Baltagul
2x puncte
categorie: Romana
nota: 9.43
nivel: Gimnaziu
Scriitor prolific, Mihail Sadoveanu este creatorul unei ample imagini artistice a vietii romanesti cu istoria, matura, mentalitatile, traditiile, datinile si obiceiurile ei specifice. Eel mai mare artist-povestitor al nostru. Opera sa, publicata pe parcursul a 50 de ani din viata, cuprinde peste 60 de volume de povestiri, nuvele, romane grupate in 4 teme :
- viata taranului roman: P[...]
DOWNLOAD REFERAT
- viata taranului roman: P[...]
Preview referat: Baltagul
- viata taranului roman: Povestiri>>, <
- natura: <
- istoria: <
- viata targului moldovenesc: <
Capodopera genului creator sadovenian ramane romanul “Baltagul” care se subscrie multor teme: evoca in acelasi timp viata taraneasca, dar si destinul cosmic al omului, incadrandu-se din acest punct de vedere in categoria romanelor mitice.
...
STRUCTURA ROMANULUI. Romanul este structurat in 16 capitole numerotate cu cifre romane, fara titluri.
Romanul debuteaza cu o legenda pe care Nechifor Lipan o povesteste la nunti si botezuri in care este evidentiata viata aspra a locuitorilor de la munte care isi castigau painea cu toporul ori cu cata, foarte priceputi in mestesugul oieritului si carora Dumnezeu le-a dat “in dar” stapanirea in veci a acestor locuri, dar si ”o inima usoara si putina de a se bucura de tot ce le ofera viata”.
SUBIECTUL ROMANULUI. Actiunea incepe intr-o seara de toamna tarzie (in preajma sarbatorilor Sf. Andrei) cand, Vitoria Lipan, sotia unui oier din Magura Tarcaului sta pe prispa casei si toarce.
Intelegand din semnele vremii ca toamna se apripie, munteanca este framantata de mari griji si nelinisti legate de sotul sau, Nechifor Lipan, care please la Vatra Dornei inca de la sfarsitul lui octombrie sa cumpere oi, dar inca nu se intorsese si nici nu daduse vreo veste.
Sotii Lipan aveau atata avere “cat le trebuia” si traiau impreuna cu cei doi copii (Minodora si Gheorghita) cere le ramasesera din cei 7 pe care i-au avut.
Framantande-se pentru intarzierea barbatului ei, Vitoria are niste “semen” rau prevestitoare: il viseaza pe Nechifor “trecand Calare o apa neagra” cu spatel;e intors catre ea, iar cocosul “da semen de plecare” cu spatele intors catre poarta, din acest lucru, Vitoria intelegand ca sotul ei “nu vine”.
In urma visului pe care l-a avut, Vitoria se duce la preotul satului, apoi la vrajitoarea satului, baba Maranda, dar fara folos, caci nu primeste un raspuns la framantarile ei.
Banuiala ca lui Nechifor i s-ar fii intamplat ceva rau creste in sufletul Vitoriei, pe masura ce trece timpul; in plus, in preajma Craciunului, Gherghita se intoarce din valea Jijiei (unde lipanii aveau turme), cu vestea ca tatal sau nu se mai afla nici acolo.
Treptat, Vitoria intelege ca sotului sau i-a fost sortit sa moara si se hotaraste sa-I caute osemintele, intru implinirea datinei: “san u ramaie intre lupi; sa-l aduc intre crestini”.
Inainte sa plece la drum pregateste cele de trebuinta:
Se duce la Manastirea Bistrita pentru a se ruga la Sfanta Ana, unde parintele Visarion o sfatuieste sa mearga la prefecture si la politie, pe Minodora o duce la manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani de drum si lasa treburile casei in seama argatului.
Dupa ce se purifica sufleteste, postind timp de 12 vineri la rand, ii comanda lui Gheorghita un baltag nou, pe care il sfinteste sipe 10 martie pleaca impreuna cu baiatul in cautarea lui Nechifor, nu inainte de a participa la slujba pentru cinstirea celor 40 de mucenici (9 martie).
Cei doi refac intocmai traseul parcurs de Nechifor, fiind insotiti pana la Calugareni de domnul David. Urmatorul punct in traseul lor a fost localitatea Farcasa, unde au aflat cate ceva despre Nechifor care fusese gazduit la mos Pricop. Ajunsi la Borca iau parte la un botez, iar la Cruci au dat peste o nunta, prilej pentru autor sa descrie obiceiurile si treditiile romanesti.
Ajunsi la Vatra Dornei cei doi afla dela prefecture ca nechifor cumparase in noiembrie 300 de oi, fiind cea mai mare vanzare din targ. Tot acolo afla ca barbatui vanduse 100 de oi la doi munteni necunoscuti. Presupunand ca dupa asta Nechifor luase drumul spre casa, Vitoria face si ea la fel si dup ace trece pe la o crasma de la marginea Dornelor, la urmatorul popas afla ca Nechifor trecuse pe acolo cu turma, insotit fiind de cei doi ciobani. Grabindu-se spre Bosteni afla si alte amanunte: in afara de cel “cu caciula brumarie”, aparea “omul cel cu buza de sus despicata” si al treilea, care “se purta ca o umbra”.
Urmatoarea informatie este capatata la Borca, unde turma parasise apa Bistritei, apoi poposesc la Sabasa pe unde trecusera cei trei. La Stanisoara raman sub crucea talienilor pentru a se odihni.
Coborand drumul, drumetii s-au oprit in satul Suha si acolo afla de la domnul Iorgu Vasiliu, crasmarul, ca turma trecuse insotita de doi stapani, nu trei: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Banuielile Vitoriei incep sa prinda contur, in mintea ei incepand sa se faca lumina. Cei doi erau cunoscuti prin acele locuri, insa nimeni nu banuia ca ar putea fi capabili du jaf sau, mai rau, de crima. Chemati de munteanca la primarie, cei doi pretind ca au platit oile cumparate lui Nechifor si de atunci nu mai stiu nimic de el.
Intr-o zi, Vitoria gaseste intr-o curte din Sabasa, pe Lup, cainele lui Lipan, cu ajutorul lui, femeia va descoperi intr-o rapa din Sabasa osemintele lui Nechifor.
Lunga calatorie a celor doi se incheie cu scena praznicului, cand ii obliga pe cei doi ucigasi sa se auto demasce. Bogza, lovit in frunte cu baltagul de catre Gheorghita si sugrumat de cainele Lup, isi recunoaste fapta inainte de a murii. Cutui este arestat de oanenii stapanirii.
Odata adevarul aflat si criminalii pedepsiti, Vitoria se intoarce acasa cu Gheorghita pentru a relua treburile de unde le-au lasat.
Romanul „Baltagul” este considerat cel mai reusit roman obiectiv inspirat dintr-o balada populara. Asemanarile lui cu „Miorita” sunt evidente, s-ar putea spune ca actiunea operei sadoveniene este o continuare a creatiei populare. In sustinerea acestei idei se pot identifica mai multe repere:
1. Romanul are ca moto doua versuri din balada populara:
„Stapane, stapane,
Mai cheama si-un cane”
2. Substanta epica a romanului are aceeasi tema: existenta celor trei ciobani, dintre care unul este mai instarit decat ceilalti doi.
3. Cadrul natural este mirific: peisajele muntenesti (in „Baltagul”), plaiul asezat: „Pe-o gura de rai/ Pe-un picior de plai” (in „Miorita”)
4. Omorul este savarsit de cei doi ciobani pentru a-i lua oile celuilalt, ca si in balada
5. Existenta animalului devotat stapanului sau: cainele Lup („Baltagul”), oita nazdravana („Miorita”)
6. Existenta unei femei care-l cauta pe cel disparut: sotia („Baltagul”), maicuta batrana („Miorita”)
7. Uciderea ciobanului are loc in balada „pe l-apus de soare”, iar in roman „era vremea in asfintit”, Vitoria spunand ca ea stie ca omorul s-a intamplat pe la asfintitul soarelui
8. Motivul transhumantei
Incadrandu-se in categoria romanelor mitice, se releva asadat intesatura sa epica, existenta urmatoarelor mituri:
1. Mitul mioritic – concretizat in faptul ca romanul continua actiunea baladei. Ideea intregii natiuni _______________ care cunoaste moarte, o moarte prin care omul se reintegreaza in univers, de care e rupt prin nastere.
2. Mitul soarelui – acest motiv strabate intreg romanul si confera oamenilor si intamplarilor o aura de sacralitate; prin el se realizeaza dimensiunea cosmica a iubirii, a vietii, a mortii. El o calauzeste pe Vitoria in calatoria ei si tot el este martorul trecerii lui Nechifor in neant.
3. Mitul marii calatorii – femeia si fiul ei cutreiera muntii in cautarea barbatului, pentru ca dupa gasirea osemintelor sa i se indeplineasca datinile intru odihna vesnica a sufletului sau.
4. Mitul crengii de aur – poate fii recunoscut in ultima parte a romanului dupa ce initierea lui Gheorghita ia sfarsit (roman initiatic – bilduxroman) el fiind pregatit sa-si asume rolul si locul pe care Nechifor il avusese in comunitate. Acest sfarsit are loc in noaptea in care feciorul mortului coboara in rapa pentru „a se naste dupa ce primise in sufletul lui fiinta celui dus: sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupra lui, in pasi, in zboruri, in chemari”. « mai multe referate din Romana