Tudor arghezi - testament (comentariu)

1x punct

categorie: Romana

nota: 9.51

nivel: Liceu

Poezie cu caracter programatic, Testament figureaza, īn mod semnificativ, īn fruntea īntīiului volum de versuri, Cuvinte potrivite, publicat de Tudor Arghezi īn 1927 fiind "ars poetica" argheziana.

Poezia Testament sintetizeaza esenta gāndirii estetice argheziene. Ideea fundamentala a poeziei este legatura indisolubil, organica, statornicit īntre poet si stramosii lui, "ramura obscu[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tudor arghezi - testament (comentariu)

Poezie cu caracter programatic, Testament figureaza, īn mod semnificativ, īn fruntea īntīiului volum de versuri, Cuvinte potrivite, publicat de Tudor Arghezi īn 1927 fiind "ars poetica" argheziana.

Poezia Testament sintetizeaza esenta gāndirii estetice argheziene. Ideea fundamentala a poeziei este legatura indisolubil, organica, statornicit īntre poet si stramosii lui, "ramura obscura", oameni simpli, "robi cu saricile pline de osemintele varsate-n mine". Fata de acestia T. Arghezi considera ca are o datorie pe care trebuie s-o duca la īndeplinire. De aceea, dupa propria-i conceptie, creatia sa trebuie īnteleasa ca singura zestre lasata urmasilor. Prima idee esentiala este aceea, ca poetul a īnaltat prin arta sa cea dintāi "treapta", si cea mai grea dupa un lung trecut de truda si suferin al generatiilor care l-au precedat.

Urmasii lui au datoria sa porneasca de aici si sa urce cu nadejde cāt mai sus, sa īmprastie definitiv īntunericul īn care si-au dus existenta īnaintasii lor. Din "osemintele" si "cenusa din vatra" a stramosilor poetul face un "Dumnezeu de piatra", "Hotar īnalt cu doua lumi pe poale/ Pazind n piscul datoriei tale". Īntr-un fel subtil, arta poetului capata un nou mod de militarism social īn poezie, actul liric fiind transformat īntr-o razbunare a neferintelor strabunilor, caci īn ea s-a strāns veninul tuturor generatiilor dinaintea lui. Verbul poetic se-ntoarce acum ca un "bici", care "izbaveste-ncet, pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei tuturor". Finalul poeziei este edificator īn acest sens: "Robul a scris-o, Domnul o citeste/ Fara a cunoaste ca-n adāncul ei/ Zace mānia bunilor mei".

      A doua idee esentiala a poeziei este izvorul si natura artei, asa cum o concepe T Arghezi. Mai īntāi poetul marturiseste foarte elocvent cum din "graiul cu-ndemnuri pentru vite" al strabunilor, s-au "ivit cuvinte potrivite". Aceasta indica sursa principala a limbajului sau poetic: limbajul popular si familial al truditorilor pe ogoare. Din acest "grai" poetul selecteaza īnsa anumite cuvinte, care raspund mai bine conditiilor sale interioare si nazuintelor lui artistice, sugerānd un mod anume de existenta: rāpi, gropi adānci pe brānci, sudoare, bici, vite, plavani, ocara, sapa, sarici, rbdat, durere, mānie, robi, adica lumea saraciei si a suferintei, a vietii īn zdrente, sub blestemul mucegaiului, al bubelor si al noroiului, al ocrii si al biciului.

Poetul "framānta" īnsa īndelung aceste cuvinte "mii de saptamāni", fapt care corespunde unuia dintre principalele sale principii īn procesul creatiei: travaliul artistic intens si īndelungat, transfigurāndu-le si conferindu-le valori estetice inedite. Una din problemele artistice importante īn gāndirea poetului o constituie, īn aceasta poezie, estetica urātului. Poetul recurge, pentru prima data īn lirica romāneasca, la "zdrente" din care face "muguri si coroane", iar din "bube", "mucegaiuri si noroi", isc "frumuseti si preturi noi". Pentru aceasta T. Arghezi promoveaza ideea ca īn arta nu exista subiect urāt sau frumos, ca īn arta urātul nu are nici un sens, ci numai exprimarea artistica gresita poate genera urātul, numai tehnica artistica urāta sau lipsa de talent pot duce la realizarea unei opere literare inestetice.

      Īn antiteza cu aceasta zona lexicala īn care sunt surprinsi termeni ce dezvaluie o realitate sociala mizer, cuvinte din "graiul" cu īndemnuri pentru vite al poporului, se configureaza o alta zona lingvistica īn poezie, de data aceasta constituita din cuvinte care sugereaza domeniul artei, adica al lumii create prin transfigurarea materiei primare si ridicarea ei la o īnalta treapta artistica: icoane, muguri, coroane, miere, vioara, frumuseti, preuri noi, etc. Cuvintele īncarcate de mari potente stilistice si capacitati de plasticizare, cu un mare coeficient de materialitate, de concretee sunt parca dltuite īn piatra, parca scapara prin alaturarea lor īn versuri.

      Esenta tehnicii artistice argheziene consta īn īmbinarea traditiei cu inovatia, a "slovei de foc", cea inspirata cu "slova faurita", cea īndelung muncita.

      Īn poezia Testament abunda expresiile figurate, care nuanteaza si sporesc puterea de evocare a imaginilor, potentīnd considerabil realitatea prezentata. Multimea de metafore si simboluri fac ca poezia sa dobāndeasca mari reliefuri artistice ["seara razvratita care vine", "cartea mea fiule-i o treapta", "si leagane urmasilor stapāni", "Le-am prefacut īn versuri si-n icoane"]. Mentionam de asemenea si asocierile inedite de cuvinte, ca īn epitetele: "nume adunat", "seara razvratita", "biciul rabdat" precum si unele comparatii care releva aceeasi sfera de viata a īndeletnicirilor aspre: "Ca fierul cald īmbratisat īn cleste".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.