Antibiotice si chimioterapicele

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Antibiotice si chimioterapicele

Familia tetraciclinelor cuprinde tetracicline naturale (de extractie) si tetracicline de sinteza ca: clortetraciclina, oxitetraciclina, tetraciclina, rolitetraciclina, dimetilclortetraciclina, metaciclina, doxiciclina, minociclina. Tetraciclinele sunt rareori folosite ca antibiotice de prima alegere, din cauza rezistentei bacteriene frecvente si a reactiilor adverse.

Sunt antibiotice cu actiune aproape exclusiv bacteriostatica, cu spectru larg. Toate sunt active asupra germenilor gram-poziti vi si gram-negativi (cu exceptia proteuslui si piocianicului), asupra germenilor anaerobi, spirochetelor, leptospirelor, rickettsiilor, bedsoniilor, micoplasmelor. Nu este justificata schimbarea unei tetracicline cu altele, pentru a-i mari sau schimba actiunea.
Rezistenta se produce in trepte succesive scurte. Asocierea cu :aminoglicozidele, cloramfenicolul sau macrolidele este indiferenta, peniciline si cefalosporine este interzisa deoarece au mecanism de actiune diferit.

Absorbtia digestiva este buna, mai ales pe nemancate. Administrarea i.v. realizeaza concentratii sanguine mari, uneori periculoase, mai ales in boli hepato-biliare. Toate tetraciclinele pot genera reactii adverse (fenomene toxice si alergice). Pot produce tulburari digestive de iritatie, fenomene de dismicrobism, carente, enterocolita acuta stafilococica.

Sunt contraindicate la gravide.
Preparatele vechi sunt nefrotoxice.
Administrarea indelungata poate favoriza aparitia unui sindrom de tip lupic.Alteori, inlesneste aparitia candi-dozei mucoaselor. Indicatiile si contraindicatiile sunt aceleasi pentru toate teAZtraciclinele.

Fiind numai bacteriostatice, au indicatii relativ restranse. in general, exista cinci indicatii majore:
- pneumopatii acute,
- infectii rickettisene acute,
- infectii ale cailor biliare,
- dizenteria bacilara
- bruceloza acuta.

Tetraciclina se prezinta sub forma de capsule (0,250 g) si sub forma de capsule operculate (0,125 g si 0,250 g/capsula) si se administreaza in doze de 2 - 4 g/zi, in 4 prize, la intervale egale.
RolitetracicJina (Solvocilin), care se prezinta in flacoane cu continut injectabil (0,300 g/flacon), se administreaza in doze de 2 - 3 flacoane/zi, in perfuzie i.v. sau in injectii intravenoase, lent, la interval de 8 -12 ore.

Are aceleasi indicatii cu cea sus mentionata, dar se administreaza in infectii severe, cand calea orala nu este accesibila si cand bolnavii nu coopereaza. Pot aparea un gust metalic, tulburari hepatice sau pancreatice, ameteli si hiperemia fetei.Doxicilina (Vibramycin - sub forma de capsule de 0,100 g si administrata cate o capsula/zi, timp de 7 -10 zile - siReverinul - 3-6 fiole de 0,250 g/24 de ore, la 8 -12 ore).Solutiile de penicilina G si mai ales, de peniciline semisintetice si cefalosporine, trebuie utilizate in decurs de 2 - 8 ore, deoarece activitatea lor scade dupa un timp.

Penicilinele naturale.
Penicilina G (Benzilpenicilina) este inactivata de sucul gastric acid, fapt ce determina ineficienta administrarii sale orale. Este instabila in solutie apoasa, ceea ce face ca solutiile preparate sa fie folosite pe o perioada de cel mult 24 de ore. Se elimina foarte rapid prin urina in forma activa.

La bolnavii cu insuficienta renala si la oligurici se elimina greu, fapt ce impune o prudenta deosebita (dealtfel, medicul este singurul in drept sa indice dozele necesare si calea de administrare). Se concentreaza in bila si mai ales in urina, mult mai mult decat in sange. Administrarea penicilinei impreuna cu acid salicilic, aminofenazona, sulfamide si in special cu probenecid, intarzie mult eliminarea

Este bacteriostatica (opreste dezvoltarea germenilor) in doze mici si bactericida in doze mari. Actioneaza asupra cocilor gram-pozitivi (streptococ, pneumococ, enterococ, stafilococ), cocilor gram-negativi (meningococ, gonococ), bacililor gram-pozitivi (difteric, tetanic, carbunos, ai gangrenei gazoase), asupra spirochetelor, leptospirelor si asupra actinomicetelor. Este germenul de electie in toate afectiunile cu stafilococ neproducator de penicilinaza, cu streptococ beta-hemolitic sau cu pneumococ.

Contraindicata in infectiile cu germeni rezistenti si la bolnavi sensibilizati. Rezistenta se stabileste treptat si in timp. Deseori, dar nu intotdeauna, actiunea ei este sinergica cu aceea a streptomicinei si a altor aminoglicozide. Uneori, este antagonista cu aceea a tetraciclinelor, cloramfenicolului, colistinei si rifampicinei.

Ca accidente, se pot semnala: abcese, flegmoane si flebite, in cazul unei asepsii incorecte si sensibilizarea dupa aplicarea locala pe tegumente sau mucoase, in special la persoanele cu antecedente alergice sau cu micoze cutanate (soc anafilactic frecvent mortal, eruptii, dermite de contact, manifestari de tip "boala serului", febra medicamentoasa).

Cand apare socul anafilactic se administreaza de urgenta: vasopresoare, hemisuccinat de hidrocortizon, antihistaminice, oxigen.
Penicilina G este sodica sau potasica (administrarea sarii de sodiu este de 5 ori mai putin dureroasa, decat a celei de potasiu) si se prezinta in flacoane de 200 000, 400 000, 1 000 000 si 5 000 000 u.i.

Principala cale de administrare este cea i.m., in doze de 200 000 u.i. la 3 - 4 ore; in situatii deosebite - boli grave ca endocardite, septicemii etc. -, dozele pot fi crescute la 20 - 40 mii. u.i./zi. sau chiar mai mult, calea de administrare, in completarea celei i.m.
Penicilina G potasica in cantitate mare, administrata pe cale i.v. poate produce stop cardiac. Administrarea intrarahidiana este periculoasa.
« mai multe referate din Medicina