Aditivii alimentari - Pericol sau mediatizare negativa

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Aditivii alimentari - Pericol sau mediatizare negativa

Aditivii alimentari au fost folositi in prepararea si pastrarea alimentelor inca din cele mai vechi timpuri. Insa, in ultimul secol, odata cu dezvoltarea fara precedent a industriei alimentare, ei au capatat un rol primordial in procesarea alimentelor. Datorita cererii foarte mari de produse alimentare prelucrate, a crescut si cererea de substante care sa faciliteze prelucrarea materiei prime, conservarea pe o perioada mai mare timp a produselor alimentare, etc. Din aceasta cauza substantele naturale, folosite pana atunci, au fost inlocuite cu substante sintetice, mai usor de produs si deci mai ieftine.
Aditivii alimentari, notati cu litera E - datorita alinierii la normele Uniunii Europene -sunt continuti in majoritatea produselor alimentare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este ca ei mentin calitatea si siguranta produselor o perioada mai mare de timp, mentin sau imbunatatesc gustul produselor, asigura controlul aciditatii si alcalinitatii produselor, mentin consistenta produselor, de asemenea mai mentin aroma sau culoarea produselor alimentare. In absenta acestora, populatia nu ar mai cumpara cu placere foarte multe produse uzuale: bauturi racoritoare, produse de patisserie si cofetarie, bomboane de tot felul, gemuri, marmalade, mezeluri, multe preparate culinare realizate in unitatile de alimentatie publica.
Oamenii de stiinta afirma ca, in cantitati mici , consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. De aceea normele pentru utilizarea aditivilor alimentari prevad cantitatile maxime de substanta care pot fi folosite in diversele categorii de produse alimentare. Totusi, pentru a preveni eventualele pericole Statele Unite ale Americi si Uniunea Europeana au interzis o parte din E-uri. Tarile Uniunii Europene fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranta alimentara a consumatorilor.
In Romania, in ultimul timp, mass-media a acordat o atentie deosebita aditivilor alimentari, in majoritatea cazurilor prezentandu-se numai aspectele negative ale utilizarii acestora, si de prea putine ori luandu-se in considerare si beneficiile lor. Aceasta atitudine negativista a mass-media poate fi inteleasa prin prisma "particularitatilor" de utilizare a aditivilor alimentari in tara noastra, si anume:
- laboratoarele de la noi nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi in alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar prin datele furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale.
- in multe din produsele de pe piata romaneasca se gasesc E-uri interzise, si pentru care nu ia nimeni atitudine.
Prezenta lucrare isi propune o analiza calitativa a aditivilor alimentari, tratand obiectiv atat importanta utilizarii cat si efectele nedorite ale acestor substante controversate.




II. DEFINITIA ADITIVILOR ALIMENTARI

Potrivit art. 1 din Norma privind aditivii alimentari destinati utilizarii in produsele alimentare pentru consum uman, prin aditivi alimentari se intelege orice substanta care in mod normal nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, avand sau nu valoare nutritiva, prin a carei adaugare intentionata la produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi sau prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare.



Alte definitii ale aditivilor alimentari:

o substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. (art. 73 din Norma igienico - sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente)

o orice substanta naturala sau sintetica, pe care producatorul o introduce in aliment in cantitate foarte mica, cu scopul de a prelungi durata de pastrare a produsului sau pentru a-i conferi insusiri senzoriale (organoleptice) atragatoare, asa cum doreste consumatorul: aspect, consistenta, culoare, miros, aroma, gust, fragezime etc. (prof. univ. dr. Sebastian Dumitrache)






























III. CLASIFICARE. CODIFICARE



Aditivii alimentari pot fi clasificati avand in vedere mai multe criterii:

I. In functie de scopul urmarit si efectul asupra produsului, aditivii pot fi clasificati astfel:

a) aditivi organoleptizanti
- coloranti
- decoloranti
- amelioranti de culoare
- aromantizanti si potentiatori de arome
- amelioranti de gust
- edulcoranti
- emulgatori
- gelifianti
- acidulanti

b) aditivi conservanti
- antioxidanti
- neutralizanti
- antiseptice
- antibiotice
- alti aditivi din aceasta familie

c) aditivi nutritionali
acestia se numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria nutrientilor care se adauga in acele produsele alimentare in scopul cresterii valorii nutritive:
- aminoacizi
- proteine
- saruri minerale
- vitamine

II. o alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii alimentari in functie de actiunea acestora in:
a) conservanti alimentari
Acestia asigura prelungirea datei de pastrare, a stabilitatii produselor alimentare, au actiune bacteriostatica .
Principalii conservanti alimentari admisi prin normele de igiena sunt:
- acidul benzoic
- sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- acidul ascorbic
- sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- acidul propionic
- sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- nitratii de sodiu (Na) si de potasiu (K)

b) antioxidantii alimentari
Sunt substante care asigura stabilitatea grasimilor si produselor alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului ( la care nu se admite folosirea lor).
Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste substante au capacitate marita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii grasi nesaturati care leaga mai greu ( se mareste perioada de inductie a rancezirii), de exemplu:
- tocoferolul alfa
- substante de sinteza:
- galatul de propil
- galatul de octal
- galatul de duodecil
Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante ( substante sinergetice):
- acidul citric
- acidul ascorbic
- alte substante din aceasta categorie
Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea grasimilor.



c) aromantizatii alimentari
Cuprind substante naturale sau sintetice foarte variate utilizate pentru potentarea aromei si gustului produselor alimentare care nu contin sau contin arome in cantitati insuficiente.

d) amelioratorii alimentari
Sunt substante chimice naturale sau sintetice, utilizate pentru modelarea anumitor proprietati ale produselor. Pot fi:
- organoleptizanti. Acestia potenteaza sau contribuie la formarea aspectului, culorii si gustului
- amelioratori de gust
- revelatori de gust
- amelioratori de textura
- emulgatori
- amelioratori de consistenta
- amelioratori de culoare
III. Potrivit unei alte opinii se face distinctia intre urmatoarele tipuri de aditivi in functie de criteriul actiunii:
a) conservanti alimentari
b) antioxidanti alimentari
c) aromatizanti alimentari
d) amelioratori alimentari
e) coloranti alimentari

Conform Anexei I la Normele privind aditivii alimentari din Monitorul Oficial al Romaniei nr.722 bis, aditivii alimentari se clasifica in urmatoarele categorii:
a) coloranti E 100 - E 182 (orice substante care redau sau intensifica culoarea produselor alimentare si pot fi constituenti naturali ai produselor alimentare si/sau alte surse naturale, care in mod normal nu sunt consumati ca alimente in sine sin u sunt utilizati ca ingrediente caracteristice in alimentatie; de asemenea colorantii sunt preparatele obtinute din produsele alimentare si alte materiale naturale obtinute prin extractie fizica si/sau chimica conducand la o extractie selective a pigmentilor in raport cu constituentii nutritive sau aromatici)
b) conservanti E 200 - E 297 (substante care prelungesc durata de conservare a produselor alimentare, protejandu-le impotriva alterarii cauzate de microorganisme)
c) antioxidanti E 300 - E 390 (substante care prelungesc durata de conservare a produselor alimentare, protejandu-le impotriva alterarii cauzate de oxidare, cum ar fi rancezirea grasimilor si modificarea culorii)
d) emulgatori E 400 - E 496 (substante care permitformarea sau mentinerea unui amestec omogen de doua sau mai multe faze imiscibile cum ar fi uleiul si apa din produsele alimentare)
e) saruri de topire E 400 - E 496 (substante care disperseaza proteinele din branzeturi si distribuie astfel omogen grasimile si alte componente)
f) agenti de ingrosare E 400 - E 496 (substante care maresc vascozitatea unui produs alimentar)
g) gelifianti E 400 - E 496 (substante care confera produsului alimentar consistenta prin formarea unui gel)
h) stabilizatori E 400 - E 496 (substante care permit mentinerea starii fizico-chimice a unui produs alimentar; stabilizatorii contin substante care permit mentinerea unei dispersii omogene a doua sau mai multe substante nemiscibile intr-un produs alimentar, care stabilizeaza, conserva sau intensifica culoarea existenta a unui produs alimentar)
i) stimulatori de arome E 600 - E 640
j) acidifianti E 300 - E 390 (substante care maresc aciditatea unui produs alimentar si/sau ii confera un gust acru)
k) corectori de aciditate E 300 - E 390 (substante care modifica sau limiteaza aciditatea sau alcalinitatea unui produs alimentar)
l) antiaglomeranti E 500 - E 580 (substante care reduce tendinta de aglomerarea particulelor dintr-un produs alimentar)
m) amidon modificat E 1400 - E 1450 (substanta obtinuta cu ajutorul unuia sau mai multor tratamente chimice ale amidonului alimentar, care a fost supusa unui tratament fizic sau enzimatic si care poate fi fluidificata prin tratament acid sau alcalin sau de albire)
n) indulcitori E 900 - E 999
o) agenti de afanare E 400 - E 496 (substante sau combinatii de substante care elibereaza gaze si maresc astfel volumul aluatului)
p) antispumanti E 500 - E 580 (substante care previn sau limiteaza formarea soumei)
q) agenti de glazurare E 900 - E 999 (substante care aplicate pe suprafata produsului alimentar ii confera un aspect stralucitor sau iiasigura un strat protector)
r) amelioratori de faina E 500-E 580 (substante care adaugate la faina sau aluat ii imbunatateste calitatile panificabile)
s) agenti de intarire E 500 - E 580 (substante care permit formarea sau mentinerea ferma sau crocanta a tesuturilor fructelor sau legumelor sau care in contact cu gelifiantii formeaza sau intaresc un gel)
t) agenti de umezire E 1200 - E 1202 (substante care previn uscarea produselor alimentare, compensand efectul unei umuditati atmosferice scazute, sau favorizeaza dizolvarea unui praf intr-un mediu apos)
u) agenti de sechestrare (de blocare) E 400 - E 496 (substante care formeaza complexe chimice cu ioni metalici)
v) enzime E 1100 - E 1105
w) agenti de incarcare
x) gaz propulsor si gaz de ambalare E 900 - E 999 (prin gaze propulsoare se intelege gaze, altele decat aerul, care au ca efect expulzarea unui produs alimentar din recipient; prin gaze de ambalare se intelege gaze, altele decat aerul, care sunt introduse intr-un recipient inainte, pe parcursul sau dupa introducerea produsului alimentar in recipient).
Pentru a avea o reglementare forte precisa in acest domeniu si pentru a facilita informarea consumatorilor, Uniunea Europeana a decis, in anul 1979, prin intermediul Comisiei Codex Alimentarius, ca fiecare aditiv autorizat sa fie semnalat pe etichete sau pe ambalaje prin litera E, urmata de trei sau patru cifre. Clasificarea Codex Alimentarius in cazul aditivilor si auxiliarilor coincide cu clasificarea Comisiei Economice Europene (CEE). Aceasta masura a fost preluata si de multe state din afara Uniunii, inclusive tara noastra.
Aceasta codificare alocata fiecarui aditiv alimentar indica faptul ca:
1. a fost testat pe animale si s-a dovedit sigur pentru consum
2. a fost inregistrat ca un aditiv permis la forurile de specialitate
3. este un mijloc de identificare al unui aditiv. De exemplu prima cifra indica natura aditivului. « mai multe referate din Medicina