Anglia in secolul al XVII

2x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.86

nivel: Liceu

Secolul al XVII-lea a fost bogat în evenimente pentru Anglia. Opoziția dintre rege și Parlament a declanșat revoluția burgheză de la mijlocul secolului, care s-a terminat cu executarea regelui Carol I Stuart și proclamarea republicii.

Anglia a parcurs mai multe etape de la cea republicană la dictatura Protectoratului și Restaurația Stuarților. Perioada a fost dominată de dispute po[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Anglia in secolul al XVII

Secolul al XVII-lea a fost bogat în evenimente pentru Anglia. Opoziția dintre rege și Parlament a declanșat revoluția burgheză de la mijlocul secolului, care s-a terminat cu executarea regelui Carol I Stuart și proclamarea republicii.

Anglia a parcurs mai multe etape de la cea republicană la dictatura Protectoratului și Restaurația Stuarților. Perioada a fost dominată de dispute politice și formarea primelor partide parlamentare, dar și de adoptarea unor importatnte legi care, împreună cu Declarația drepturilor din 1689, pun bazele monarhiei constituționale.

...

Republica (1649-1653)

Executarea lui Carol I a însemnat desființarea puterii regale în Anglia. La 19 mai 1649 a fost declarată “Republica liberă, guvernată de reprezentanții poporului în Parlament”. Acesta era compus din Camera Comunelor, cea a lorzilor fiind desființată.

Perioada Republicii a fost dificilă pentru Anglia, amenințată din exterior de uneltirile regaliștilor, iar în interior de luptele acerbe între grupările politice și mișcările populare. Conjunctura externă favorabilă a dus însă la recunoașterea tacită și chiar oficială a Republicii.

Armata, condusă de Oliver Cromwell, s-a îndreptat spre Irlanda catolică pe care a înfrânt-o la Drogheda și Wexford, ocupând două treimi din teritoriul insulei și determinând apariția problemei irlandeze, nerezolvate până astazi. În Scoția, Cromwell a obtinut victoriile de la Dunbar (1650) și Worcester (1651).

Prin victoriile împotriva Irlandei și Scoției a fost prevenit pericolul unei restaurări monarhice, iar noua nobilime și burghezia și-au întărit pozițiile. Au fost luate măsuri pentru protejarea intereselor acesteia din urmă, între care Actul de Navigație din 1650, care interzicea străinilor să facă comerț în coloniile engleze. Un al doilea Act de Navigație (1651) stipula că importul mărfurilor străine în Anglia urma să se facă numai de vase aflate sub pavilion englez.

Nu au fost totuși luate măsuri de desființare a nobilimii și nici nu au fost adâncite unele reforme; au fost inlaturate doar absolutismul și unele bariere în calea dezvoltării economice și a afirmării politice a burgheziei. Prin acestea, Revoluția engleză și-a menținut un caracter conservator moderat.

Protectoratul

Parlamentul a fost dizolvat în 1653, ca și Consiliul de Stat, prin intervenția directă a lui Oliver Cromwell și a armatei. Bazele juridice ale noului regim au fost stabilite prin Instrumentul de guvernare, redactat în numele armatei, de generalul Lambert. Puterea în stat era împărțită între Cromwell, în calitate de Lord-Protector, Parlament și Consiliul de Stat. Parlamentul, ales la fiecare trei ani, avea o singură cameră, compusă din 460 de deputați.

În realitate, Protectoratul era o dictatură militară: baza puteri era armata, iar Lordul-Protector, comandantul ei suprem, dadea ordonanțe cu putere de lege, avea atribuții executive, controla justiția. Cromwell a încercat să-și asigure o largă adeziune a populației prin promovarea toleranței religioase care-i excludea, totuși, pe catolici și prin amnistierea regaliștilor. Treptat el a luat măsuri mai aspre împotriva presei, a împărțit Anglia în districte militare și a convocat Camera Lorzilor.

Moartea lui Oliver Cromwell (1658) a marcat sfârșitul Protectoratului.

Anglia în timpul restaurației

Restaurarea Stuarților

Tradiția monarhică era foarte puternică în Anglia. În timpul revoluției, burghezia și noua nobilime nu au dorit înlăturarea monarhiei, ci îngrădirea ei în limitele constituționale parlamentare. Evenimentele s-au radicalizat însă și datorița inflexibilității lui Carol I.

Regimul republican a fost scurt, iar în perioada Protectoratului i se propusese lui Cromwell titlul de rege. Acesta l-a refuzat pentru a nu pierde sprijinul popular și pe cel al armatei.

La moarte lui Cromwell, adâncirea disensiunilor dintre Parlament și armată au readus în actualitate problema monarhiei. Un grup de monarhiști, în frunte cu generalul Monk, comandantul armatei engleze din Scoția, a acționat pentru readucerea Stuarților.

Restaurația cuprinde domniile lui Carol al II-lea (1660-1685) și cea a lui Iacob al II-lea (1685-1688).

Carol al II-lea a ocupat tronul în alte condiții decât tatăl său, Carol I, în 1625; Anglia trecuse printr-o revoluție și englezii erau hotărâți să păstreze ceea ce obtinuseră . prin Declarația de la Breda și apoi prin Actul de indulgență și uitare, Carol al II-lea a garantat libertatea conștiinței, amnistierea celor care au participat la revoltă, precum și drepturile noilor proprietari asupra bunurilor confiscate în timpul acesteia. Monarhia avea mulți adepti în Anglia, însă Carol al îî-lea a manifestat prudență; dupa propria-I mărturisire, nu dorea “să-și reia calătoriile” pe continent.

A fost reînființat Consiliul Privat, dar el avea un rol restrâns. În ciuda faptului că speranțele de revenire la absolutism erau legate de catolicism, anglicanismul a fost reintrodus in mod riguros.

Carol al II-lea a continuat politica economică expansionistă, bazată pe supremația mării, domeniu în care Anglia era puternic concurată de Provinciile Unite (Olanda). În urma unui război cu acestea, englezii au obținut pe coasta estică a Americii de Nord, New Amsterdam (devenit New York ). Împotriva Provinciilor Unite, Carol al II-lea a încheiat un tratat secret cu Ludovic al XIV-lea al Franței, care prevedea reintroducerea catolicismului în Anglia.

Iacob al II-lea, ajuns pe tron după moartea fratelui său, Carol al II-lea, deși a promis respectarea drepturilor Parlamentului, a acționat în drirecția sporirii prerogativelor regale, obținând chiar dreptul de a avea armată permanentă. În plus el s-a sprijinit pe catolici, în ciuda interdicției ca aceștia să ocupe funcții publice, și a dizolvat Parlamentul. Toate acestea au dus la înlaturarea lui de pe tronul Angliei, în 1688.

Constituirea partidelor politice.

Gruparea forțelor în Revoluția engleză s-a făcut mai întâi dua criterii religioase, deși interesele politice și-au avut rolul lor. Mai întâi au fost cele două grupări din cadrul parlamentului , situate pe poziții contrare în problema organizării comunităților anglicane: independenții și presbiterienii. Pozițiile lor erau diferite și în ceea ce privește atitudinea față de monarhie .

Republica și protectoratul au constituit o etapa importantă pentru maturizarea gândirii politice.
Primul partid, numit tory, după denumirea unor răsculați monarhiști din Irlanda – reprezenta curentu conservator și grupa nobilimea atașată monarhiei. Conduși de Thomas Osborne, conte de Dandy, conservatorii au fost chemați la guvernare în 1674, dar au pierdut alegerile din 1979. Erau susținători ai bisericii anglicane, deși aveau o oarecare toleranță pentru catolicism, poate doar din respect pentru regele Carol al II-lea căsătorit cu o prințesă catolică.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.