Algoritm pe La mijloc de codru

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Algoritm pe La mijloc de codru

Poezia „La mijloc de codru…”, de Mihai Eminescu este o operã liricã (aparþine genului liric) pentru cã este o creaþie în versuri în care apare eul liric înþeles ca „alter ego”, ca „voce” a autorului.

Prezenþa eului liric este susþinutã prin urmãtoarele mãrci lexico-gramaticale: adjectiv pronominal posesiv „dragei mele” ºi descrierea codrului care exprimã în mod direct sentimen-
tele ºi trãirile lãuntrice ale celui care contemplã ºi descrie.

Compoziþional, discursul liric se articu-
leazã pe o strofã. Structural, identificãm
douã planuri: planul eului liric, „prezentul etern” ºi planul referenþial, al cadrului feeric din naturã în care eul poetic exprimã frumuseþea luminiºului ºi a elementelor din jurul acestuia.

Titlul este simbolic „o creaþie în sine” (Paul Cornea) concentrând tema ºi ideea artisticã. Denotativ, titlul este format din substantivele comune „la mijloc” ºi „de codru”.
Conotativ, are sens metaforic, sugerând locul în care se petrece toatã acþiunea prezentatã în aceastã operã liricã.

Modul de expunere predominant este descrierea (în latinã „describere”) exprimând o confesiune a eului liric faþã de natura surprinsã într-un moment de bucurie, de veselie, în care luminiºul se bucura de o deosebitã atenþie, mijlocul codrului devenind ºi mijlocul universului. Descrierea se bazeazã pe traiectoria privirii care gliseazã din planul teluric „La mijloc de codru des” în plan celest „ªi de lunã ºi de stele”.

Expresivitatea artisticã se susþine prin imagini vizuale ºi dinamice.El este un codru des, epitet care ne sugerazã vechimea codrului ºi frumuseþea lui. În mijlocul lui, eul liric plaseazã balta si luminiºul care o înconjoarã împreunã cu podoaba trestiilor înalte. Luminiºul este personificat prin epitetul „voiosul luminiº”, iar epitetul „trestia înaltã” îi dã trestiei mãreþie.În text remarcãm prezenþa elementelor de versificaþie: mãsura este de ºapte silabe, rima este imperfectã, iar ritmul este trohaic.

Abia în finalul poeziei apare o marcã a genului liric exprimatã prin cuvântul „mele”, iar verbele la prezent exprimã starea de uimire permanentã în faþa armoniei ºi perfecþiunii din naturã. Chipul „dragei mele” este plasat deasupra tuturor frumuseþilor împlinind starea de fericire a genului liric.
« mai multe referate din Romana