Autismul - Definirea termenului si diagnosticare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Autismul - Definirea termenului si diagnosticare

Termenul de autism (autos (gr.) - insusi) a fost introdus la inceputul secolului al XX-lea, de Bleuer, care il defineste ca pe o "detasare de la realitate, insotita de o predominare a vietii interioare". Leo Kanner caracterizeaza autistul ca fiind "retras, multumit de sine insusi". In 1940 acesta organizeaza activitati logopedice cu o grupa de 11 copii autisti, iar in 1943 reuseste sa diferentieze autismul - sindrom comportamental (in toate sferele: actional, verbal, afectiv, cognitiv etc.) prin trasaturile sale specifice, de psihoza, schizofrenie sau handicap mintal.

Cu mult inainte de deschiderea autismului de tip Kanner, in literatura de specialitate sunt consemnate o serie de date cu privire la copii cu comportamente asemanatoare, prin existenta deficitului de comunicare, de socializare, de socializare si de structurare a comportamentelor mature si armonioase:
- medicul John Haslan descrie un baiat de 5 ani
- medicul Jean Marc Gaspard Itard il descrie pe baiatul Victor , de 11.12 ani, gasit intr-o padure din Franta.

Diagnosticare
In diagnoza autismului pot fi facute confuzii si substituiri cu alte sindroame care, la randul lor sunt prea putin delimitate in teorie si practica, dar au unele trasaturi asemanatoare sau comune cu autismul. De exemplu, "psihoza infantila", "encefalopatie infantila", "tulburari emotionale grave", "schizofrenie infantila", "oligofrenie" se refera la fenomene care nu caracterizeaza in totalitate starea corecta de autism, ca entitate distincta.

Diagnosticul diferential se face cu :
a) Intarzierea mintala de diferite grade, deoarece copilul autist poate parea intarziat. Copilul oligofren are insa un deficit mental global si omogen, raspunde la stimularile sociale, examinatorul reusind sa inteleaga lumea lui ingusta; conversatia este imatura, limitata la simplu si concret; ii lipseste detasarea afectiva specifica autistului.

b) Deficienta de auz, pentru ca prin raspuns la stimuli sonori, poate fi considerat surd. Examenul audiometric la copilul autist este uneori imposibil. Observatia releva faptul ca deficientul de auz cauta sa compenseze lipsa auzului, urmarind cu atentie interlocutorul, cu care stabileste un limbaj gestual. Pe de alta parte, ecolalia, jocul si interesul pentru unele sunete ne dovedesc ca autistul aude.

c) Afazia motorie de dezvoltare in care limbajul nu este dezvoltat inainte de 4 ani. In acest caz, copilul are un contact psihic bun, o afectivitate normala, un limbaj receptiv corespunzator, imita si foloseste gestul pentru comunicare. Nu are un deficit senzorial concomitent.
d) Sindroamele cerebrale degenerative, care evolueaza cu deficit mintal. In aceste cazuri, evolutia psihica este caracterizata de un regres progresiv in toate, sau numai in unele arii de dezvoltare si de aparitie a unor semne neurologice.

e) Sechelele traumelor psihologice prelungite, legate de separarea sugarului de mama sa sau de o carenta afectiva, in caz de spitalizare prelungita, plasarea in crese. Lipsa antrenamentului afectiv il face pe copil apatic si treptat intarziat in dezvoltarea psihica. Reinserarea precoce a copilului intr-un mediu afectuos si stimulator permite disparitia simptomelor si o evolutie favorabila ulterioara. « mai multe referate din Medicina