Mihai eminescu - luceafarul (comentariu)

5x puncte

categorie: Romana

nota: 7.98

nivel: Gimnaziu

     Despre felul cum s-a nascut marele poem romantic, capodopera a creatiei lui Eminescu a lasat marturie īnsusi poetul. Din marturia sa reiese ca pornind de la o sursa, de la un izvor popular poemul a trecut printr-un īndelungat proces de creatie. Dupa ceea ce spune rezulta ca principala sursa de inspiratie a fost un basm popular romānesc cules si punlicat īntr-un memorial de calatorie, aparut l[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai eminescu - luceafarul (comentariu)

     Despre felul cum s-a nascut marele poem romantic, capodopera a creatiei lui Eminescu a lasat marturie īnsusi poetul. Din marturia sa reiese ca pornind de la o sursa, de la un izvor popular poemul a trecut printr-un īndelungat proces de creatie. Dupa ceea ce spune rezulta ca principala sursa de inspiratie a fost un basm popular romānesc cules si punlicat īntr-un memorial de calatorie, aparut la Berlin īn 1861 de catre germanul Kunisch. Basmul se intitula Fata din gradina de aur. Īn acelasi memorial de calatorie Kunisch a mai publicat un basm care asemenea a fost cunoscut de Eminescu, a preluat ceva si din aceasta, dar sursa principala ramīne "Fata din gradina de aur".

      Īn basmul publicat de Kunisch este vorba despre o frumoasa fata de īmparat pe care tatal ei o īnchide īntr-un castel īnconjurat de o gradina de aur pentru a nu fi vazuta de ochii unui muritor. De fata de īmparat se īndragosteste un zmeu, dar fata speriata de nemurirea lui īl refuza. Zmeul insista iar fata īi cere acestuia sa fie muritor de rīnd ca si ea. Pentru ai dovedi dragostea zmeul se duce la creator sa-l dezlege de nemurire, dar acesta ī-l refuza. Īntors pe pamīnt zmaeul vede ca fata se īndragosteste īntretimp de un frumos flacau, din fecior de īmparat care reuseste s-o rapeasca. Furios zmeul īi desparte pe cei doi aruncīnd peste fata o stīnca iar pe el īl lasa sa moara de durere īntr-o vale fabuloasa a amintirii.

      Eminescu valorifica acest basm īn perioada berlineza īntr-un poem cu titlul Fata īn gradina de aur, dar īn poemul creat autorul modifica unele lucruri si mai ales finalul. Razbunarea zmeului din basm i se pare prea dura, nepotrivita cu superoritatea unei fiinte nemuritoare; astfel ca īn poem zmeul n-o mai omoara pe fata ci rosteste cu amaraciune un blestem: "un chin s-aveti: de-a nu muri odata".

      Dupa 1880 acest poem ramas īn manuscris va fi prelucrat īn cinci variante si transformat īntr-un cīntec liric īn care povestea mai veche trnsformata si aceasta devine pretextul alegoric al unei meditatii romantice, filosofice asupra geniului, dar si asupra conditiei omului ca fiinta sfīsiata de contradictii. Īn noua creatie izvoarele folcloorice se īntīlnesc cu cele filosofice, mitologice, culturale si chiar autobiografice. Īn forma īn care noi o cunoastem astazi poemul a aparut īn 1883 īn Almanahul Societatii Cultural-literare "Romānia Juna" din Viena. Īn acelasi an poemul va fi inclus apoi īn volumul īngrijit de Titu Maiorescu intitulat Poezii.

      Compozitia si structura poemului

      Faptul ca la originea poeziei se afla un basm ne duce la concluzia ca si noua creatie ar trebui sa fie o compozitie epica. Din basm poemul a pastrat doar schema epica, cadrul. Formula de la īnceput tine tot de epic. Prezenta unui narator care povesteste la persoana a 3-a existenta personajelor, constructia gradata a subiectului, marele numar de vorbe specifice povestirii precum si prezenta dialogului cu formule specifice de adresare, toate acestea dau poemului un caracter epico-dramatic.

      Si totusi poemul Luceafarul este o creatie lirica. Schema epica este doar cadrul iar īntīmplarile si personajele sīnt defapt simboluri lirice, metafore prin care se sugereaza idei filosofice, atitudini morale, stari sufletesti si o anumita viziune poetica.

      Aceasta interferenta de genuri este caracteristica romantismului si dau poemului mare profunzime. Ceea ce priveste compozitia poemului se constata existenta a patru tablouri:

      1) Dragostea dintre fata de īmparat si Luceafar

      2) Idila dintre Catalin si Catalina

      3) Calatoria Luceafarului spre Demiurg pentru a cere dezlegare de nemurire

      4) Reīntoarcerea Luceafarului la locul lui pe cer si constatarea ca fata de īmparat nu s-a putut rupe din cercul ei strīmt

      Din punct de vedere structural exista doua planuri, cel terestru uman si planul cosmic universal. Īn primul tablou cele doua planuri se īntīlnesc prin dragoste.

      Īn tabloul al doilea avem doar planul terestru.

      Īn tabloul al treilea este prezent doar planul cosmic.

      Īn tabloul al patrulea avem din nou prezente cele doua planuri.

      COMENARIU

      Poemul Luceafarul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desfasoara pe un vag fir epic īntr-o suita de metafore si simboluri prin care se sugereaza idei filosofice. Este deci īn egala masura un poem de dragoste si un poem filosofic.

      Primul tablou ne prezinta o fantastica poveste de iubire īntre doua fiinte apartinīnd unor lumi diferite. Contemplīnd de la fereastra dinspre mare a castelului Luceafarul de seara se īndragosteste de o preafrumoasa fata de īmparat. Fata la rīndul ei este cuprinsa de acelasi sentiment. Īn conceptia fetei Luceafarul este un spirit, pentru chemarea caruia trebuie o formula magica de descīntec. Descifrīnd alegoria, putem spune ca sensul ei este ca pamīnteanul aspira catre absolut.Īn timp ce spiritul aspira simte nevoia concretului. Pentru al putea chema līnga ea fata foloseste descīntecul: "Cobori īn jos Luceafar blīnd ..." .

      Fiintele supranaturale au posibilitatea de a metamorfoza. Īntocmai ca īn basm, Luceafarul, la chemarea fetei se arunca īn mare si preschimbat īntr-un tīnar palid, cu parul de aur si ochi scīnteietori, purtīnd un gulgiu vīnat, īncununat cu trestii apare īn fata fetei ca un īnger, ca un zeu. O invita pe fata īn palatele lui de pe fundul oceanului unde toata lumea s-o asculte pe ea. Metamorfoza Luceafarului pune la contributie mituri cosmogonice, asfel la prima īntrupare Luceafarul are parintii cerul si marea:

      "Iar cerul este tatal meu

      Si muma mea e marea".

      Zeii sīnt nemuritori si Luceafarul metamorfozat īn Neptun este "un mort frumos cu ochii vii" deoarece nemurirea este pentru muritorii de rīnd o forma a mortii. De aceea fata de īmparat are o senzatie de frig.

      "Caci eu sunt vie, tu esti mort

      Si ochiul tau ma-n gheata."

      Peste cīteva nopti fata chema din nou pe Luceafar, acesta o asculta si din vaile haosului avīnd ca tata soarele si mama marea apare din nou īn fata fetei. Acum vine īnvesmīntat īn negru si purtīnd pe vitele negre de par o coroana ce pare ca arde:

      "Ochii mari si minunati īi lucesc himeric

      Ca doua patimi fara sati"

      Īnfatisarea este acum demonica, pentru ca s-a nascut din soare si noapte: dupa Hesiod noaptea este zeita umbrelor, fiica haosului, mama tuturor zeitelor. De data aceasta tīnarul demonic īi fagaduieste miresii sale cununi de stele si ofera cerul pe care sa rasara mai stralucitoare decīt celelalte. Dar si de data aceasta fata īi refuza apropierea si simte senzatia de calduri.

      Alegoria este ca fata este īncapabila sa iasa din conditia ei pentru a convietui cu Luceafarul īi cere acestuia sa devina muritor ca si ea.

      La aceasta cerere Luceafarul raspunde afirmativ din cuvintele sale reiesind sacrificiul suprem pe care e gata sa-l faca "īn schimb pe o sarutare" pentru a dovedi fetei ca o iubeste.

      De aceea e hotarīt sa se nasca din pacat si sa fie dezlegat de nemurire.

      Cel de-al doilea tablou se desfasoara īn plan terestru, īn plan uman, este idila dintre Catalin si Catalina, idila care simbolizeaza repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala īntre reprezentantii lumii inferioare. Avem aici o atmosfera intima, familiara. Acum eroina nu mai este preafrumoasa fata de īmparat, ea devine Catalina, ceea ce simbolizeaza faptul ca acum este o fata ca oricare alta cu un nume comun, care se poate īndragosti rapid de un baiat oarecare. Catalin este viclean copil de casa, un paj din prejma īmparatesei, baiat din flori dar īndraznet cu ochii. Urmarind-o pa Catalina socoteste ca e momentul sa-si īncerce norocul si prinzīnd-o īntr-un ungher īi serveste Catalinei o adevarata lectie de dragoste.

      Se observa īn scena de dragoste un limbaj obisnuit, comun, popular adecvat unei scene de dragoste obisnuite trecatoare aventuroase. Catalina la īnceput este mai retrasa, mai retinuta si marturiseste lui Catalin dragostea pentru Luceafar. Dar Catalin gaseste remediul:

      "Hai si-om fugi īn lume" si astfel Catalina va pierde visul de luceferi.

      Partea a treia a poemului cuprinde calatoria Luceafarului prin spatiul cosmic si convorbirea cu Demiurgul. Sīntem din nou īn planul cosmic cu o atmosfera glaciala si cu un limbaj sententios gnomic (exprimarea este apropiata de maxime si proverbe). Demiurgul este rugat sa-l ierte de nemurire sa-l faca muritor de rīnd. Īn acest tablou Eminescu se dovedeste ca si īn Scrisoarea I unul dintre cei mai interesati autori de cosmogonii si un extraordinar poet al fenomenelor fizice. Pentru un zbor atīt de īndraznet Luceafarului īi creste aripa la dimensiuni uriase. Din cauza vitezei colosale cu care zbura miscarea lui pare un fulger ne-ntrerupt, ratacitor printe stele. Haosul este o notiune abstracta, nepalpabila īnsemnīnd confuzia generala a elementelor īnainte de creatie. Pentru a le face palpabile Eminescu īi atribuie haosului īnsusirile unei vai din care necontenit izvorasc lumini ce se amesteca se īnvalmasesc ca niste mari amenintatoare. Zona īn care se afla Demiurgul e infinitul, neantul stapīnit de groaza propriului vid adīnc ca visul uitarii.

      Īn dialogul cu Demiurgul, Luceafarul īnsetat de viata obisnuita, de stingere este numit Hyperion. Īntocmai ca fata de īmparat īn idila cu Catalin este numita Catalina si Luceafarul, īn momentul cīnd vrea sa devina muritor este īnzestrat cu nume.

      Īn discutia dintre cei doi, Demiurgul īi propune, ca pentru a renunta la gīndul sau de a deveni muritor, trei lucruri: sa-l faca cīntaret īncīt sa asculte toata lumea de cīntecul lui, conducator de osti sau īntelept. Demiurgul este dispus sa-i dea "pamīntu-n lung si marea-n larg / Dar moartea nu se poate".

      Luceafarul este o parte a universului, celui "tot" pe care o reprezenta Demiurgul, iar al rupe din acest sistem ar īnsemna distrugerea echilibrului universal.

      Si atunci ca un ultim argument, Demiurgul īl īndeamna pe Hyperion sa priveasca spre pamīntul ratacitor sa vada ce-l asteapta.

      Al patrulea tablou ne duce din nou īn planul terestru dar si īn cel universal cosmic.

      Hyperion devenit din nou Luceafar se īntoarce pe cer si īsi revarsa din nou razele asupra Pamīntului.

      Īn acest tablou avem un foarte frumos pastel terestru care contrasteaza cu pastelul cosmic din partea a 3-a. Luceafarul descopera pe cararile din crīnguri sub siruri lungi de tei doi tineri īndragostiti care sedeau singuri. Fata īl vede si īl cheama sa-i lumineze norocul. Oamenii sīnt fiinte trecatoare. Ei au doar stele cu noroc īn timp ce Luceafarul nu cunoaste moarte. Mīhnit de cele ce vede, Luceafarul nu mai cade din īnaltul la chemarea fetei ci se retrage īn singuratatea lui constatīnd cu amaraciune:

      "Ce-ti pasa tie chip de lut

      Daco-i fi eu sau altul?

      Traind īn cercul vostru strīmt

      Norocul va petrece

      Ci eu īn lumea mea ma simt

      Nemuritor si rece".



      Despre sensurile poemului Luceafarul au vorbit multi critici, dar cea mai buna interpretare a poemului o da īnsusi Eminescu. Poetul facea o īnsemnare pe marginea unui manuscris aratīnd ca "īn descrierea unui voiaj īn Tarile Romāne germanul K (Kunish) povesteste legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. Iar īntelesul alegoric ce i-am dat este, ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamīnt nici capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc."

      Din acest punct de vedere Luceafarul este o alegorie pe tema romantica a locului geniului īn lume. Astfel īnseamna ca povestea, personajele si relatiile dintre ele nu sīnt decīt o suita de personificari, metafore si simboluri care sugereaza idei, conceptii, atitudini iesite dintr-o meditatie asupra geniului vazut ca fiinta nefericita si solitara opus prin structura omului comun. Aceasta viziune romantica asupra geniului este puternic influentata de filosofia lui Schopenhauer.



      TABEL AL IMAGINILOR ALEGORICE SI UNELE

     SEMNIFICATII ALE LOR DIN POEMUL LUCEAFARUL

      TBLOUL ĪNTĪI

     1) fata de īmparat - fata la vīrsta oblicata cīnd poate fi tulburat de zburator

     2) visul fetei - criza puberala, dorinta de realizare prin dragoste, rezolvata mitologic prin motivul zburatorului

     3) dragostea pentru Luceafar - aspiratie spre absolut; dorinta omului comun de a-si depasi conditia strīmta, limitata de muritor

     4) respingerea Luceafarului - refuzul neantului, spaima de nemurire care pentru om īnseamna moarte

     5) senzatiile de frig si de ardere - revelatii intuitive ale deosebirilor de structura dintre geniu si omul comun

     6) Luceafarul - fiinta superioara, geniul

     7) dragostea pentru fata de īmparat - aspiratia spre concret sau spre o alta forma a materiei universale

     8) dragostea dintre fata si Luceafar - atractia contrariilor

     9) metamorfozele Luceafarului - capacitatea geniului de a-si da alt chip, mai concret pastrīndu-si unitatea contrariilor din care este īntrupat, ca si esenta superioara

     10) hotarīrea de se sacrifica - dorinta de cunoastere; obiectul cunoasterii - fata de īmparat - devine si subiect al pasiunii omului de geniu, pentru care el vrea sa renunte la nemurire



      TABLOUL AL DOILEA

     1) Catalin si Catalina - exponentii individual ai aceleiasi lumi

     2) "lectia" lui Catalin - forma de magie erotica

     3) refuzul initial al Catalinei - reactie de orientare

     4) nostalgia fata de Luceafar - ruptura dintre ideal si real

     5) acceptarea lui Catalin - revelatia asemanarii de structura si de ideal dintre fiintele aceleiasi lumi



      TABLOUL AL TREILEA

     1) Demiurgul - absolutul

     2) Hyperion - forma individualizata a absolutului

     3) dorinta lui Hyperion de a fi dezlegat de nemurire pentru "o ora de iubire" dorinta de a primi o alta structura, compatibila cu ideea de dragoste ca mijloc de cunoastere

     4) refuzul Demiurgiului - imposibilitatea obiectiva de a mai coborī treptele de organizare a materiei universale

     5) consecventa īn atitudinea lui Hyperion - si geniul are o limita de cunoastere



      TBLOUL AL PATRULEA

     1) idila pamīnteana - īmplinirea aspiratiei spre fericire a perechii pamīntene

     2) seriozitatea pasionala a lui Catalin - barbatul īntīmplator devine barbatul unic prin iubire

     3) "tradarea" fetei - revelatia Luceafarului asupra timpului ca schimbare; el, care e nemuritor, nu e stapīnit de timp, n-are experienta existentei determinate temporal, prin tradarea fetei, el descopera ideea de schimbare si ca miscarea e ireversibila

     4) a treia invocatie a Luceafarului - dorinta superstitioasa a fiintei pamīntene de a-si prelungi fericirea prin protectia unei "stele cu noroc"

     5) raspunsul final al Luceafarului - constatarea rece, obiectiva a diferentelor fundamentale īntre doua lumi antimonice; una traind starea pura a contemplatiei; cealalta starea instinctualitatii oarbe īn cercul strīmt al norocului, al sansei de a se īmplini sau al nesansei



      O interpretare a poemului Luceafarul socoteste aceasta creatie ca un poem al "vocilor" poetului sau un poem al mastilor īn sensul ca poetul se proiecteaza īn diferite ipostaze lirice. Astfel Eminescu s-a imaginat pe sine īn primul rīnd īn Luceafarul sau Hyperion, geniul care cauta suprema clipa de fericire fara sa fie īnteles si ramīnīnd la locul sau separat de societatea din jur. Eminescu s-a imaginat īnsa si īn chipul lui Catalin. Pamīnteanul obisnuit care traieste din prima clipa a dragostei.

      Dar Eminescu s-a imaginat chiar īn chipul Catalinei, muritorul de rīnd care aspira spre absolut. El s-a imaginat si sub chipul Demiurgului, exprimīnd astfel aspiratia spre personalitatea universala, cel care rosteste teribilul nu se poate constient fiind de incompatibilitatea celor doua lumi.

      Īn concluzie putem spune ca sub aspiratia unei povesti de dragoste Luceafarul este defapt o sinteza a liricii lui Eminescu, a vocilor poetice din opera sa pentru ca gasim aici nu numai ecouri din poezia de dragoste si natura dar avem ecouri si din poezia de īnalta cugetare filosofica din poezia pe teme cosmogonice (Scrisoarea I, Īmparat si proletar). Presupusele personaje devin simboluri mitice ale contradictiilor din sufletul poetului care se simte ca orice creator de geniu slab si puternic, muritor si nemuritor, om si zeu.

      REALIZAREA ARTISTICA

      Poemul Luceafarul este cea mai valoroasa creatie Eminesciana, nu numai din punctul de vedere a continutului de idei ci si īn perfectiunea formei. Limbajul poetic, sintaxa poetica si naturaletea desavīrsita fac din poem un exemplu stralucit de realizare artistica a unei creatii. Dintre principalele trasaturi ale stilului poemului:

      a) limpezimea clasica - poetul a cautat de fiecare data cuvīntul care sa exprime cel mai bine adevarul īntr-o forma cīt mai simpla. Este bine cunoscut procesul de scuturare a podoabelor stilistice din prima strofa īn care o califica pe fata de īmparat "o preafrumoasa fata". Pīna sa ajunga la acest superlativ de origine populara, Eminescu a eliminat o serie de epitete si metafore din botanica, din zoologie sau minerala. Pe parcursul poemului a foosit cīt mai putine epitete pentru a nu īncarca textul cu elemente descriptive. Īn marea lor majoritate adjectivele folosite sīnt de origine latine, unele fiind formate cu prefixul ne

      b) a doua trasatura este exprimarea aforistica. Aceasta este o exprimare care contine multe maxime si sentinte, preapte morale formulate īntr-un mod memorabil. Cele mai multe exprimari gnomice le gasim īn tabloul al treilea, īn discutia īnalta dintre Hyperion si Demiurg.

      c) puritatea limbajului - se refera la faptul ca Eminescu foloseste cei mai multi termeni din fondul principal de cuvinte, termeni de origine latina pe care īi integreaza īn expresii si constructii populare. Accepta foarte putine neologisme. Efectul care se obtine este ca exprimarea e pura romāneasca naturala pe īntelesul tuturor

      d) muzicalitatea - realizata pe doua cai prin folosirea subtila a cuvintelor cu sonoritate deosebita si prin schema prozoica - strofe de cīte patru versuri cu 7-8 silabe si ritm iambic. Foloseste alternativ rimele masculine si cele feminine care sugereaza o continua īnaltare si cadere īn concordanta cu ideea de baza a poemului.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.