Astronomia si teoriile cosmologice din Grecia Antica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Astronomia si teoriile cosmologice din Grecia Antica

Mai tarziu matematicianul si filozoful Pitagora din Samos (582"507 i.e.n.) este cel care numeste cerul""cosmos" si declara ca Pamantul are forma sferica. Filozoful Parmenide din Eleea (515 "440 i.e.n.) sustinea si el teoria sfericitatii Pamantului si afirma ca "Luna miscandu-se in jurul Pamantului ilumineaza noptile cu o lumina imprumutata". Numele lui Pitagora este retinut de istoria astronomiei pentru ca a fost primul matematician care a ajutat, prin teoremele sale, la dezvoltarea astronomiei ca stiinta. Teorema lui Pitagora a fost extrem de utila in calculul distantelor astronomice.

Totusi prima teorie cosmologica importanta ii apartine savantului si filozofului grec Aristotel (384"322 i.e.n), discipolul lui Platon, care considera ca in centrul Universului se afla Pamantul, sferic si invaluit de mai multe sfere concentrice; primele trei sfere sunt formate din cele trei elemente fundamentale: apa, aerul si focul. Ultima sfera este invaluita de alte sapte sfere cristaline, in care sunt fixate cele sapte planete cunoscute, in ordinea urmatoare: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter si Saturn. Dincolo de ultima sfera cristalina se afla firmamentul cu stelele fixe, aflat in miscare permanenta.

Permanenta miscare a stelelor reprezenta in conceptia lui Aristotel "agentul motor primordial" (primum movens), iar miscarea lor era comunicata mecanic si sferelor din interiorul sistemului. Pentru a evita interferenta miscarii sferelor, Aristotel considera ca intre sferele planetelor se afla alte sfere compensatoare, care se rotesc uniform in jurul aceleiasi axe, dar in sens invers cu primele. In acest fel, cele 56 de sfere din care este compus Universul asigura perpetuitatea miscarii si imposibilitatea existentei vidului, fiecare sfera aderand cu cea imediat invecinata.

Conform lui Aristotel, corpurile din sfera Lunii si cele din sferele urmatoare se compun din al cincilea element, de natura eterica, subtila""quintesenta" care asigura continuitatea infinita a miscarii sferelor ceresti. Desi permitea explicarea unor fenomene, modelul cosmologic al lui Aristotel nu putea explica de ce planetele se afla la distante diferite de Pamant si nici neuniformitatea eclipselor. « mai multe referate din Astronomie