Basmul si realitatea
3x puncte
categorie: Romana
nota: 7.15
nivel: Gimnaziu
Trăsăturile umane ale țăranului-tată în ipostază pedagogică îl apropie foarte mult de realitate, iar limbajul său este tipic humuleștean, cu pilde și proverbe populare („lac de-ar fi, broaște sunt destule”, „ei, draagul tatei, așa-i că s-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de câini nu mă tem”).
Calul fermecat este „omul din umbră”, prietenul c[...]
DOWNLOAD REFERAT
Calul fermecat este „omul din umbră”, prietenul c[...]
Preview referat: Basmul si realitatea
Calul fermecat este „omul din umbră”, prietenul cel mai bun al lui Harap-Alb. Pe picior de egalitate cu el, îl laudă și îl dojenește, reprezentând pilonul de susținere, reperul lui.
Cea mai reușită oglindire dintr-un plan în altul este spânul. El întruchipează forța răului în basm. Om rău prin naștere, viclean, nu se dă în lături să păcălească tineri naivi. Impostor și grosolan, se comportă ca un stăpân tiran, considerând că oamenii cu statuturi joase trebuie asupriți și mai tare pentru a nu se răzvrăti. Insolent și infatuat, nu se sfiește să-i ceară împăratului rânduirea rapidă a succesiunii. Spânul reprezintă in realitate scursura societății, omul ajuns bogat prin vicleșug și prin minciuni, pe care nu-l respectă nimeni, deși toți îi știu de frică.
O reflectare sublimă este acea a lui Harap-Alb, care, potrivit esenței sale umane, este sortit să cadă pentru ca mai apoi să se înălțe mai sus. Deși înzestrat cu importante calități, are slăbiciuni omenești, momente de tristețe și de disperare sau de satisfacție. Principiul basmului, cred eu, este cel al destinului. Povestea omului. Protagonistul, ca și în viața reală, trebuie să treacă prin niște etape firești: naștere, cunoaștere, autocunoaștere, afirmare, moarte. Nașterea și moartea sunt iminente, iar ceea ce le desparte te definește ca om. Probele imprevizibile, majoritatea absurde, la care a fost supus pe parcursul desfășurării acțiunii au avut rolul de a-l defini ca bărbat și ca lider.
Ajutorul primit în basm poate fi corelat cu miraculosul ajutor divin din viața reală, chiar dacă nu se prezintă în această formă. Episodul călătoriei este un necontenit prilej de inițiere. Harap-Alb își dezvoltă capacitatea de a discerne, de a-și alege prieteni loiali, învață să se ferească de pericole, cunoaște dragostea, trece prin ritualul pețitului (însoțirea mirelui de un alai de tineri, ospățul oferit de gazdă), pentru ca mai apoi să lupte pentru ceea ce își dorește și îi aparține de drept.
Fata împăratului Roșu, neasemuit de frumoasă, este reflexia Ilenei Cosânzene din miturile populare. Creangă transpune idila pastorală în basm, conturând ideea potrivit căreia Harap-Alb, flăcău humuleștean, o vede pe ea, fata de la țară, fumoasă, neastâmpărată și se îndrăgostește iremediabil. Ca orice bună soție din realitate, ea poate prevede nenoricirea ce îl așteaptă pe alesul ei și îl salvează cu niște ingrediente magice numai de ea știute. Îl învie și îi dezvăluie adevărata identitate, fiindu-i alături și la bine și la rău.
În final, nunta, taină religioasă, se desăvârșește ca pecetluire a iubirii, ca simbol a tot ce e bun pe lume și ca restabilire a echilibrului cosmic, exact ca în realitate. « mai multe referate din Romana