Antropologia

7x puncte

categorie: Psihologie

nota: 7.93

nivel: Facultate

Într-adevăr, unele cercetări au arătat, contrar curentului (sau clișeului) evoluționist, că și în societatea industrială, și chiar în mediul urban, familia extinsă și rudenia nu numai că nu au dispărut, dar pot să asume funcții sau să îmbrace forme pe care le-au avut în societatea arhaică/tradițională.

Dacă ținem seama doar de mărimea gospodăriei sau numai de locuirea în comun, ne [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Antropologia

Într-adevăr, unele cercetări au arătat, contrar curentului (sau clișeului) evoluționist, că și în societatea industrială, și chiar în mediul urban, familia extinsă și rudenia nu numai că nu au dispărut, dar pot să asume funcții sau să îmbrace forme pe care le-au avut în societatea arhaică/tradițională.

Dacă ținem seama doar de mărimea gospodăriei sau numai de locuirea în comun, ne putem înșela în a aprecia dispariția familiei extinse. După cum arată istoricul britanic P.Burke (făcând referire la o cercetare despre muncitorii dintr-un cartier al Londrei din anii ’50), “rude care stau în case separate pot locui în apropiere, având posibilitatea să se viziteze în fiecare zi.

În acest caz, spune el, o locuință “conjugală”coexistă cu o mentalitate “extinsă”. Exemple istorice ale acestei coexistențe sunt ușor de găsit. În Florența renascentistă, de exemplu, rudele nobile locuiau adesea în palate apropiate, se întâlneau regulat în loggia familiei și colaborau îndeaproape în chestiuni economice și politice.”

Cercetarea istorică a familiei a contribuit foarte mult la nuanțarea schemelor generalizante și de tipar evoluționist propuse de sociologia clasică. De exemplu, observă el, viziunea conform căreia în istorie asistăm la o progresivă restrângere și nuclearizare a familiei (“teoria nuclearizării”), a fost corectată și prezentată într-o formă revizuită de istoricul Lawrence Stone în studiul său despre clasele nobile din Anglia între 1500 și 1800:

“Stone a susținut că “familia de spiță deschisă”, după cum o numește el, predominantă la începutul acestei perioade, a fost mai întâi înlocuită de “familia nucleară patriarhală restrânsă”, iar apoi, în secolul al XVIII-lea, de “familia nucleară casnică închisă”. Oricum – ne spune Burke –, chiar și această variantă revizuită a fost pusă sub semnul întrebării de Alan MacFarlane, care sugerează că familia nucleară exista deja în secolele al XIII-lea și al XIV-lea.”

Antropologia relațiilor parentale
Motto: “It is usualy assumed in our society that people have to be trained for difficult roles: most business firms would not consider turning a sales clerk loose on the customers without some formal training; the armed forces would scarcely send a raw recruit into combat without extensive and intensive training; most states now require a course in driver’s education before high school students can acquire a driver’s license. Even dog owners often go to school to learn how to treat their pets properly. This is not true of American parents.”

Această lucrare are drept ax principal ideea că educarea comportamentului parental este un lucru posibil, dar și foarte necesar, ce poate avea urmări benefice atât pentru o serie de probleme grave ale copilului și familiei în țara noastră, dar și pentru întreaga societate românească, deoarece familia este un factor de stabilitate și armonie socială, garanția ordinii morale (A. Comte: 1825-26; I. Bădescu: mss; M. Larionescu: 1994) dar și pentru că parentalitalitatea - adică faptul de a fi părinte și de a îndeplini rolurile și comportamentele atașate acestei calități - este o importantă instituție socială (La Rosa: 1986; Bigner: 1995 ).

Vom analiza “premisele” posibilității de a interveni cu succes în relația părinți-copii, prin “educarea comportamentului parental”. Comportamentul parental este un produs al socializării și internalizării; învățăm, asimilăm “rolurile parentale” începând din primii ani de viață, dar nevoia de a învăța permanent acest rol, care are un caracter dinamic, - părinții trebuie “să facă față” unor probleme mereu noi - asociată cu capacitatea persoanei umane de a învăța permanent care stă la baza “educației permanente“ a născut ideea “școlilor de părinți”, ca modalitate nonformală de a îmbunătăți relația părinte-copil.

Semnificațiile culturale ale parentalității.“Cum trebuie să fie un părinte”, noțiunea ideală de părinte îmbracă forme culturale. Fiecare cultură are moduri specifice de motiva oamenii să-și dorească să devină părinți. În societatea românească tradițională abia omul căsătorit și cu copii este considerat “așezat”, împlinit, realizat, iar această atitudine este consemnată în tezaurul paremiologic al românilor: Omul fără copii e ca pomul fără roade, etc. Înțelepciunea românilor reține ca excepționale situațiile în care o familie nu rodește copii, iar unele basme sunt tocmai expresia nevoii de a corecta, în planul conștiinței colective, această situație “nenaturală”

DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.