Aporia tristetii

3x puncte

categorie: Psihologie

nota: 8.01

nivel: Facultate

Ea parvine la întrebarea: de ce năzuința de a fi fericit în sensul absolut al cuvântului este ceva ce nu se împlinește niciodată? În cursul investigației care urmărește să dea răspunsul la întrebare și să descopere adevărul, apare, însă, un fenomen straniu: tristețea însăși evoluează, devenind mai profundă și mai complexă, devenind o tristețe “filozofică”.

Aceasta echiv[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Aporia tristetii

Ea parvine la întrebarea: de ce năzuința de a fi fericit în sensul absolut al cuvântului este ceva ce nu se împlinește niciodată? În cursul investigației care urmărește să dea răspunsul la întrebare și să descopere adevărul, apare, însă, un fenomen straniu: tristețea însăși evoluează, devenind mai profundă și mai complexă, devenind o tristețe “filozofică”.

Aceasta echivalează cu a spune că degajând cauzele pentru care sentimentul fundamental al omului nu poate fi, în ultimă instanță, decât sentimentul tristeții, noi ajungem să transformăm tristețea irațională în tristețe autoreflexivă, deci într-un sentiment conștient de motivațiile ce-l determină să se constituie în pura lui specificitate - ca sentiment aporetic, cu alte cuvinte - și care se percepe pe sine ca sentiment având un astfel de conținut.

Tristețea autoreflexivă este tristețea devenită conștientă de propria ei structură aporetică și, prin urmare, de propria ei “idee”, de propriul ei sens logic și care își dă seama că aceste autodezvăluiri au fost făcute posibile de un alt șir de autorevelații ale conștiinței - de autorevelațiile care au deconspirat “ființa” subiectivității ca fiind de natură aporetică.

Prin intermediul introspecției (autoobservării), individul poate ajunge să-și însușească ideea că propria lui subiectivitate este formată dintr-o constelație de aporii: existența și neantul, finitul și infinitul, timpul și eternitatea, rațiunea și sensibilitatea, puritatea și impuritatea, contemplația și acțiunea.

Descoperirea oricăruia dintre aceste cupluri aporetice antrenează cu sine sensibilizarea acută a conștiinței. Se poate constata, totuși, că, privite prin prisma efectelor sensibilizatoare, configurațiile amintite se ordonează pe o anumită scară valorică. Ideea că ființa noastră este terenul de confruntare între instinctul vieții instinctul morții acționează mai intens asupra registrului nostru emoțional decât alte idei “subiective”.

Un lucru este absolut cert: descoperirea unuia singur dintre aceste cupluri aporetice în conținutul însuși al subiectivității noastre este în măsură să producă un șoc existențial. Descoperirea tuturor sau, altfel spus, a faptului că ființa subiectivității noastre are o structură aporetică, este în măsură să producă, însă, o adevărată avalanșă de șocuri existențiale.

Aceste șocuri amplifică intensitatea sentimentului de tristețe și determină conștiința să se încarce cu o luciditate dureroasă, care îi va permite să descifreze configurația aporetică a acestui sentiment. Intensitatea sentimentului de tristețe depinde de numărul și intensitatea “șocurilor” amintite, iar aceste “șocuri”, la rândul lor, depind de cuplurile aporetice pe care și le autorevelează subiectivitatea.

Devenim din ce în ce mai triști pe măsură ce numărul șocurilor existențiale și al cuplurilor aporetice ce le generează cresc din ce în ce mai mult. În urma acestui crescendo al tristeții, conștiința își pune cu toată acuitatea de care este capabilă întrebarea: ce reprezintă, totuși, tristețea în ea însăși?
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.