Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Bolile respiratorii ale pasarilor domestice

Pasarea sanatoasa si cea bolnava

Inainte de a prezenta tabloul clinic al bolilor, cauzele lor posibile si tratamentul corespunzator, ar trebui sa stim foarte bine cum trebuie sa arate o gaina sanatoasa. Ochii trebuie si fie luminosi, limpezi, penajul neted si stralucitor, iar creasta si gusa de un rosu deschis, sunt primele semne ale unei stari perfecte de sanatate. Cand respiratia deabia i se aude si nu exista scurgeri oculare, nazale sau orale, vom cerceta animalul mai indeaproape. Mucoasa cailor respiratorii trebuie sa fie rosie, de un rosu deschis sau sangeriu, nu palida sau galbuie. Si excrementele constituie un element important: nu trebuie sa fie apoase. Diareea se recunoaste usor dupa penele murdare din juful cloacei.

O gaina sanatoasa este usor de recunoscut: ea este atenta, ciuguleste si cotcodaceste, isi ingrijeste penele, mananca si bea regulat cu o pofta de mancare normala. Pasarea sanatoasa este vioaie.

Primele semne de boala sunt lipsa poftei de mancare sau, dimpotriva, foamea si setea exagerate. Pasarile bolnave se izoleaza de card, stau retrase, apatice, cu aripile atarnand, cu penele zburlite si cu capul varat intr-un colt, sunt slabite iar penajul este lipsit de stralucire si friabil. Daca observam lucruri suspecte, trebuie sa luam masuri. Cum putem preveni aparitia acestor simptome, vom vedea in continuare.

Pasarea sanatoasa

Sa previi este mai bine decat sa vindeci
“ Preventia-i mama sigurantei “

Curatenia, ingrijirea adecvata si o hrana selectionata constituie cea mai buna garantie pentru intretinerea sanatoasa a pasarilor noastre. Este strict necesar sa se indeparteze excrementele de pe podelele adapostului si sa se controleze caracteristicile acestora (consistenta, culoare, miros) pentru prevenirea bolilor. Si suporturile pe care stau pasarile trebuie curatate constant de impuritati. O data pe saptamana vom schimba asternutul in cusca. In adapost vom observa daca asternutul este uscat, curat si fara praf. De 3-4 ori pe an, din toamna pana in primavara cand pasarile stau mai ales in adapost iar pericolul de infectii create, ar trebui sa reinnoim asternutul de paie.

Baia de nisip pe care trebuie sa le-o asiguram va fi alcatuita din nisip fin, uscat, putin rumegus ca si praf de var si deparazitata cu insecticid praf.
Medicul veterinar poate recomanda si alte metode antiparazitare. In orice caz, inainte de a le inchide, toamna, in adapost, cel putin o data pe an, grajdul va fi curatat temeinic. Stiu din experienta cat de solicitanta este aceasta operatic, dar merita.

Toate partile componente ale adapostului vor fi curatate cu lesie fierbinte de soda si periate. Tot asa si peretii - dupa curatare, vor fi varuiti pentru a nu mai da nici o posibilitate capuselor si puricilor. Pentru un plus de precautie, in laptele de var putem adauga si un dezinfectant.

Pentru amintitele masuri de prevenire si ingrijire ca si pentru cazuri de necesitate ar trebui, in orice caz, sa fim pregatiti. Pentru aceasta se recomanda sa alcatuim, la sfatul medicului veterinar, o farmacie a adapostului.

Ea ar trebui sa contina:

• un preparat cu multivitamine pentru tratarea si prevenirea bolilor cauzate de deficitul de vitamine (de exemplu rahitismul) si pentru intarirea generala a organismului, mai ales in faza de boala si dupa vindecare.
• un medicament antiparazitar pentru curele obisnuite
• un medicament pentru tratarea bolilor diareice
• un dezinfectant pentru tratarea ranilor pielii si dermatozelor
• un medicament impotriva ectoparazitilor ca puricii si capusele
• o alifie pentru rani si contra degeraturilor
• solutie borica (2%) si ceai de musetel pentru tratamentul inflamatiilor oculare.
Medicamentele trebuie sa stea incuiate si sa nu fie accesibile copiilor.

1.VIROZE RESPIRATORII AVIARE

1.1. LARINGOTRAHEITA INFECTIOASA A PASARILOR
(Laryngotracheitis Infectiosa Avium)

Este o boala infectocontagioasa a galinaceelor, cu mers enzootic, produsa de un virus filtrabil, caracterizata din punct de vedere anatomoclinic prin inflamatia acuta alarinxului si traheei, cu semne respiratorii grave.

a. Istoric, raspandire:

A fost descrisa prima data in Canada (1922) si S.U.A. (1925), de unde a fost introdusa, prin importul de pui, in Germania (1932).
Beaudette sustine ca boala este produsa de un virus, dar dovada experimentala a anaturii virotice a bolii o face Beach (1931).
Seifried (1931) pune in evidenta, in clulele epiteliale ale traheei, incluziile intranucleare specifice.
Dupa introducerea bolii in Germania ea s-a raspandit in Europa, fiind semnalata in Rusia, Anglia, Spania, Italia, Polonia.
La noi in tara a fost identificata intr-o singura unitate in 1967.

b. Etiologie:

Agentul etiologic este un virus cu marime de 80-100 m. Trece usor prin filtrele Berkefeld V., partial prin N., dar nu prin W.
Virusul se cultiva in embrionul de gaina de 9-12 zile, prin inocularea materialului virulent pe cale carioalantoidiana. De asemenea, se cultiva in culturi de tesuturi (celulele aparatului respiator, celule renale).

In embrionul de gaina produce pe alantocorion leziuni caracteristice de marimea uni bob de mei.
In celulele epiteliale din mucusul traheal si laringian de la pasarile bolnave ca si in epiteliile ectodermice ale embrionului de gaina pe care s-a cultivat virusul, se constata prezenta de incluzii intranucleare colorabile cu solutia Giemsa (incluziile Seifried).

Virusul nu aglutineaza globulele rosii de pasare, nici nu formeaza in organism anticorpi fixatori de complement.
Rezistenta virusului este slaba in conditiile mediului exterior. Sub forma de mucus traheal, virusul este distrus la temperatura camerei pana in 10 zile, la lumina solara directa in 6-7 ore. In cadavre, putrefactia il distruge foarte repede.

c. Receptivitatea:

In mod natural sunt receptive gainile si fazanii. Celelalte pasari, precum si animalele de laborator sunt refractare la infectie.
Tineretul aviar in varsta de 4-8 luni este mai sensibil.

In mod experimental, boala poate fi reprodusa prin badijonarea larinxului, a mucoasei conjunctivale sau cloacale cu material virulent constituit din broiaj al mucoasei traheale de la o pasare bolnava.

Receptivitatea pasarilor este marita si boala capata o extindere mare prin actiunea unor factori favorizanti: carentele alimentare si vitaminice, in special hipovitaminoza A, supraaglomerarea in adaposturi (mai ales in sistem de crestere in baterii), exesul de umiditate, frigul, transporturile obositoare, parazitismul intestinal, reactiile postvaccinale dupa diferite imunizari active, asocierea cu alte boli (difterovariola, holera).
Pasarile trecute prin boala castiga imunitate. Ele transmit anticorpi prin vitelus, astfel ca puii eclozionati din astfel de oua au o imunitate pasiva pana la 4-10 zile, rezistand la infectie.

d. Surse de infectie si mod de contaminare:

Sursele de infectie sunt pasarile bolnave si cele trecute prin boala, care raman purtatoare si eliminatoare de virus timp indelungat, pana la 500 zile. Astfel se explica aparitia an de an a bolii in unele ferme avicole.
Materiile virulente sunt mucusul traheal, bronsic, jetajul, secretiile conjunctivale. Pe coaja oualelor si in ouale provenite de la gainile infectate nu s-a putut pune in evidenta prezenta virusului.
Contaminarea se face direct prin coabitare intre pasarile bolnave sau eliminatoare de virus si cele receptive. Transmiterea prin ou nu se face. « mai multe referate din Medicina