Aristotel - gandirea filosofica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Aristotel - gandirea filosofica

A murit la 62 de ani, lasand o opera imensa, aproape 400 de lucrari (multe in colaborare), dintre care ni s-au pastrat 47; o opera constituie o sinteza a tuturor cunostintelor acumulate pana la acea data, in toate domeniile stiintei si filozofiei; o opera a carei influenta in cultura europeana a fost constanta timp de doua milenii.

In operele sale din tinerete (din care au mai ramas doar cateva fragmente) discipolul lui Platon merge pe urmele gandirii maestrului sau, dezvoltand-o si aprofundand-o; maestru de care apoi, criticandu-i teoria ideilor, s-a indepartat, pana la a ajunge pe pozitii opuse platonismului.

In primul rand, conceptul de filozofie, care pentru Platon includea toate celelalte stiinte, considerate simple stadii pregatitoare ale cunoasterii , pentru Aristotel era substantial diferit. Fiecare stiinta se ocupa de un aspect particular al realitatii (sub aspectul cantitatii - matematica; sub aspectul miscarii - fizica); in timp ce filozofia are ca obiect ceea ce exista in generalitatea sa, dar folosind si ea metodele celorlalte stiinte: abstractia, axiomele si demonstratia rationala.

Pentru Aristotel, lumea ideilor nu poate fi separata de lumea fiintelor si obiectelor concrete. Intre simturi si ratiune exista o relatie de continuitate. Senzatia este prima treapta a cunoasterii, actul cunoasterii porneste de la senzatie, fara de care ratiunea nu poate ajunge la nici o cunoastere obiectiva. Dar in timp ce simturile nu pot depasi limitele perceptiei, ratiunea depasind perceptia ajunge la concept, printr-un proces de abstractizare.

A doua distinctie o opereaza Aristotel, pentru a face inteligibila miscarea, intre cele doua aspecte inerente unui obiect: potentialitate si act. Cauzele devenirii sunt: cauza eficienta - care initiaza miscarea - si cauza finala, cu alte cuvinte, telul spre care se indreapta, scopul insusi al miscarii, al devenirii. Aristotel distinge si intre substantele (sau realitatile) imobile - cele cunoscute numai ratiune, si anume realitatile divine - si substantele in miscare, apartinand lumii fizice, percepute de simturi . Primele fac obiectul teologiei; celelalte, al fizicii.

Obiectul fizicii este lucrul in miscare. Fizica lui Aristotel fiind in fond o teorie a miscarii, filosoful stabileste patru tipuri de miscare: substantiala, calitativa, cantitativa si locala. Miscarea locala este o miscare de deplasare in spatiu, iar cea circulara este proprie numai lumilor sublunare. Universul este unic, finit , perfect si etern: n-a avut un inceput si nu va avea un sfarsit. Eterne sunt si elementele lumii, si specia umana, si speciile animale.

Dupa filozofie si fizica, a treia si ultima stiinta teoretica este matematica, stiinta care studiaza cantitatea numerica (aritmetica) sau cantitatea in sensul extensiunii, plane sau in spatiu (geometria). Infinit, pentru Aristotel nu exista, decat un infinit "potential". Totul este "divizibil in parti divizibile la randul lor": aceasta definitie aristotelica sta la baza calculului infinitezimal. « mai multe referate din Filosofie