Argumentare - Enigme Otiliei

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Argumentare - Enigme Otiliei

Opera literarã EO este roman prin amploarea acþiunii, desfãºuratã pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care participã numeorase personaje. Este roman realist prin: temã, structura închisã, specificul secvenþelor descriptive, realizarea personajelor, dar depãºeºte modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic ºi polemic, prin elemente ale modernitãþii.
Proza realist-obiectivã se realizeazã prin naraþiunea la persoana aIIIa. Viziunea „dindãrãt” presupune un narator obiectiv, detaºat, care nu se implicã în faptele prezentate. Naratorul omniscient ºtie mai multe decât personajele sale ºi, fiind omniprezent, el controleazã evoluþia lor ca un regizor universal. El plãsmuieºte traiectoriile existenþei personajelor, dar acestea acþioneazã automat, ca niºte marionete.

Deºi adoptã un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunicã, prin postura de spectator ºi comentator al comediei umane reprezentate, cu instanþele narative. Naratorul se ascunde în spatele mãºtilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat.
Prin temã, romanul este balzacian ºi citadin. Caracterul citadin este un aspect al modernitãþii lovinesciene. Romanul este o frescã a brugheziei bucureºtene de la începutul secolului al XX-lea în care imaginea societãþii constituie fundalul pe care se proiecteazã maturizarea unui tânãr care, înainte de a-ºi face o carierã, trãieºte experienþa iubirii ºi a relaþiilor de familie. Romanul este realist-balzacian prin motivul moºtenirii ºi al paternitãþii.

Alcãtuit din douãzei de capitole, el este construit pe mai multe planuri narative, care urmãresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor. Un plan urmãreºte lupta dusã de clanul tulea pentru obþinerea moºtenirii lui Costache Giurgiuveanu. Al doilea plan preintã destinul tânãrului Felix Sima care, rãmas orfan, vine la Buc pentru a studia Medicina, locuieºte la tutorele lui ºi trãieºte iubirea adolescentinã pentru Otilia.
Succesiunea secvenþelor narative este redatã prin înlãnþuire, care constã în respectarea cronologiei faptelor. Unele secvenþe narative se realizeazã scenic, prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului sau elocvenþa discursului, notarea gesturilor ºi vestimentaþie, ca în didascalii. Dialogul conferã veridicitate ºi concentrare epicã.

Acþiunea romanului începe cu venirea tânãrului Felix, orfan, în casa unchiului ºi tutorelui sãu legal. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o creºte în casa lui pe Otilia mãrculescu, fiica sa vitregã, cu intenþia de a o adopta.
Caracteristicile arhitectonice ale strãzii ºi ale casei lui moº Costache sunt surprinse de „ochiul unui estet”, din perspectiva naratorului specializat, deºi observaþia îi aparþine personajului intrus care cautã o anumitã casã. Pãtruns în casã, Felix îl cunoaºte pe unchiul sãu, pe veriºoara Otilia ºi asistã la o scenã de familie: jocul de table.

Intriga se dezvoltã pe douã planuri care se întrepãtrund: istoria moºtenirii lui Costache Giurgiuveanu ºi destinul tânãrului Felix Sima. Primul plan se bazeazã pe competiþia pentru moºtenirea averii bãtrânului deoarece el este proprietar de imobile, restaurante ºi acþiuni. El nu pune în practicã niciun proiect privitor la asigurarea viitorului otiliei, pentru a cheltui bani, însã clanul Tulea urmãreºte succesiunea totalã a averii lui, plan periclitat de ipotetica adopþie a Otiliei. Planul al doilea, planul formãrii tânãrului Felix, urmãreºte experienþele trãite de acesta în casa unchiului sãu, în special iubirea adolescentinã pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindcã primeazã dorinþa de a-ºi face o carierã. Otilia îl iubeºte pe Felix, dar dupã moartea lui moº Costache, îi lasã tânãrului libertatea de a-ºi împlini visul ºi se cãsãtoreºte cu Pascalopol, bãrbat matur care îi poate oferi înþelegere ºi protecþie. În epilog aflãm cã Pascalopol i-a redat cu generozitate libertatea de a-ºi trãi tinereþea, iar Otilia a devenit soþia unui conte exotic, cãzând în platitudine.

Conflictul romanului se bazeazã pe relaþiile dintre douã familii înrudite, care sugereazã universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, ºi Otilia Mãrculescu, fiica celei de-a doua soþii decedate a lui moº Costache. În aceastã familie pãtrunde Felix Sima, fiul surorii bãtrânului. Un alt „intrus” este Leonida Pascalopol, un prieten al bãtrânului, care este atras în familia Giurgiuveanu de afecþiunea pentru Otilia, pe care o cunoºtea de micã.
A doua familie, înruditã, care aspirã la moºtenirea averii bãtrânului este familia surorii lui moº Costache, Aglae. Clanul Tulea este alcãtuit din soþul, Simion Tulea, ºi cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica ºi Titi. În aceastã familie pãtrunde Stãnicã Raþiu, care este cãsãtorit cu Olimpia ºi care doreºte sã obþinã zestrea ei.

Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzacianã a descrieii mediului ºi fizionomiei pentru deducerea trãsãturilor de caracter. Romanul realist tradiþional devine o adevãratã comedia umanã, plasând în context social personaje tipice. Tendinþa de generalizare conduce la realizarea unei tipologii: moº Costache este tipul avarului, Aglae este baba absolutã, Aurica este fata bãtrânã, Simion este dementul senil, Stãnicã Raþiu este arivistul, Otilia este cocheta, Felix este ambiþiosul, iar pascalopol este aristocratul rafinat.

O trãsãturã a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Moº Costache nu este un avar dzumanizat. El nu ºi-a pierdut instinctul de supravieþuire deoarece cheltuieºte bani pentru propria sãnãtate ºi nutreºte o iubire paternã pentru Otilia. El este o combinaþie între douã caractere balzaciene:avarul ºi tatãl. Felix nu este ambiþiosul lipsit de scrupule, ci un adolescent orfan capabil de a iubi dezinteresat, dar hotãrât sã-ºi facã o carierã.
Deºi adoptã un ton obiectiv, naratorul se ascunde în spatele personajelor sale fapt dovedit în limbajul personajelor care utilizeazã aceleaºi mijloace lingvistice, indiferent de situaþia socialã sau cultura lor. Cu toate acestea, Aglae pronunþã învechit unele cuvinte („falºã”), marcã a inculturii ºi a snobismului.

Se utilizeazã fraza amplã. Se observã preferinþa în descriere pentru grupul nominal ºi pentru epitetul nelogic (faþa juvenilã, tãietura elenicã a nasului, aspect bizar, etc). Descrierea se realizeazã prin aglomerarea detaliilor sau prin hiperbolizare (imaginea romanticã a Bãrãganului). Precizia notaþiei are uneori rolul didascaliilor ºi susþine, împreunã cu dialogul sau monologul, caracterul scenic al secvenþelor. « mai multe referate din Romana