Analiza comunicarii din perspectiva sociologiei

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Analiza comunicarii din perspectiva sociologiei

In Germania, la inceputul anilor treizeci, in jurul grupului de la Frankfurt, ia nastere un curent de gandire ce semnaleaza deprecierea crescanda a societatii si culturii, ambele supuse influentei mijloacelor de comunicare de masa. Acest curent va avea reprezentanti ilustri in toate epocile, in Germania, ca si in Franta.

In teoria critica pe care o elaboreaza, industria culturala de masa ajunge la ceea ce Adorno (1951) numeste "barbaria stilizata". Si aceasta industrie noua constituie, si nici nu se poate altfel, un instrument de opresiune ce realizeaza tragica adaptare dintre "omul unidimensional" (Marcuse, 1964) si acea "societate total administrata", despre care vorbeste Horkheimer (1947).

Expresia "cultura de masa" apartine polemicii angajate de societatea moderna in legatura cu propria ei conditie. La aproape un sfert de secol de la prima sa formulare, in jurul acestei teme continua sa se ordoneze un numar mare de idei sau ipoteze privind influenta mijloacelor de comunicare. In sensul cel mai curent, expresia "cultura de masa" desemneaza ansamblul comportamentelor, miturilor si reprezentarilor, produse si difuzate printr-o tehnica industriala, aceeasi care insoteste expansiunea mijloacelor de comunicare.

Bogart (1956) sugera deja aceasta uniformitate crescanda a culturii prin actiunea conjugata a mijloacelor de comunicare. Expansiunea televiziunii, ascensiunea claselor de mijloc si a unei culturi "de mijloc" i se pareau ca se conjuga, predestinand culturile particulare la disparitie.

Morin (1962) adopta un punct de vedere care nu este foarte diferit. Mai intai, el defineste cultura de masa drept un sistem special din societatea moderna, un subsistem al sistemului social. Apoi, el incearca sa restituie acest subsistem contextului istoric al unei societati condamnate la divertisment. Dupa el, industria culturala nu sterilizeaza orice creatie: ea ajunge la o cultura de mijloc, in sensul etimologic al cuvantului.

Cel mai celebru act de acuzare impotriva societatii industriale ii apartine lui Marcuse (1964), in lucrarea sa "Omul unidimensional". Dupa ce a optat pentru optimismul radical a lui Marx, el ia act de slabirea criticii sau a oricarei contestari in societatile industriale avansate si se straduieste sa o explice. Dupa el, aceste societati sunt, prin membrii lor, prada unei unidimensionalizari generalizate.

Marcuse vede in tehnicile comunicarii de masa instrumentul unei manipulari. El prezinta imaginea unei societati in care masele sunt manipulate de mijloacele de comunicare, la randul lor supuse ordinelor marilor interese private. Dezamorsand contestarea, mijloacele de comunicare contribuie, dupa el, la trezirea unor dorinte iluzorii sau artificiale, dorinte fara de care masina de productie ar fi paralizata.

Marcuse (1969) gaseste solutia si mijlocul de a pune capat acestei unidimensionalizari progresive a societatilor industriale si a fiecaruia din membrii lor. El afirma ca doar cei respinsi de societatea industriala, nefiind inca victimele acesteia, sunt astazi ultimii depozitari ai sperantei revolutionare. "Intr-o astfel de situatie, a munci conform regulilor si modurilor specifice legalitatii democratice inseamna a capitula in fata structurii de putere existente."
« mai multe referate din Psihologie