. 31 lit. d) Codul familiei)

Această categorie de bunuri este considerată a fi proprie în virtutea caracterului excepțional al muncii care le-a creat, care reclamă un efort deosebit și calități intelectuale aparte. O primă grupă o constituie premiile și recompensele. În interpretarea practicii judiciare și a doctrinei, aici se vor include nu premiile din cadrul sistemului premial de salarizare, care au același regim juridic ca salariul, ci numai acelea care se acordă pentru merite deosebite. Tot astfel va fi și situația recompenselor care sunt premii acordate pentru merite deosebite, regăsindu-se, de exemplu, în cazul invențiilor.

În literatura juridică mai veche s-a exprimat și opinia că, într-o viitoare reglementare legală, această categorie de bunuri ar trebui inclusă în bunurile comune. Nu achiesăm la acest punct de vedere, motivat tocmai de caracterul deosebit al acestor bunuri, care își are izvorul în efortul personal al soțului care le-a obținut, fiind rezultatul unor creații și activități ce exced cadrului celor obișnuite.

O a doua grupă din cadrul acestei categorii o constituie manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții. Caracteristica comună tuturor acestor bunuri este aceea că sunt rezultatul unei activități excepționale care materializează capacitatea creatoare, artistică, literară sau științifică a unuia sau altuia dintre soți. Așa cum s-a precizat în literatura de specialitate, nu este vorba aici de însăși opera de creație intelectuală ori de drepturile cu caracter personal nepatrimonial, căci diviziunea în bunuri proprii și comune reglementată în Codul familiei are în vedere exclusiv categoria drepturilor patrimoniale.

Astfel de bunuri la care se referă textul sunt numai lucrurile materiale în care s-a materializat opera de creație intelectuală, fiindcă, așa cum a stabilit practica fostului Tribunal Suprem, sumele dobândite pentru realizarea operelor literare, artistice, științifice și altor opere de creație intelectuală, constituie bun comun și nu bun propriu a celui care l-a realizat.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.