Apele statatoare

3x puncte

categorie: Biologie

nota: 9.85

nivel: Gimnaziu

Ştiinţă complexă, ecologia, studiază interacţiunile dintre organisme şi mediul lor de viaţă.Pentru a explica modul de funcţionare a tuturor fiinţelor vii, ea detaliază şi analizează toate nivelurile de organizare a lumii vii.
Ecologia este ştiinţa care studiază raporturile existente între organisme[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Apele statatoare

Ştiinţă complexă, ecologia, studiază interacţiunile dintre organisme şi mediul lor de viaţă.Pentru a explica modul de funcţionare a tuturor fiinţelor vii, ea detaliază şi analizează toate nivelurile de organizare a lumii vii.
Ecologia este ştiinţa care studiază raporturile existente între organisme şi mediul lor de viaţă.Punct de convergenţă a numeroaselor altor discipline - biologia, fiziologia, genetica, biogeografia,ştiinţa evoluţiei - ecologia este o disciplină relativ tânără apărută în anii 1930.Însă numele i-a fost dat, în 1866 de biologul german Ernest Haechel. Ecologia studiază toate nivelurile de organizare a lumii vii, cu excepţia celui individual. Ea cercetează fiinţele vii în mediul lor de viaţă,dar şi specia, populaţia,comunitatea ecologică,ecosistemul şi biosfera formată din totalitatea ecosistemelor.
Fiecare dintre aceste niveluri este guvernat de legile chimiei şi ale fizicii, de asemenea, ori de câte ori se trece de pe un nivel pe altul, apar noi proprietăţi. Aceste ,,proprietăţi emergente" specifice lumii vii, apar ca efect al interacţiunii dintre diverşii constituenţi ai unui nivel.
Atunci când studiază relaţiile indivizilor cu mediul, oamenii de ştiinţă fac ,,autoecologie".Ei analizează comportamentul unei fiinţe vii pe fondul limitărilor impuse de mediu şi încearcă să înţeleagă modul în care se adaptează la acest mediu. De asemenea, evaluează capacitatea de supravieţuire a organismului respectiv atunci când constrângerile mediului se modifică.

Ecologii studiază modul de adaptare a fiinţelor vii la constrângerile mediului.
Pentru aceasta, studiile pe teren, asociate cu experimente de laborator,permit identificarea unor factori-cheie.Element fundamental al ecofiziologiei, factorul limitator este acel parametru fizico - chimic care exercită cea mai importantă acţiune asupra speciei studiate.Dacă acesta scade sub un anumit prag sau dacă, dimpotrivă, îl depăşeşte, specia riscă să dispară. În deşerturi de pildă, umiditatea mediului este cel mai important factor limitator. Valenţa ecologică determină capacitatea unei specii de a popula diverse medii; ea depinde atât de mediu, cât şi de adaptările fiinţelor vii la acesta.
Ajungând la următorul nivel, ecologii încearcă să înţeleagă modul de funcţionare a unei populaţii. Pentru aceasta ei măsoară şi estimează pe perioade mari de timp variaţiile efectivelor (naşteri şi decese, vârsta indivizilor,etc.).În continuare ecologii încearcă să identifice ,,nişa ecologică" a respectivei populaţii: ansamblul necesităţilor alimentare şi de alte tipuri care condiţionează repartiţia populaţiei într-un anumit loc.

O reţea de lanţuri trofice acoperă întrega suprafaţă a planetei.
Pentru ca două specii să supravieţuiască în acelaşi spaţiu ele trebuie să-şi împartă resursele.În consecinţă nu vor ocupa aceeaşi nişă ecologică.Dar identificarea nişei ecologice a unei specii este dificilă, deoarece deosebirile dintre două nişe sunt uneori minime: două specii pot beneficia de resurse identice, exploatându-le în momente diferite ale zilei.
Odată reuşit acest lucru, ecologii îşi continuă investigaţiile. Pentru a înţelege rolul jucat de o populaţie în ecosistemul în care trăieşte, oamenii de ştiinţă calculează un bilanţ energic, măsurând - calitativ şi cantitativ - consumul de alimente şi producţia de materie organică din ecosistem. Astfel ei pot descrie relaţiile existente între organismele consumatoare şi cele consumate, cu alte cuvinte, verigile unui lanţ alimentar . Dar organismele se hrănesc rareori cu o singură specie. Majoritatea participă la mai multe lanţuri alimentare, creând astfel o reţea trofică.
Această organizare în reţea a fiinţelor vii permite ecosistemelor să absoarbă orice perturbaţii.Spre exemplu, dacă o plantă dispare, prădătorul îşi poate îndruma atenţia spre o altă specie. Stabilitatea ecosistemelor şi echilibrul întregii biosfere depinde în mare măsură de bogăţia de specii, adică de biodiversitatea lor.Cercetătorii sunt de părere că un ecosistem este cu atât mai fragil cu cât numărul speciilor sale este mai mic. Dată fiind însă complexitatea ecosistemelor, această teorie nu a putut fi încă demonstrată.

Adaptarea în armonie cu mediul înconjurător.

Fiinţele vii dispun de mecanisme care le permit să se adapteze la un mediu anume sau să supravieţuiască eventualelor schimbări care survin. În vreme ce unele se mărginesc să-şi adapteze comportamentul, altele dau dovadă de adaptări morfologice sau fiziologice cu totul aparte . Oamenii de ştiinţă au definit trei niveluri de adaptare , caracterizate printr-o dependenţă tot mai puternică a organismului faţă de mediul său de viaţă: aclimatizarea, acomodarea şi adaptare propriu-zisă.
Aclimatizarea.Se spune despre o fiinţă vie că s-a aclimatizat la un nou mediu dacă poate trăi şi se poate reproduce aici. Aclimatizarea este posibilă dacă noile condiţii sunt similare cu cele ale mediului de origine sau dacă specia respectivă poate tolera variaţii substanţiale ale mediului. Numeroase specii pe care, intenţionat sau nu, omul le-a introdus în regiune depărtate de locul de baştină s-au aclimatizat perfect.
Acomodarea.Spre deosebire de simpla aclimatizare , acomodarea implică un plus de reacţii fiziologice sau comportamentale,care îi permit individului să răzbată în noul mediu.Astfel, şopârlele îşi schimbă poziţia în funcţie de intensitatea radiaţiei solare, pentru a limita variaţiile interne de temperatură.
Adaptarea.În acest caz, specia este cea care se adaptează , nu individul în sine. Graţie unui echipament genetic deosebit organismul prezintă caractere morfologice şi fiziologice care-i permit să supravieţuiască în mediul său de viaţă. Adaptarea este o consecinţă a evoluţiei, proces ce selecţionează organismele cu cele mai bune adaptări la mediul în care trăiesc.
Lacuri, eleştee, mlaştini, lagune, mări

Întinderile de apă dulce sunt extrem de variate ca dimensiuni,amplasare şi compoziţie chimică. Echilibrul existent aici între faună şi floră este foarte fragil.Viaţa din apele dulci a evoluat atât din mări, cât şi de pe uscat. Majoritatea animalelor care trăiesc în apă dulce, inclusiv peştii şi micile nevertebrate, precum protozoarele şi hidrele, au evoluat în mare şi au pătruns în apa dulce prin sistemele de râuri. Insectele, păianjenii şi unele moluşte au colonizat apa dulce provenind de pe uscat.
Plantele acvatice provin şi ele din mediul terestru, şi unele varietăţi mai păstrează încă trăsăturile unei vieţi terestre, precum stomatele - porii minusculi ce controlează intrarea şi ieşirea din plantă a gazelor ca oxigenul şi dioxidul de carbon.
Apele dulci pot fi împărţite în două tipuri: ape dulci, sau moi, şi ape calcaroase (bogate în calciu), sau dure; există, fireşte, multe lacuri şi eleştee care se încadrează între aceste două categorii. În ambele tipuri de mediu, organismele cele mai importante sunt bacteriile, elementul de bază în lanţul hranei. Aceste plante simple nu pot supravieţui în condiţii acide şi de aceea apele acide conţin puţine comunităţi de animale. În schimb, în apele bogate în calciu bacteriile prosperă. În consecinţă, elşteele şi pâraiele din regiuni calcaroase sau cu piatră de var, bogate în calciu, conţin cele mai mari comunităţi acvatice, atât ca număr de indivizi, cât şi de specii.
De la bălţi până la lacuri, de la mlaştini până la lagune , întinderile de apă stătătoare au cele mai variate dimensiuni. Ele se întâlnesc pe toate continentele,la orice latitudine şi altitudine. Chiar şi cel mai mic iaz adăposteşte o floră şi o faună foarte sensibile la elementele mediului extern (compoziţia chimică a apei şi a solurilor învecinate, lumină, temperatură.). Studiul acestor organisme şi al interacţiunilor lor cu mediul, un fel de ,,oceanografie a lacurilor", se numeşte limnologie.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.