Alegerea publica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Alegerea publica

Alegerea in general, fie ca se manifesta in sectorul privat sau public, apare ca o necesitate a limitarii resurselor, oricare ar fi natura acestora. Economia urmareste administrarea cat mai buna a resurselor economice in vederea satisfacerii cat mai multor nevoi. Utilizarea resurselor in activitatea economica este supusa procesului decizional care se concretizeaza intr-o alegere.

Decizia economica izvoraste din insasi contradictia nevoi-resurse, si inseamna alegerea unei variante de valorificare a resurselor considerata a fi cea mai buna potrivit obiectivelor propuse si criteriilor folosite. Cum resursele au intotdeauna caracter limitat, utilizarea mai multor resurse pentru o activitate genereaza automat diminuarea volumului de resurse pentru alte directii. Totalitatea combinatiilor posibile de productii sau activitati ce se pot realiza cu un volum dat de resurse este pusa in evidenta de frontiera posibilitatilor de productie.

Prin urmare caracteristicile unei alegeri sunt:contradictia dintre necesitati si posibilitati;procesul decizional care presupune un decident, un executant si un mediu ambiant. Contradictia dintre necesitati si posibilitati este valabila pentru orice domeniu si sector de activitate. In conditiile considerarii nevoilor ca fiind nelimitate, resursele devin insuficiente chiar daca sunt atrase din alte surse decat cele proprii. Numai subiectii irationali considera ca pot regasi domenii in care raportul nevoi-resurse sa fie subunitar.

Desigur la nivel individual, o nevoie anume sau chiar mai multe pot fi satisfacute total atunci cand se atinge pragul de saturatie si utilitatea marginala este zero. Dar, chiar si la nivel individual, pentru ca toate nevoile sa fie satisfacute, daca este vorba despre un individ tipic cu o infinitate de nevoi si nu de unul atipic care considera ca nu mai are nevoie de nimic, ar trebui sa existe o infinitate de resurse.

Cum aceasta este o imposibilitate, raportul nevoi-resurse este supraunitar, oricare ar fi sectorul de activitate sau subiectul pe care il vizeaza. Procesul decizional este o succesiune de etape prin care se urmareste adoptarea unei decizii, sau altfel spus folosirea unor criterii pe baza carora se compara alternativele de valorificare a resurselor in vederea realizarii obiectivelor prin transpunerea deciziei adica a alegerii alternativei celei mai bune, in practica.

Acest rationament al alegerii este valabil si pentru sectorul public. Si aici, resursele destinate au caracter limitat. Se poate spune ca investitia in asistenta sociala sau invatamant intra in competitie cu investitia in transport sau parcuri publice, deoarece dezvoltarea primelor domenii se poate face numai pe seama diminuarii investitiei in celelalte segmente de interes public, volumul de resurse fiind dat.

In schimb, alegerea publica prezinta cateva caracteristici in plus fata de cea privata: a) are caracter colectiv, ceea ce inseamna ca decizia publica este adoptata de guverne sau grupuri cu autoritate decizionala in sectorul public. In aceste conditii, alegerea publica devine o alegere sociala, prin caracterul sau colectiv. In teoria economica, s-a pus adeseori problema masurii in care alegerea publica reflecta preferintele indivizilor. Astfel, avutia nationala sau bunastarea apare ca o functie a modului de alocare a resurselor, respectiv a nivelelor de utilitate pe care le resimt indivizii.

Avutia nationala sta la baza regulii decizionale pentru alegerea publica. Se spune ca alegerea publica este rezonabila atunci cand sunt indeplinite urmatoarele criterii: rationalitate colectiva _ in functie de care are loc alegerea intre alternative, fara a se neglija preferintele individuale; principiul Pareto _ care arata ca daca fiecare individ prefera situatia A fata de B, atunci varianta A este evaluata superior fata de B si la scara sociala;

independenta alternativelor nesemnificative _ prin care alegerea sociala din mai multe alternative depinde numai de preferintele indivizilor cu privire la acele alternative. Astfel, daca alternativele supuse analizei sunt A, B si C, conteaza preferintele indivizilor fata de acestea, reactiile lor privind alte situatii fiind nesemnificative; non-dominatia _ care arata ca nu exista nici un individ ale carui preferinte sa domine si sa dicteze automat preferintele altuia. « mai multe referate din Economie