Biomateriale utilizate in practica implantologica
5x puncte
categorie: Medicina
nota: 9.89
nivel: Facultate
• Prin biocompatibilitate se intelege posibilitatea ca un organism viu sa tolereze, in anumite limite, fara a determina aparitia unor reactii de aparare, un material strain de el, inserat in intimitatea lui.
• Rateitschack si Wolf au definit biocompatibilitatea astfel: "un material este biocompatibil daca la nivelul unui organism viu produce doar reactii dorite sau tolerate" sau[...]
DOWNLOAD REFERAT
• Rateitschack si Wolf au definit biocompatibilitatea astfel: "un material este biocompatibil daca la nivelul unui organism viu produce doar reactii dorite sau tolerate" sau[...]
Preview referat: Biomateriale utilizate in practica implantologica
• Rateitschack si Wolf au definit biocompatibilitatea astfel: "un material este biocompatibil daca la nivelul unui organism viu produce doar reactii dorite sau tolerate" sau "un material cu o biocompatibilitate optima nu produce reactii tisulare nedorite".
• Exista mai multe grade de compatibilitate. "O biocompatibilitate absoluta este o utopie" (Williams).
• Din punct de vedere stiintific si practic, primul loc ca materiale pentru implanturile endoosoase il ocupa aliajele metalice deoarece au proprietati rezistive crescute (rezistenta la compresiune, incovoiere, tractiune, etc.), pentru a putea prelua si transmite osului fortele fiziologice care se exercita la acest nivel.
• In timp ce prin anii '70 se utilizau aliaje Co-Cr-Mo si tantalul ca materiale pentru implanturile endoosoase, la ora actuala se prefera implanturile confectionate din titan pur si aliaje de titan.
• Titanul si aliajele sale au devenit in ultimul timp de neinlocuit in multe domenii tehnice, si
chiar si in medicina.
• Acest material a atras atentia lumii stomatologice prin proprietatile sale deosebit de avantajoase:
• biocompatibilitate, conductibilitate termica redusa, densitate scazuta, rezistenta la coroziune, pretul de cost fiind de patru ori mai scazut decat al aurului.
• Printre primii care au realizat implanturi dentare din titan au fost Linkow (1968), Branemark (1969) si Hofmann (1985), care utiliz eaza un aliaj al titanului (TiAl6V4).
• Proprietatile chimice si biologice ale titanului sunt dictate de stratul superficial de oxizi.
• Stratul de oxizi se formeaza spontan in mediu biologic, grosimea lui ajungand intr-un minut la 100A, si creste pana la 2000A dupa o perioada mai mare de timp.
• Pentru stabilizarea mecanica a stratului de oxizi de titan, unii autori recomanda acoperirea implantului cu oxid de zirconiu, care-i confera insa o culoare inchisa (implanturile Bio-Lock).
• Una din proprietatile care deosebesc titanul de celelalte metale care fac parte din sfera biomaterialelor este stabilitatea fizico-chimica in timpul turnarii. « mai multe referate din Medicina