Antropologia postmoderna

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.82

nivel: Facultate

Opera lui Geertz este "solul" pe care postmodernismul in antropologie s-a instalat [v. Tema 7]. Acesta impartaseste cu postmodernismul in inteles mai larg trasaturi cum sunt refuzul obiectivismului, antifundationismul, scepticismul vizavi de autoritate in toate formele ei, contestarea holismului si in general a totalizarilor, a metafizicii prezentei, a sistemelor inchise, afirmand in schimb plural[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Antropologia postmoderna

Opera lui Geertz este "solul" pe care postmodernismul in antropologie s-a instalat [v. Tema 7]. Acesta impartaseste cu postmodernismul in inteles mai larg trasaturi cum sunt refuzul obiectivismului, antifundationismul, scepticismul vizavi de autoritate in toate formele ei, contestarea holismului si in general a totalizarilor, a metafizicii prezentei, a sistemelor inchise, afirmand in schimb pluralitatea, relativismul, complexitatea ireductibila a vietii sociale, dependenta cunoasterii de putere, contingenta istorica, sociala si lingvistica a cunoasterii.

Putem spune ca antropologia postmoderna "recapituleaza" aceste atitudini, particularizandu-le pe domeniul ei si utilizand creativ potentialul critic dezvoltat in special in filosofie si teoria literara. Textele din Writing Culture trateaza subiecte cum sunt "partialitatea adevarurilor", "constituirea autoritatii", "mascarea relatiilor de putere", "limitele obiectivitatii in reprezentarea culturilor", "iluzia comprehensiunii totale", "modurile normalizatoare", toate acestea pornind de la textele cele mai reprezentative ale antropologiei moderne.

Punctul lor comun de plecare este ceea ce se resimte ca fiind o "criza a reprezentarii", care in antropologie trimite in primul rand la neadecvarea mijloacelor/perspectivei reprezentationale la obiectul ei specific, cultura, ca si la noile configuratii sociale contemporane. Acest subiect il voi trata in continuare pe seama textelor din Writing Culture si a lucrarilor produse ulterior de "grupul de la Santa Fe".O abordare mai sistematica a problemei crizei reprezentarii in stiintele sociale este propusa de George Marcus si Michael Fischer intr-un volum care apare la scurt timp dupa Writing Culture (este vorba despre lucrarea Anthropology as Cultural Critique. An Experimental Moment in the Human Sciences, 1986) .

"Criza" este in primul rand particularizata istoric tinand de un timp in care ideile dominante din stiintele sociale sunt reevaluate. Ceea ce Geertz semnala la inceputul anilor Z80, respectiv o tendinta de "stergere" a granitelor dintre diferite genuri si discipline, o "fluidizare" a metodelor si ideilor, semnaland ca "ceva se intampla in felul in care gandim despre felul in care gandim",

Marcus si Fischer pun pe seama unei tendinte ciclice, incepand cu Iluminismul, de alternare a perioadelor de incredere in marile paradigme sau in teoriile unificatoare, cu perioade in care aceasta incredere se surpa, momente in care preocuparile teoretice se indreapta catre probleme de interpretare a detaliilor unei realitati care pare ca "scapa" mereu "marilor naratiuni de legitimare". In ce priveste reprezentarea, realismul descriptiv, increzator ca atinge esenta lucrurilor, alterneaza cu ironia, rezultatul firesc al faptului ca aceleasi evenimente, fapte sau fenomene pot fi reprezentate prin conceptii care par a fi la fel de plauzibile dar care se exclud reciproc.

In Statele Unite, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, criza se insinueaza o data cu erodarea increderii atat in paradigma parsoniana, care difuzase modele de echilibru si stabilitate deopotriva in investigarea ordinii sociale si a celei naturale, cat si in paradigma care, refulata in sistemul parsonian, marxismul, statea mai mult sau mai putin explicit in spatele teoriilor "sistemului global". Marcus si Fischer contextualizeaza aceasta neincredere crescanda prin schimbarea nefavorabila a pozitiei Americii si a influentei sale in lume dupa framantarile din Asia, in special, ca si prin perceptia disolutiei modelului statului liberal al bunastarii in interiorul tarii.

O realitate sociala perceputa ca fiind din ce in ce mai fragmentata, instabila si imprevizibila se va traduce pe plan epistemologic ca neincredere in capacitatea teoriilor sociale existente de a o explica holistic. Vechile cadre conceptuale vor fi, incepand cu anii Z80, nu atat abandonate, cat suspendate, "muzeificate", ideile lor ramanand in continuare resurse intelectuale utilizate in moduri noi si eclectice. Criza reprezentarii tine, prin urmare, de incertitudinea in legatura cu mijloacele adecvate de descriere a realitatii sociale.

Privita la scara istoriei gandirii moderne acesta incertitudine nu reprezinta ceva in mod particular nou. Exprimata in ironie ca stil reprezentational, o regasim la sfarsitul Iluminismului, in ultima parte a secolului XIX, ca si in ani Z20-Z30 din ultimul secol. Ce difera este raspunsul pe care epocile de "certitudine" il propun, si care de obicei incearca sa depaseasca conditia ironiei.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.