Asigurarile si importanta activitatii de asigurare in Romania

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Asigurarile si importanta activitatii de asigurare in Romania

Referat despre Asigurarile si importanta activitatii de asigurare in Romania
Asigurarea obligatorie prezintã o serie de trãsãturi care o deosebesc de asigurarea facultativã ºi anume:
- În asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelaºi fel fiind deci, o asigurare totalã. Din acest motiv ea exclude posibilitatea selecþiei riscurilor din partea asigurãtorilor permiþând o dispersie largã a acestora. Asigurarea facultativã cuprinde doar o parte din bunurile de acelaºi fel, permite selecþia riscurilor, dar ºi tarifarea este mai mare decât cea obligatorie;
- Suma asiguratã este stabilitã prin lege sub forma unor norme de asigurare ceea ce înseamnã cã asigurarea obligatorie este o asigurare normatã. La asigurarea facultativã suma asiguratã se stabileºte de comun acord între pãrþi, însã ea nu poate depãºi valoarea realã a bunului asigurat din momentul încheierii poliþei;
- Spre deosebire de asigurarea facultativã auto – CASCO la care suma asiguratã se diminueazã de fiecare datã cu despãgubirea acordatã )în cazul în care nu s-a optat pentru reîntregirea sumei asigurate) la asigurarea obligatorie nu se þine cont de volumul despãgubirilor acordate anterior.

2. Dupã domeniul asigurãrii întâlnim: asigurãri de bunuri, de rãspundere civilã, de persoane.
Asigurãrile de bunuri au ca obiect anumite bunuri (autovehicule, construcþie, animale, culturi agricole) care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de pagube. În cazul asigurãrii de rãspundere civilã numitã ºi asigurarea de responsabilitate, obiectul asigurãrii constã într-o valoare patrimonialã egalã cu prejudiciul ce ar urma sã-l plãteascã asiguratul unei terþe persoane pentru care rãspunde conform legii. Asigurãrile de bunuri ºi de rãspundere civilã sunt asigurãrile contra pagubelor fiind denumite ºi asigurãrile de daune având drept scop repararea prejudiciului care ameninþã patrimoniul asiguratului.
Asigurãrile de persoane au ca obiect persoana fizicã, viaþa ºi integritatea acesteia supuse ameninþãrii unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul.

Dupã domeniul asigurãrii putem analiza distinct asigurarea de risc financiar pe care anumiþi specialiºti o trateazã ca fãcând parte din asigurarea de bunuri. Asigurarea de risc financiar constã în asigurarea riscului de neplatã din partea debitorului (fie risc comercial, fie risc bancar).

3. Dupã subiectle raportului de asigurare întâlnim: asigurãri directe ºi asigurãri indirecte (reasigurãri)
Specifice asigurãrilor directe este faptul cã raporturile de asigurare se stabilesc de fiecare datã nemijlocit între asigurat ºi asigurãtor, fie în baz alegii, fie în baza contractului de asigurare. În aceastã categorie se încadreazã ºi coasigurarea care presupune mai mulþi asigurãtori ºi un singur asigurat. Spre deosebire de asigurarea directã, reasigurarea apare ca un raport care se stabileºte de fiecare datã între douã societãþi de asigurare dintre care una are calitatea de reasigurat ºi cealaltã de reasigurãtor. Aceastã are la bazã contractul de reasigurare prin care reasiguratul cedeazã reasigurãtorului o parte din riscurile asumate prin contractele de asigurare directã. Reasigurãtorul se obligã ca l aproducerea evenimentelor preluate sã contribuie la acoperirea despãgubirilor în limitele convenite prin contract.

4. Dupã riscul asigurat existã asigurãri pentru urmãtoarele categorii de riscuri:
- Riscuri ale calamitãþilor naturii (trãsnet, cutremur, inundaþie, fulger, uragan);
- Riscuri din accidente (derapãri, rãsturnãri, coliziuni);
- Riscuri ale animalelor (diferite boli, epizotii, accidente);
- Evenimente ce pot surveni în viaþa oamenilor (decesul, supravieþuirea, invaliditate, boala, cãsãtoria);
- Prejudicii cauzate terþilor (asigurarea de rãspundere civilã).

5. Dupã sfera de cuprindere teritorialã întâlnim: asigurãrile interne ºi asigurãrile extene.
Asigurãrile interne se caracterizeazã prin faptul cã pãrþile contractante, obiectul asigurat ºi riscurile cuprinse în asigurare se aflã sau se produc pe tritoriul aceluiaºi stat. Stabilirea sumei asigurate ºi plata primelor ºi despãgubirilor de asigurare se realizeazã în moneda statului pe teritoriul cãreia se aflã bunurile.
Asigurãrile externe se caracterizeazã prin faptul cã fie pãrþile contractante, fie obiectul asigurat, fie riscurile asigurate se aflã sau se produc pe teritoriul altui stat. În aceastã categorie sunt incluse: asigurarea mãrfurilor pe parcursul transportului extern, asigurarea navelor maritime ºi fluviale ce parcurg rute internaþionale, asigurarea de cãlãtorie ºi altele.

2. APARIÞIA ªI EVOLUÞIA ASIGURÃRILOR PE PLAN INTERN ªI INTERNAÞIONAL
2.1 ORIGINEA ªI EVOLUÞIA ASIGURÃRILOR PE PLAN INTERNAÞIONAL
Încã din antichitate apar instituþii apropiate de cele care asigurã protecþia individului ºi a bunurilor sale din zilele noastre. Este vorba de existenþa societãþilor de întrajutorare naturalã a cioplitorilor în piatrã din Egiptul Antic, de organizarea transporturilor în caravane, de organizarea de asociaþii a cãror activitate consta în a da ajutor membrilor lor ºi familiilor acestora în caz de: invaliditate, incendiu ori deces.

O formã de dispersie a riscului, dar nu ºi de protecþie financiarã o reprezintã cea practicatã de negustorii chinezi care îºi distribuiau ,marfa pe mai multe vase ce urmau sã o transporte reducând astfel riscul ca întreaga cantitate de marfã sã fie supusã pierderii.
În Evul Mediu odatã cu dezvoltarea schimburilor comerciale, cu amplificarea acordãrii de împrumuturi au apãrut regulile principale care au stat la baza asigurãrii moderne. Evoluþia asigurãrilor este strâns legatã de dezvoltarea comerþului pe mare ºi asigurãrilor maritime care au influenþat în mare mãsurã toate celelalte tipuri de asigurãri, în special pe cele de transport. Primele poliþe de asigurãri maritime au fost scrise în limba italianã ºi reprezintã modelul în baza cãreia s-au dezvoltat contractele de asigurare inclusiv poliþele Lloyd’s din Marea Britanie. Cel mai vechi contract de asigurare care s-a pãstrat a fost subscris la Genova în anul 1347 iar prima companie de asigurãri maritime dateazã din 1424 la Genova.

Într-un contract subscri în 1385 erau acoperite urmãtoarele categorii de riscuri:
- Calamitãþile naturale
- Riscurile mãrii
- Aruncarea mãrfii peste bordul navei
- Confiscarea de cãtre autoritãþile locale.

Termenul poliþã care deserveºte astãzi desemnãrii contractului de asigurare provine de la cuvântul italian poliz care semnificã certificat, atestare. Termenul primã provine tot dintr-un cuvânt italian prima care reprezintã suma de bani plãtitã înainte mijlocind astãzi transferul riscului asiguratului asupra asigurãtorului.
Secolul al XIX-lea reprezintã din punct de vedere istoric începutul asigurãrilor moderne pe plan internaþional. Dupã asigurãrile maritime au urmat asigurãrile de viaþã a cãror baza a fost pusã de finanþistul italian, Tonti în Franþa unde a creat primele tontine (primele asigurãri de viaþã).

Tontinele erau asociaþii constituite pe o perioadã determinatã de timp pe parcursul cãreia membrii asociaþiei vãrsau la fondul comun anumite cotizaþii anuale care variau în funcþie de vârstã. Astfel, la expirarea termenului pentru care a fost constituitã asociaþia, sumele rezultate prin capitalizare erau împãrþite între membrii supravieþuitori (asigurarea de supravieþuire din zilele noastre). La Londra dupã marele incendiu din 1666 au luat fiinþã primele asigurãri împotriva incendiilor. Ulterior, s-au dezvoltat ºi alte ramuri ale asigurãrilor:
- Asigurarea împotriva accidentelor;
- Asigurarea împotriva mortalitãþii animalelor;
- Asigurarea cailor de cursã;
- Asigurarea împotriva furtului;
- Asigurarea de rãspundere civilã. « mai multe referate din Economie