Basmul Harap Alb - Ion Creanga

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Basmul Harap Alb - Ion Creanga

Trãsãturile specifice reprezintã tipologii umane viabile, însã, întrucât nu avem de-a face cu o fabulã, ci cu un basm, acþiunea se centralizeazã pe confruntarea dintre cele douã Complementare Supreme, Binele ºi Rãul, soldându-se cu victoria Binelui. Singurul dezacord aici ar fi acela cã, spre deosebire de lumea basmului, în realitate nu este întotdeauna aºa. Prin natura lui optimistã, basmul cultivã înalte principii morale esenþiale (adevãrul, dreptatea, prietenia, ospitalitatea, compasiunea, curajul, etc) ºi condamnã rãutatea, injustiþia, minciuna, inegaliatea umanã.

Potrivit tradiþiilor, împãratul Verde îi cere fratelui sãu, craiul, un fiu care sã-i urmeze la tron, fiindcã el avea doar trei fiice. Acesta însã, trebuia sã ajungã în celãlalt capãt al lumii. Pentru asta are suficient timp la dispoziþie ca sã se maturizeze ºi sã guste din viaþã, aºa cum este ea, fãrã protecþia pãrinteascã, ca mai apoi sã fie demn de statutul sãu.

Fãrã îndoialã, eºecul fraþilor mai mari este unul moralizator, bazat pe frecventa supraestimare umanã. Fratele numãrul trei, mezinul cel isteþ, este cel care va salva onoarea tatãlui (lucru de maximã importanþã în societate). La început, Harap-Alb este neîncrezãtor în vorbele Sfintei Duminici, deºi ea îi dã un sfat devenit adevãr universal-valabil „nu te iuþi aºa de tare, cã nu ºtii de unde-þi poate veni ajutor”. Înfãþiºarea babei gârbovite sugereazã umilinþa înþeleptului care vãzuse destule ºi ascunde harul proroocirii, dezvãluindu-i pe urmã lui Harap-Alb destinul ºi secretul reuºitei sale, prin reconsiderarea ºi valorificarea tradiþiilor strãmoºeºti. În realitate, ea ar putea reflecta imaginea unei rude protectoare, o bunicã sau o mãtuºã binevoitoare.

Trãsãturile umane ale þãranului-tatã în ipostazã pedagogicã îl apropie foarte mult de realitate, iar limbajul sãu este tipic humuleºtean, cu pilde ºi proverbe populare („lac de-ar fi, broaºte sunt destule”, „ei, draagul tatei, aºa-i cã s-a împlinit vorba ceea: apãrã-mã de gãini, cã de câini nu mã tem”).
Calul fermecat este „omul din umbrã”, prietenul cel mai bun al lui Harap-Alb. Pe picior de egalitate cu el, îl laudã ºi îl dojeneºte, reprezentând pilonul de susþinere, reperul lui.

Cea mai reuºitã oglindire dintr-un plan în altul este spânul. El întruchipeazã forþa rãului în basm. Om rãu prin naºtere, viclean, nu se dã în lãturi sã pãcãleascã tineri naivi. Impostor ºi grosolan, se comportã ca un stãpân tiran, considerând cã oamenii cu statuturi joase trebuie asupriþi ºi mai tare pentru a nu se rãzvrãti. Insolent ºi infatuat, nu se sfieºte sã-i cearã împãratului rânduirea rapidã a succesiunii. Spânul reprezintã in realitate scursura societãþii, omul ajuns bogat prin vicleºug ºi prin minciuni, pe care nu-l respectã nimeni, deºi toþi îi ºtiu de fricã.

O reflectare sublimã este acea a lui Harap-Alb, care, potrivit esenþei sale umane, este sortit sã cadã pentru ca mai apoi sã se înãlþe mai sus. Deºi înzestrat cu importante calitãþi, are slãbiciuni omeneºti, momente de tristeþe ºi de disperare sau de satisfacþie. Principiul basmului, cred eu, este cel al destinului. Povestea omului. Protagonistul, ca ºi în viaþa realã, trebuie sã treacã prin niºte etape fireºti: naºtere, cunoaºtere, autocunoaºtere, afirmare, moarte. Naºterea ºi moartea sunt iminente, iar ceea ce le desparte te defineºte ca om. Probele imprevizibile, majoritatea absurde, la care a fost supus pe parcursul desfãºurãrii acþiunii au avut rolul de a-l defini ca bãrbat ºi ca lider.

Ajutorul primit în basm poate fi corelat cu miraculosul ajutor divin din viaþa realã, chiar dacã nu se prezintã în aceastã formã. Episodul cãlãtoriei este un necontenit prilej de iniþiere. Harap-Alb îºi dezvoltã capacitatea de a discerne, de a-ºi alege prieteni loiali, învaþã sã se fereascã de pericole, cunoaºte dragostea, trece prin ritualul peþitului (însoþirea mirelui de un alai de tineri, ospãþul oferit de gazdã), pentru ca mai apoi sã lupte pentru ceea ce îºi doreºte ºi îi aparþine de drept.
Fata împãratului Roºu, neasemuit de frumoasã, este reflexia Ilenei Cosânzene din miturile populare.

Creangã transpune idila pastoralã în basm, conturând ideea potrivit cãreia Harap-Alb, flãcãu humuleºtean, o vede pe ea, fata de la þarã, fumoasã, neastâmpãratã ºi se îndrãgosteºte iremediabil. Ca orice bunã soþie din realitate, ea poate prevede nenoricirea ce îl aºteaptã pe alesul ei ºi îl salveazã cu niºte ingrediente magice numai de ea ºtiute. Îl învie ºi îi dezvãluie adevãrata identitate, fiindu-i alãturi ºi la bine ºi la rãu.
În final, nunta, tainã religioasã, se desãvârºeºte ca pecetluire a iubirii, ca simbol a tot ce e bun pe lume ºi ca restabilire a echilibrului cosmic, exact ca în realitate.
« mai multe referate din Romana