Aceasta e o scrisoare

1x punct

categorie: Diverse

nota: 10.00

nivel: Facultate

Mama si tatal meu se iubeau, asta pot spune cu siguranta. Mi-au intarit-o, fiecare dinspre propria-i parte, parca pentru a-si scuza, in felul acesta, vina ca nu mi-au fost parinti cu adevarat. Mama ratase, cu un an inainte , intrarea la medicina. M-am nascut eu, dar , la urmatoarea sesiune de admiteri, ea a reusit la examen. Avea douazeci de ani si a plecat din orasul nostru la facultate in Iasi, [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Aceasta e o scrisoare

Mama si tatal meu se iubeau, asta pot spune cu siguranta. Mi-au intarit-o, fiecare dinspre propria-i parte, parca pentru a-si scuza, in felul acesta, vina ca nu mi-au fost parinti cu adevarat. Mama ratase, cu un an inainte , intrarea la medicina. M-am nascut eu, dar , la urmatoarea sesiune de admiteri, ea a reusit la examen. Avea douazeci de ani si a plecat din orasul nostru la facultate in Iasi, lasandu-ma in grija bunicilor. Pe de alta parte, a ramas tata, care lucra in cadrul celei mai importante fabrici din oras. Un tablou destul de intalnit in zilele astea,nu? Aproape ok...

Singura parte cu adevarat ok e ca am ramas in grija bunicilor. Datorez faptul ca stiu sa vorbesc si sa scriu bunicului meu - si asta pe langa multe, multe altele. In acei ani ai primei copilarii, am fost inconjurat de o dragoste cum rar ii e dat unui copil sa poata duce. Vedeam teatrul in care lucrau bunicii mei in fiecare zi...asta insemna ca eram acolo la repetitii, la spectacole, in turnee...Nu stiu daca a fost un lucru bun sau rau, dar ,atunci, teatrul mi-a intrat in sange atat de bine, incat...incat acum pot minti foarte bine. Pot chiar privi omul in ochi, si nimeni nu-si da seama...

Parintii de trup mi-i vedeam ,de obicei, in week-end. Pentru mine erau, din pacate, doar niste simpli vizitatori. Stiu ca asta a durut atunci. Doare si acum, dar...N-am putut niciodata simti pentru mama si tatal meu mai mult decat simplu respect .Poate parea prea dur si insensibil, dar nu-i pot considera parintii mei doar fiindca mi-au oferit, ulterior, casa si masa. Au fost multe clipe, in anii ce au urmat, cand as fi avut nevoie de ei si altfel. Am avut propriul meu fel de a fi nesuferit si problematic, si asta se datora si faptului ca ei nu-mi acordau atentia de care aveam nevoie, ca orice copil...Iata germenii egoismului in fasa...

In al saptelea an al vietii mele, bunicul meu a murit. Era o seara friguroasa de decembrie, iar el a "ales" sa plece dintre noi intr-un moment cand nu se mai afla in casa nimeni altcineva decat mine. L-am tinut in brate in ultimele lui clipe constiente, si nu-mi voi ierta niciodata faptul ca l-am lasat pur si simplu sa se scurga, atunci cand mai puteam, inca, face ceva.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Diverse

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.