Astmul

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Astmul

PREVALENTA SI ETIOLOGIE Astmul este o afectiune foarte frecventa; se estimeaza ca 4 pana la 5% din populatia Statelor Unite este afectata. Statistici similare au fost raportate si de alte tari. Astmul bronsic apare la toate varstele, dar predominant la varstele tinere. Aproape jumatate din cazuri apar pana la varsta de 10 ani si o alta treime apar pana la varsta de 40 de ani. La copii exista un raport de 2: l masculin/ feminin, dar raportul pe sexe se egalizeaza pana la varsta de 30 de ani.

Din punct de vedere etiologic, astmul este o boala heterogena. Este util, din ratiuni epidemiologice si clinice, sa clasificam astmul dupa stimulii principali care provoaca sau se asociaza cu episoadele acute. Totusi, trebuie subliniat ca aceasta distinctie poate fi adesea artificiala si ca raspunsul la o subcategorie data poate fi initiat de obicei de mai mult de un singur tip de stimuli. De asemenea, aplicarea tehnicilor de biologie celulara si moleculara in patogeneza astmului a inceput sa umbreasca acest tip de clasificare. Cu aceasta rezerva, se pot descrie doua tipuri de astm: alergic si idiosincrazic.

Astmul alergic se asociaza adesea cu un istoric personal si/sau familial de boli alergice, cum ar fi rinitele, urticaria si eczema, cu reactii cutanate de tip papula eritematoasa pozitive
la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene, cu niveluri crescute de IgE in ser si/sau teste de provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific.O parte insemnata din populatia astmatica nu are antecedente heredocolaterale sau personale pentru un teren alergic, testele cutanate sunt negative, iar nivelurile de IgE sunt normale si, prin urmare, au o boala care nu poate fi clasificata pe baza mecanismelor imunologice definite.

Se spune despre acesti pacienti ca au astm idiosincrazic. Multi dezvolta o simptomatoAZlogie tipica in urma unei afectiuni a tractului respirator superior. Manifestarea initiala poate fi putin mai mult decat o raceala obisnuita, dar dupa cateva zile pacientul incepe sa dezvolte paroxisme de wheezing si dispnee, care pot persista de la cateva zile la cateva luni. Acesti indivizi nu trebuie confundati cu persoanele la care simptomatologia data de bronhospasm se suprapune pe o bronsita cronica sau bronsiectazie (vezi capitolele 256 si 258). « mai multe referate din Medicina