Arhimandrit Ciprian Zaharia

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Arhimandrit Ciprian Zaharia

Cat de viu a fost monahismul romanesc in prima jumatate a secolului al XVlII-lea o probeaza fenomenul atat de semnifiAZcativ si cu urmari insemnate, al emigratiei monahale rusoucrainene care se produce in urma reformelor lui Petru cel Mare in Rusia si al persecutiilor uniate in Ucraina ramasa sub stapanirea polona. Figura cea mai reprezentativa si celebra a acestei emigratii este fara indoiala staretul Vasile de la Poiana Marului, care parasind muntii Mosenski, unde se calugarise, vine in Tara Romaneasca, foarte probabil pe vTemea lui Constantin Bran-coveanu si a Mitropolitului Antim Iv'ireanu, deci in perioada apogeului vietii bisericesti si culturale a Tarii Romanesti.

El va strabate adanc "veacul fanariotilor" murind in 1767, dupa ce predase stafeta lui Paisie Velicikovski. Contemporan deci, in ultimii ani ai acestuia, cu marele Mitropolit gruzin al Tarii Romanesti, contemporan si apropiat ca varsta de Pahomie al Romanului, Vasile, care va ramane in amintirea urmasilor "de la Poiana Marului" dupa schitul intemeiat nu departe de Buzau, este unul dintre numerosii clerici ortodocsi care in decursul timpului si-a gasit azil si mediu prielnic de afirmare in cuprinsul Ortodoxiei si al culturii romanesti. Dupa sarbo-grecul Nicodim de la Tismana, dupa grecii Matei al Mirelor sau Luca din Cipru, dupa georgianul Antim, Vasile de la Pocaiana Marului este o noua figura din istoria noastra bisericeasca ca si culturala care ilustreaza aceasta functie a pamantului romanesc: de adapost al celor ce nu-si mai gaseau linistea si libertatea la ei acasa. Toti acestia au contribuit activ la imbogatirea vietii noastre duhovnicesti si cultural-artistice, atat prin calitatile lor personale, cat si prin traditiile in care se formasera.

Vasile de la Poiana Marului, practicant al rugaciunii iniAZmii, aduce vietii religioase romanesti o noua deschidere: catre spiritualitatea rusa. El face cunoscuta la noi personalitatea si opera luceafarului spiritualitatii isihaste rusesti, Nil Sorski. El pune bazele unei literaturi neo-isihaste in cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane, prin cele trei prefete la Grigore Sinaitul si Isihie Preotul, doua dintre ele traduse imediat in romaneste, ca si postfata la Nil Sorski.

Staretul Vasile nu este insa izolat: o intreaga emigratie moAZnahala rusa si ucraineana este adapostita de manastirile noasAZtre. Ea isi creeaza la Poiana Marului din muntii Buzaului un schit propriu, si traieste in deplina comuniune de iubire cresAZtina cu monahii romani. Cu totii contribuie la a face din moAZnahismul romanesc in secolul al XVIII-lea cel mai viu, mai rodnic si mai elevat ca spiritualitate, dintre toate vietuirile monahale ortodoxe din acel timp. « mai multe referate din Religie