Aiudul revoltat plange uciderea lui Popa T Ioan

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Aiudul revoltat plange uciderea lui Popa T Ioan

Totusi, numele celor strigati se contabilizeaza de cate un gardian pentru a fi "decodificate" la administrtie in vederea "fisarii" detinutilor care se bucura de o mai mare populartate. Acestia, sub diverse pretexte, vor fi "onorati" cu o saptamana ori zece zile sau chiar mai multe de beci. Aceste plimbari sporadice erau o adevarata binefacere pentru a adulmeca aerul curat care in restul timpului era rarefiat de obloanele de la ferestre si prilej pentru a-ti scalda obrazul cu lumina soarelui refuzat peste zi, sau pentru a-ti purta nestingherit mersul anchilozat de cei doi metri de celula.

Binefacere de 10-15 minute avand ritmicitatea succesiunii "din cand in cand" si oferindu-ti "favorul" catorva clipe in care nu mai erai obligat sa-ti dirijezi fiecare gest, fiecare miscare, chiar si respiratia, pentru a nu deranja pe cel de alaturi, in celula fiind fortat sa traiesti intr-un spatiu de cel mult 2-3 metri patrati cu inca patru, sase, zece sau patruspezece persoane. Daca izolarea, trairea de unul singur in acelasi spatiu era pe buna dreptate socotita pedeapsa, nu este mai putin adevarat ca si supravegherea constituia de cele mai multe ori un chin, cu toate eforturile pe care le depuneam fiecare din noi, pentru a menaja pe cel de alaturi, efort care a durat nu saptamani sau luni, ci ani de zile.

Aceasta plimbare o asteptam cu sufletul la gura ca pe o evadare, o scapare din cei patru pereti, prea apropiati unul de altul, in lupta care o duceam cu noi insine pentru a nu se instala in psihicul nostru, ireversibil, claustrofobia care se insinua cu fiecare clipa a existentei. Cum puteai oare diminua sau estompa aceasta drama zilnica, ce se petrecea cu fiecare din noi, printr-o plimbare de 10-15 minute, sporadica si facuta intr-un tarc lung de cativa metri si lat de 2-3 metri, comparabila cu o camera de bloc.

Aceasta a fost posibil numai cu efortul individual, efort supraomenesc de supravietuire. De la soapta in care vorbeam in celula, pentru ca altfel nu ne mai puteam intelege intre noi, acum, in timpul plimbarii, eram obligati sa tacem mergand in sir indian, cu mainile la spate si capul in jos. Dar si aici, fara o deliberare prealabila, fara o analiza care sa conduca la niste concluzii in urma carora sa actionezi, ci pur si simplu numai dintr-un spirit de solidaritate umana, aveam sa comunicam pe aceleasi cai de originalitate, prin chemarile de la ferestre. « mai multe referate din Istorie