Acum sunt bine

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Acum sunt bine

Eu am slabit infiorator - am stat in Bucuresti, la sora lui tata, tot timpul cit a fost internat, si treceam de la agonie la extaz. Ba era bine, ba nu. Pina la urma, cind mi-a sunat telefonul noaptea la 2 de la terapie intensiva, mi s-au spulberat toate sperantele. Nu i-a mai rezistat inima, dupa ce toate organele ii cedasera. Pentru mine a fost infiorator, pentru ca eu l-am dus la Bucuresti, am plecat amindoi intr-o duminica cu trenul. Si atunci, m-am incapatinat si l-am adus eu acasa. Singura, cu un sofer si o duba, si tata in spate in sicriu.

Dupa o saptamina fara 4 ore, a murit si sora lui din Bucuresti. Asa ca, doua duminici consecutiv, am fost la inmormintari. Si in plus era cit pe ce sa ajungem la Oprah: cind s-au intors de la a doua inmormintare, ceilalti doi frati ai lui tata care mai traiesc au fost amindoi intr-o masina implicata intr-un accident de circulatie: o masina i-a lovit din spate si i-a impins in masina din fata, si masina s-a facut doar un pic armonica. Au scapat cu o sperietura, din care inca nu si-au revenit pe de-a-ntregul.Stiu, o sa-mi spui ca asta e viata si nu avem ce sa facem. Si ai dreptate. Acum, incercam sa ne adunam, pentru ca nici tata nu ar vrea sa ne vada asa tristi si plingaciosi.

Eu m-am dat pe vitamine, ca arat ca un koor osos, si pe 7 noiembrie plec in Italia, in delegatie. Problema e ca toate hainele stau pe mine ca pe gard, asa ca probabil voi merge la cumparaturi si o sa-mi dau si fatza la intors, sa nu sperii partenerii de afaceri.Oricum, desi credeam ca ma voi schimba, uite ca nu s-a intimplat: am ramas tot optimista si cu incredere in Dumnezeu.

Mey, dar asa de optimista am fost ca totul va fi bine (taica-mei era un om inalt, bine, arata cel mai bine de pe tot etajul spitalului), incit, atunci cind l-am luat acasa, am cerut sa intru mai intii in morga sa-l vad. Eu tot speram ca au incurcat aia borcanele, si taica-meu e bine si ma asteapta si se mira de ce nu mai trec pe la el.

Tanti care era acolo si-l facuse frumos (stiu ca sunt morbida, dar mai suporta-ma putin, ca e de ris) m-a intrebat: Sunteti fiica ? Eu zic: da, e tatal meu. Ea: Mi-am dat seama, ca semanati. Reamintesc faptul ca ea nu-l vazuse pe tata viu, ci doar mort. Si nu semana prea mult cu el, pentru ca facuse blocaj renal si era cam pufos. Asta dupa ce, cam cu 3 saptamini inainte, o tanti de la o banca din Bucuresti incerca sa-mi bage pe git o pensie privata, intrebindu-ma, candid, de dupa geamul ghiseului (asta a fost circumstanta ei atenuanta, dar si ceea ce i-a salvat moaca sa nu-i trosnesc una la toba urechii): Nu va suparati ca va intreb, aveti sub 45 de ani sau peste ? Am 36, doamna, i-am zis. Calma, da'mi iesea fum pe urechi. « mai multe referate din Diverse