Baltagul

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Baltagul

Prin capodopera Baltagul (1930), Sadoveanu realizeazã o noua interpretare a mitului mioritic, versul-moto indicând sursa de inspiraþie: ,,Stãpâne, stãpâne, / Mai cheamã s-un cane".
Subiectul este simplu, pãstrând elementele baladei: un cioban este omorât de doi tovarasi ai sãi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, apriga si inteligenta nu are liniºte pana nu afla faptasii si nu-i pedepseºte dupã legea nescrisa. Intriga, dupã modelul romanului poliþist, pune in lumina vocaþia justiþiara a eroinei, descoperirea asasinilor si demascarea acestora. Faptele se petrec spre sfarsitul secolului al XIX - lea, începutul secolului al XX - lea, intr-o societate patriarhala, arhaica, in care apar insa elementele unei noi civilizaþii, cu alt gen de relaþii sociale, capitaliste.
Titlul romanului este simbolic. In sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magica si simbolica insusita de raufacatori si recucerita de erou, unealta care ramane pura, napatata de sânge.
Compoziþia e determinata de semnificaþia cartii: infatisarea unei societati de tip arhaic si unui individ reprezentativ al ei, o lume esentializata, lumea oamenilor de la munte, si pe Vitoria Lipan, exponentul acestei lumi. Aºa cum apreciazã criticul George Gana, ,,toata arta scriitorului, in ce priveºte compoziþia, sta in firescul întrepãtrunderii continue a acestor doi termeni" (lumea satului arhaic pe care este proiectata eroina).
Romanul începe cu prezentarea sintetica a vieþii pastorilor (vechimea, felul de viata, psihologia), fixata intr-o cosmologie populara: ,,Domnul Dumnezeu, dupã ce a alcãtuit lumea, a pus rânduiala si semn fiecãrui neam. Pe þigan l-a invata sa cânte cu cetera si neamþului i-s dat ºurubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise si i-a poruncit: Tu sa scrii o lege; si, când o veni vremea, sa pui pe farisei sa rãstigneascã pe fiul meu cel prea iubit Isus; si dupã aceea sa induraþi mult nãcaz si prigonire; iar pentru aceasta eu am sa las sa curgã spre voi banii ca apele. A chemat pe ungur cu degetul si i-a ales, din cate avea pe lângã sine jucãrii: Iaca, dumitale iþi dau botfori si pinteni si rasina sa-ti faci sfârcuri la mustati; sa fii fudul si sa-ti placa petrecerile cu soþii.
S-a infatisat si turcul: Tu sa fii prost, dar sa ai putere asupra altora, cu sabia. Sârbului i-a pus in mana sapa. Pe rus l-a învrednicit sa fie cel mai beþiv dintre toþi si sa se dovedeascã bun cerºetor si cantaret la iarmaroace".
Naraþiunea simpla, ar putea fi prezentata schematic in trei parti: partea întâi, de la început, pana la plecarea Vitoriei in cãutarea lui Lipan (capitolul VII); prezentarea vieþii de la munte, a lui Nechifor Lipan, gospodãria Lipanilor; întoarcerea argatului Mitrea si a lui Gheorghita, coborât la vale, cu oile, asinii si dulãii la iernat, intr-o balta a Jijiei, întârzierea bãrbatului ei, peste obicei, cunoaºterea si ,,citirea" semnelor naturii; mersul femeii la pãrintele Danila, la biserica, sa-i ,,ceteascã"; semnele care i se arata, care-i întãresc bãnuiala ce intrase in ea ,,ca viermele"; mersul la baba Maranda, care avea ,,unele tainice stiinti si mestesuguri"; drumul la Piatra, popasul la mãnãstire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autoritati pentru a-si spune necazul. Partea a doua, începând cu capitolul VII, când Vitoria ,,are intr-insa stiinta morþii lui Nechifor Lipan si crâncena durere, se vãzu totuºi eliberata de întuneric"; pãrintele Danila ii scrie jalba cãtre autoritati; trimite fata, pe Minodora, cu zestrea la mãnãstirea Vãraticului, la cãlugãrita Melania, sora a mamei Vitoriei; slujba fãcuta de pãrintele Danila la biserica, pentru cei patruzeci de sfinþi mucenici din Sevasta; lãsarea gospodãriei in grija lui Mitrea; pregãtirea de plecare. Firul naraþiunii urmeazã popasurile Vitoriei Lipan in cãutarea adevãrului despre bãrbatului ei (la Bistriþa, la Bicaz, la han la Donea; la Calugareni, nu departe de Piatra Teiului, la crasma domnului David; la Farcasa, la Borca, la crasma lui Iorgu Vasiliu, la Cruci, la Vatra Dornei si înapoi; gãsirea câinelui Lupu, in sat la Sabasa; gãsirea ramasitelor lui Nechifor Lipan intre Sabasa si Suha); a treia, si ultima parte, sta sub semnul actului justiþiar, prezintã acþiunile Vitoriei pentru îndeplinirea datinei creºtine si cinstirea mortului, cercetarea legata de vinovaþi, in Sabasa si Suha; întoarcerea acasã, la Mãgura Tarcãului; pentru rânduiala praznicului, a celor cuvenite pentru mort, dovedirea si pedepsirea vinovaþilor - datoria fata de ,,norma morala si colectiva". Tragedia, moartea lui Nechifor Lipan nu este insa obiectul cartii, ci numai pretextul ei: ,,obiectul" e lumea de tip arhaic a muntenilor.
Structura monografica, mitica si simbolica. Realismul romanului.
Mihail Sadoveanu infatiseaza o lume esentializata. Spaþiul cel mai larg revine lumii satului de munte: peisajul, datinile, oamenii. Viata oamenilor exprima ,,un înalt nivel al spiritualitatii mitice romaneºti, un cod moral si filosofic unde guverneazã adevãrul". Ritmul existentei pastoresti este dirijat de fenomenul transhumantei, iar acesta urmareste miºcarea marilor cicluri naturale: ,,pastori, turme, câini migreazã in cursul anului, calendaristic, in cãutare de pasune si adãpost, întorcându-se la munte la date fixe".
Scriitorul surprinde trãsãturile ce definesc ceasta colectivitate, oamenii de la munte, realist, obiectiv, fara lirism: ,,Locuitorii aceºtia de sub brad sunt niºte fãpturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea; rãbdãtori in suferinti ca si-n ierni cumplite, fara griji in bucurii ca si-n arsitele lor de cuptor, placându-le dragostea si beþia si datinile lor de la începutul lumii, ferindu-se de alte neamuri si de oamenii de la câmpie si venind la bârlogul lor ca fiara de codru (...) Aºa era si acel Nechifor Lipan care acum lipsea". Ei au o existenta simpla, dar grea: ,,Munteanului i-i dat sa-si castige panea cea de toate zilele cu toporul ori cu caþa. Cei cu toporul dau jos brazii din pãdure si-i duc la apa Bistriþei; dupã aceea ii fac plute pe care le mana la Galaþi, la marginea lumii. Cei mai vrednici întemeiazã stani la munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputinezaza ziua. Asupra iernii coboarã la locuri largi si-si pun turmele la iernat in bãlti. Acolo-i mai uºoara viata s-acolo ar fi dorit ea sa trãiascã, numai nu se poate din pricina ca vara-i prea cald, s-afara de asta, munteanul are rãdãcini la locul lui, ca si bradul".
Gospodãria Lipanilor arata oameni cu îndeletniciri specifice muntelui, vremuri vechi, in care se practica inca schimbul de produse: ,,Avere aveau cat le trebuia: poclãzi in casa, piei de miel in pod, oi in munte. Aveau si parale strânse intr-un cofãiel cu cenuºa. Fiindu-le lehamite de lapte « mai multe referate din Romana