A cincea elegie stanesciana

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.11

nivel: Liceu

A cincea elegie stanesciana
În volumele anterioare Elegiilor, Nichita a mai taŹtonat acest teŹren, reușind inŹcredibile exerciții de empatie în raport cu celelalte regŹnuri: “Mă cutremură diferența dintre mine și firul ierbii, dintre mine și lei, dintre mine și insulele de lumină ale steŹlelor…” (Sunt un om viu, vol. O viŹziune a sentimentelor, 1964).

O dat[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: A cincea elegie stanesciana

A cincea elegie stanesciana
În volumele anterioare Elegiilor, Nichita a mai taŹtonat acest teŹren, reușind inŹcredibile exerciții de empatie în raport cu celelalte regŹnuri: “Mă cutremură diferența dintre mine și firul ierbii, dintre mine și lei, dintre mine și insulele de lumină ale steŹlelor…” (Sunt un om viu, vol. O viŹziune a sentimentelor, 1964).

O dată cu elegia a cincea, Nichita își lasă trupul pradă senŹtinŹțelor, conform “răŹcoŹroaselor penitențe gri”; nuŹmai spiritul său eŹxultă într-o lume simultană și luminoasă. De aici, Universul se vede ca un TOT, fără discriminări și fără subiectivism, motiv pentru care toate maniŹfesŹtările creŹației au un suflet mai mult sau mai puțin rudimentar: “Merg și toate lucrurile dau din aripi; aripile de piatră ale pietrelor bat atât de încet, încât pot smulge din ele cristalele de cuarț ca pe niște pene duŹreroase” (TranŹsŹpaŹrenŹtele aripi, vol. Oul și sfera, 1967).

Copacii “au aripi”; înŹtâmplător, păsările au două peŹrechi de aripi; și oamenii “au aripi”, preŹcum îngerii.
Prin contemplație și nemișcare, Nichita a găsit o inspirată defiŹniție a regnurilor: “A te naște este o conŹdamnare la moarte. După felul păcatului și peŹdeapsa: unii oameni, alții păsări, alții pietre” (Cele patru coerențe fundaŹmenŹŹtale, vol. Opere imperfecte, 1979).
Cu alt prilej, Nichita a spus că iarba, peștii, insectele și animalele sunt, fiecare în parte, o umanitate raŹtată, o tendință spre om, “neîmplinite din momentul conŹŹtemŹpoŹraŹneŹiŹtății lor cu omul” (Respirări, p.62).

A cincea elegie stanesciana
După astfel de deŹclarații de dragoste, nemaiauzite în lirica românească, cum s-ar puŹtea supăra poetul pe meŹre că sunt mere sau pe frunze că sunt frunze, cu atât mai mult cu cât ele (regnurile) ne oferă răspunsuri valide la întreŹbarea cine suntem: “Din punctul de vedere al coŹpaŹcilor (…) oaŹmenii-s o emoție copleŹșitoare. (…) Din puncŹtul de vedere al pietrelor (…) oamenii-s o lină apăsare” (Laudă omului, vol. O viziune a senŹtiŹmentelor, 1964).

Deși gândirea sa ascuțită și lucidă îl ridică deaŹsupra multor oaŹmeni (sau poate tocmai de aceea), Nichita e tentat să-și abandoneze poziția pe scara evoŹluției, să accepte orice pedeapsă din partea inŹstanței, chiar dacă trupul său va trebui să ia forma meŹrelor sau a frunzelor. Pare a fi un canon umilitor, când în realitate e dovada unui spirit evoluat.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.