Basmul Harap Alb - Ion Creanga

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.62

nivel: Liceu

Trăsăturile specifice reprezintă tipologii umane viabile, însă, întrucât nu avem de-a face cu o fabulă, ci cu un basm, acțiunea se centralizează pe confruntarea dintre cele două Complementare Supreme, Binele și Răul, soldându-se cu victoria Binelui. Singurul dezacord aici ar fi acela că, spre deosebire de lumea basmului, în realitate nu este întotdeauna așa. Prin natura lui optimistă, basmul culti[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Basmul Harap Alb - Ion Creanga

Trăsăturile specifice reprezintă tipologii umane viabile, însă, întrucât nu avem de-a face cu o fabulă, ci cu un basm, acțiunea se centralizează pe confruntarea dintre cele două Complementare Supreme, Binele și Răul, soldându-se cu victoria Binelui. Singurul dezacord aici ar fi acela că, spre deosebire de lumea basmului, în realitate nu este întotdeauna așa. Prin natura lui optimistă, basmul cultivă înalte principii morale esențiale (adevărul, dreptatea, prietenia, ospitalitatea, compasiunea, curajul, etc) și condamnă răutatea, injustiția, minciuna, inegaliatea umană.

Potrivit tradițiilor, împăratul Verde îi cere fratelui său, craiul, un fiu care să-i urmeze la tron, fiindcă el avea doar trei fiice. Acesta însă, trebuia să ajungă în celălalt capăt al lumii. Pentru asta are suficient timp la dispoziție ca să se maturizeze și să guste din viață, așa cum este ea, fără protecția părintească, ca mai apoi să fie demn de statutul său.

Fără îndoială, eșecul fraților mai mari este unul moralizator, bazat pe frecventa supraestimare umană. Fratele numărul trei, mezinul cel isteț, este cel care va salva onoarea tatălui (lucru de maximă importanță în societate). La început, Harap-Alb este neîncrezător în vorbele Sfintei Duminici, deși ea îi dă un sfat devenit adevăr universal-valabil „nu te iuți așa de tare, că nu știi de unde-ți poate veni ajutor”. Înfățișarea babei gârbovite sugerează umilința înțeleptului care văzuse destule și ascunde harul proroocirii, dezvăluindu-i pe urmă lui Harap-Alb destinul și secretul reușitei sale, prin reconsiderarea și valorificarea tradițiilor strămoșești. În realitate, ea ar putea reflecta imaginea unei rude protectoare, o bunică sau o mătușă binevoitoare.

Trăsăturile umane ale țăranului-tată în ipostază pedagogică îl apropie foarte mult de realitate, iar limbajul său este tipic humuleștean, cu pilde și proverbe populare („lac de-ar fi, broaște sunt destule”, „ei, draagul tatei, așa-i că s-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de câini nu mă tem”).
Calul fermecat este „omul din umbră”, prietenul cel mai bun al lui Harap-Alb. Pe picior de egalitate cu el, îl laudă și îl dojenește, reprezentând pilonul de susținere, reperul lui.

Cea mai reușită oglindire dintr-un plan în altul este spânul. El întruchipează forța răului în basm. Om rău prin naștere, viclean, nu se dă în lături să păcălească tineri naivi. Impostor și grosolan, se comportă ca un stăpân tiran, considerând că oamenii cu statuturi joase trebuie asupriți și mai tare pentru a nu se răzvrăti. Insolent și infatuat, nu se sfiește să-i ceară împăratului rânduirea rapidă a succesiunii. Spânul reprezintă in realitate scursura societății, omul ajuns bogat prin vicleșug și prin minciuni, pe care nu-l respectă nimeni, deși toți îi știu de frică.

O reflectare sublimă este acea a lui Harap-Alb, care, potrivit esenței sale umane, este sortit să cadă pentru ca mai apoi să se înălțe mai sus. Deși înzestrat cu importante calități, are slăbiciuni omenești, momente de tristețe și de disperare sau de satisfacție. Principiul basmului, cred eu, este cel al destinului. Povestea omului. Protagonistul, ca și în viața reală, trebuie să treacă prin niște etape firești: naștere, cunoaștere, autocunoaștere, afirmare, moarte. Nașterea și moartea sunt iminente, iar ceea ce le desparte te definește ca om. Probele imprevizibile, majoritatea absurde, la care a fost supus pe parcursul desfășurării acțiunii au avut rolul de a-l defini ca bărbat și ca lider.

Ajutorul primit în basm poate fi corelat cu miraculosul ajutor divin din viața reală, chiar dacă nu se prezintă în această formă. Episodul călătoriei este un necontenit prilej de inițiere. Harap-Alb își dezvoltă capacitatea de a discerne, de a-și alege prieteni loiali, învață să se ferească de pericole, cunoaște dragostea, trece prin ritualul pețitului (însoțirea mirelui de un alai de tineri, ospățul oferit de gazdă), pentru ca mai apoi să lupte pentru ceea ce își dorește și îi aparține de drept.
Fata împăratului Roșu, neasemuit de frumoasă, este reflexia Ilenei Cosânzene din miturile populare.

Creangă transpune idila pastorală în basm, conturând ideea potrivit căreia Harap-Alb, flăcău humuleștean, o vede pe ea, fata de la țară, fumoasă, neastâmpărată și se îndrăgostește iremediabil. Ca orice bună soție din realitate, ea poate prevede nenoricirea ce îl așteaptă pe alesul ei și îl salvează cu niște ingrediente magice numai de ea știute. Îl învie și îi dezvăluie adevărata identitate, fiindu-i alături și la bine și la rău.
În final, nunta, taină religioasă, se desăvârșește ca pecetluire a iubirii, ca simbol a tot ce e bun pe lume și ca restabilire a echilibrului cosmic, exact ca în realitate.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.