Brahmanism si hinduism - primele filosofii si tehnici ale salvarii

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Brahmanism si hinduism - primele filosofii si tehnici ale salvarii

Experienta umana, de orice natura ar fi, naste suferinta. Sau, cum spune un autor tarziu: "Trupul este durere, pentru ca el este sediul durerii; simturile, obiectele (simturilor), perceptiile sunt suferinta, pentru ca duc la suferinta; placerea insasi este suferinta, pentru ca este urmata de suferinta"5. Isvara Krsna, autorul celui mai vechi tratat Samkhya, afirma ca la temelia acestei filosofii sta dorinta omului de a scapa de tortura intreitei suferinte: mizeria celesta (pricinuita de zei), cea terestra (cauzata de natura) si cea interioara sau organica6.

Totusi descoperirea acestei dureri universale nu duce la pesimism. Nici o filosofic, nici un mesaj religios indian nu esueaza in disperare. Revelarea "durerii" ca lege a existentei poate, dimpotriva, fi considerata drept conditia sine qua non a eliberarii; aceasta suferinta universala are deci, in sine, o valoare pozitiva, stimulatoare. Ea reaminteste fara incetare inteleptului sau ascetului ca exista un singur mijloc de a gasi libertatea si beatitudinea Retragerea din lume^ detasarea de bunuri si de ambitii, izolarea desavarsita.

De altfel, omul nu este singurul care sufera; durerea este o necesitate cosmica. Simplul fapt de a exista in timp, de a avea o durata temporala, implica durerea. Spre deosebire de zei si de animale, omul are posibilitatea de a-si depasi efectiv conditia. Certitudinea ca exista un mijloc de a obtine eliberarea -- certitudine comuna tuturor filosofiilor si doctrinelor mistice indiene -- nu poate sa duca la disperare ori pesimism. Suferinta este, e adevarat, universala; dar, daca omul stie cum sa o abordeze pentru a se dezrobi, ea nu este definitiva.

136. Metode vizand "trezirea" suprema LA te "elibera" de suferinta* acesta este scopul tuturor filosofiilor si tehnicilor de meditatie indiene. Nici o stiinta nu are valoare daca nu urmareste "salvarea" omului, "in afara de acesta(i.e. Eternul care locuieste Sinele), nimic nu merita a fi cunoscut" (Svetasvatara-Up., I,12)7. "Salvarea" implica transcenderea conditiei umane. Literatura indiana utilizeaza, fara deosebire, imaginea de legare, inlantuire, captivitate, uitare, betie, somn, nestiinta, pentru a zugravi conditia umana; si, dimpotriva, imaginea eliberarii de legaturi, a sfasierii unui val (sau a inlaturarii unei naframe care acoperea ochii), sau a trezirii, a reamintirii etc.

entru a exprima abolirea (Le. transcenderca) conditiei umane, libertatea, eliberarea (moksa, mukti, nirvana etc.).Chandogya-Up. (VI, 14, l-2) vorbeste despre un om dus departe de orasul sau, cu ochii legati, si parasit intr-un loc singuratic. Omul incepe sa strige: "Am fost adus aici, cu ochii legati; am fost lasat aici, cu ochii legati". Cineva ii desface legatura de la ochi si ii arata directia catre orasul sau natal, intreband din sat in sat, omul reuseste sa ajunga acasa. Tot astfel, adauga textul, cel care are un Maestru destoinic reuseste sa se elibereze de legatura ignorantei si sa atinga, la sfarsit, desavarsirea. « mai multe referate din Istorie