Arme de distrugere in masa

3x puncte

categorie: Diverse

nota: 9.52

nivel: Facultate

1. Unda aeriană de șoc reprezintă o zonă de aer comprimat care se propagă în rafală de uragan din locul exploziei în toate direcțiile cu o vi-teză supersonică (în primele două secunde ea parcurge 1 km, în primele cinci – 2 km, iar în primele opt – 3 km). Suprafețele devastate pot fi îm-părțite în patru zone de distrugere:

a) totală – construcțiile care se află pe s[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Arme de distrugere in masa

1. Unda aeriană de șoc reprezintă o zonă de aer comprimat care se propagă în rafală de uragan din locul exploziei în toate direcțiile cu o vi-teză supersonică (în primele două secunde ea parcurge 1 km, în primele cinci – 2 km, iar în primele opt – 3 km). Suprafețele devastate pot fi îm-părțite în patru zone de distrugere:

a) totală – construcțiile care se află pe suprafața solului sunt distruse complet, iar populația, dacă nu se află în adăposturi sigure, nu supraviețuiește;
b) mare – clădirile sunt avariate, iar în rândurile populației se înregistrează traume grave, fracturi, hemoragii, contuzii ale organelor interne etc.;
c) medie – în rândurile populației se înregistrează contuzii, luxa-ții, hemoragii din nas și urechi etc.;
d) slabă – în rândurile populației se înregistrează relativ puține traume, exceptând cele psihice.

La explodarea unei bombe de 1 Mt zona de distrugere medie are raza de 50 km, cifră care crește sau scade în dependență de tipul bombei.

2. Radiația de lumină constituie un impuls puternic de raze vizibi-le, ultraviolete și infraroșii emanate timp de 3-17 sec (în dependență de tipul și calibrul bombei); provoacă arsuri, mai ales în zonele neacoperite ale corpului, și incendii.

3. Radiația ultravioletă reprezintă un flux invizibil și impercepti-bil de raze γ și de neutroni care se degajă timp de 10-15 sec și străbate țesuturile organismului, provocând boala actinică. Intensitatea radiației scade în raport cu distanța de la locul exploziei, fiind redusă și de diver-se obstacole. Materialele de construcție rețin în mod diferit radiația penetrantă, fapt care trebuie luat în considerație la construirea adăpostu-rilor. De exemplu, pentru ca radiația să fie redusă de două ori, ea trebuie să treacă prin 2,8 cm de oțel, 10 cm de beton, 14 cm de perete de cără-midă, 14 cm de pământ sau 30 cm de lemn.

4. Contaminarea radioactivă a localităților are loc în urma preci-pitării pe teren a produselor finale de dezagregare nucleară, care se îm-prăștie pe suprafața pământului, apei și a obiectelor; radiația este de ace-lași tip ca și cea penetrantă. Norul radioactiv format în urma exploziei este dus de vânt, contaminând în calea lui teritorii vaste care pot fi împărțiți în dependență de radiație în 3 zone de apărare:

a) periculoasă;
b) puternică;
c) moderată.

În cazul nerespectării măsurilor de securitate, leziunile pot fi combi-nate, prezentând traume, arsuri și afecțiuni de natură actinică. Gravitatea lor depinde de calibrul bombei sau a proiectilului, de distanța de la epi-centru și, în special, de tipul armei nucleare. De exemplu, în cazul bom-bei neutronice, elaborate în SUA, partea esențială a energiei reacțiilor nucleelor se realizează prin fluxuri de neutroni, iar unda de șoc și radia-ția de lumină sunt relativ slabe.

Arma chimică include diverse substanțe toxice de luptă, care, constituind încărcătura unor rachete, proiectile, bombe sau fiind disper-sate din avioane sau elicoptere, au menirea de a afecta în masă populația, fauna, flora; zona de acțiune a substanțelor toxice de luptă este numită focar de contaminare chimică. Acționând direct asupra pielii, mucoase-lor, sau pătrunzând în organismul omului (prin căile aeriene, tubul diges-tiv, prin rană), substanțele toxice de luptă atacă sistemele de fermenți și provoacă diverse stări patologice. În raport cu manifestările declanșate, substanțele toxice de luptă pot fi clasate în 6 categorii principale:

1. substanțe neuroparalizante (zarin, zoman, tabun, V-gaze) care, fiind inspirate împreună cu aerul, dereglează grav activitatea centri-lor nervoși. Dozele relativ mici de substanțe toxice de luptă provoacă o asfixiere ușoară, contractarea pupilelor, slăbirea vederii, excitare neuropsihică, senzație de frică etc.; dozele mai mari provoacă dureri violente în abdomen, vomă, diaree, criză de asfixiere. În cazul intoxicați-ilor grave cu substanțe toxice de luptă au loc dereglări profunde ale respirației și circulației sangvine;

2. substanțe psihogene care atacă în mod selectiv sistemul nervos central, provocând pentru o anumită perioadă de timp tulburări psihice (halucinații, senzații de frică), asociate cu pierderea vederii, au-zului, discordarea mișcărilor;

3. substanțe cu acțiune toxică generală (acidul cianhidric și derivații lui etc.) care provoacă un șir de tulburări serioase: senzații de zgâriere în gât, de amorțire a mucoasei bucale, dureri de cap, dificultăți de vorbire, urmate de o slăbiciune generală asociată cu scăderea pulsului și dereglări ale respirației, după care intervin convulsii, pierderea sensi-bilității și a reflexelor; dacă nu se iau măsurile necesare, afectatul își poate pierde viața;

4. substanțe vezicante (iprita, luizita ș. a.) care provoacă leziuni ale mucoaselor ochilor, organelor respiratorii, tubului digestiv manifestate prin tusă, apariția unor vezicule și tulburări de ordin general;

5. substanțe sufocante (fosgenul, difosgenul) care acționează asupra sistemului respirator provocând asfixie, iar în cazuri grave – edem pulmonar;

6. substanțe iritante, printre care unele (cloracetofenona, clorpicrina) au o acțiune lacrimogenă, iar altele (difenilclorarsina, adam-sita) provoacă vomă sau (gazul sies) concomitente lăcrimare și vomitare.

Arma biologică (bacteriologică) include agenții biologici pa-togeni (microorganisme, viruși, toxinele acestora) utilizați cu scopul de a afecta populația, fauna, flora. Agenții biologici pot fi aplicați prin dispersare directă în aer (din avioane sau elicoptere) cu ajutorul bombe-lor și proiectilelor, prin intermediul purtătorilor naturali (diverse insecte, păsări sau mamifere contaminate special) sau prin acte de diversiune.

Arma biologică are anumite particularități: datorită transmiterii în lanț a agenților patogeni epidemiile pot fi de lungă durată, iar perioada latentă, caracterizată prin lipsa manifestărilor de boală, face dificilă diagnosticarea. La armele biologice pot fi folosite toxina bolturismului, agenții patogeni ai pestei, holerei, antraxului, variolei, tularemiei; nu este exclusă contaminarea animalelor cu agenții patogeni ai febrei, pestei porcine, variolei oilor, contaminarea culturilor agricole cu ajutorul insectelor dăunătoare etc. Teritoriul contaminat de arma biologică poartă denumirea de focar de contaminare biologică sau bacteriologică.

Aplicarea armei biologice va fi confirmată de apariția unor dâre de precipitații în urma avioanelor sau elicopterelor, a unor picături de lichid sau substanțe pulverizate în locul unde au explodat bombele sau proiec-tilele; alte semne pot constitui mărirea bruscă a numărului de reprezen-tanți a unei specii de insecte sau rozătoare necaracteristice localității date în sezonul dat, precum și intoxicațiile în masă sau răspândirea unor boli infecțioase.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Diverse

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.