Marin preda - morometii (imaginea familiei)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.15

nivel: Gimnaziu

     Romanul "Morometii", scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara îndoiala în noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei familii de tarani din Câmpia Dunarii, mai precis din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adânca si simbolica destramare.

      In volumul I satul e înfatisat cu [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Marin preda - morometii (imaginea familiei)

     Romanul "Morometii", scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara îndoiala în noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei familii de tarani din Câmpia Dunarii, mai precis din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adânca si simbolica destramare.

      In volumul I satul e înfatisat cu câtiva ani înaintea celui de-al doilea razboi mondial, într-o perioada in care timpul era "foarte rabdator cu oamenii". De asemenea întâiul volum este în întregime concentrat asupra unui singur personaj, desfasurarea epica fiind subordonata lui Ilie Moromete.

     La fel ca toti satenii, in afara unor familii mai înstarite ca cea a lui Aristide, Cotelici, Balosu, si familia Moromete nu are trai foarte usor, ei, în special parintii, fiind apasati de multe impozite, foncirea si alte neajunsuri dar ele pot fi înca suportate de capul familiei care se aduna cu placere duminica, la taifas, in "poiana lui Iocan" unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevarate dueluri ale inteligentei. Ilie Moromete stapâneste absolut peste o familie a carei gospodarie pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru întâia oara când in literatura româna taranul nu este stapânit de ideea de a avea pamânt, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-l pastra.

      Capul familiei este dotat, pe lânga o filozofie asupra vietii si cu o vointa de a rezista la tot ce contravine gustului sau de trai linistit, confortabil, într-o gospodarie mijlocie. Astfel, daca Moromete nu face mari speculatii, el cauta sa profite de institutiile capitaliste - nu se sfieste sa ia bani cu împrumut de la banca spre a-si cumpara oi si cai, îsi pune la munca familia, el rezervându-si rolul de stapân, pierde timpul in lungi conversatii cu prietenii, discuta politica - are pareri îndraznete despre regalitate si nu se sinchiseste de legionari. Singura sa grija e de a-si achita impozitele si datoriile contractate, taraganând, amânând cat mai mult scadentele, fara sa înstraineze ceva din avere, astfel dovedindu-se grija barbatului de a nu-si lasa familia fara nimic.

      Familia Moromete nu este una chiar obisnuita, copiii fiind împartitii în doua tabere, una formata din copiii din prima casatorie a lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila, Achim, si a doua compusa din fete si Niculae, care era mai mult neutru. El fiind cel mai mic din familie, putem spune ca este si cel mai sensibil, lucru care îl facea sa plânga foarte repede. Moromete nu prea era interesat de soarta mezinului, pentru el copilul fiind doar o persoana care trebuia trimisa cu oile, de aceea atunci când acestuia i s-a facut rau la serbarea scolara Moromete nu a stiut ce sa faca. Niculae are un rol important deoarece reuseste sa-si înduplece tatal sa faca altceva decât si-a planuit, adica sa-l convinga ca el nu are nevoie de pamânt ci are nevoi de scoala, lucru cu care Moromete nu a fost de acord la început, dar apoi a îndeplinit vointa baiatului.

      O alta componenta a familiei este mama, Catrina Moromete care în primul volum nu are un rol foarte mare, unicul detaliu care o diferentiaza aici este viata ei dubla, în vis si realitate, si frica morbida de Diavol, fiind foarte credincioasa, mustrându-si adesea sotul pe motivul ca nu merge la biserica. Ea este supusa barbatului, luând si bataie de la acesta din cauza celor trei baieti, tematoare de copiii vitregi, are un glas "îndepartat si îmbulzit de gânduri". Mai târziu, ura cumplita împotriva barbatului o va scoate din anonimat.

      O scena importanta din viata Morometilor este cea a cinei, în care descriindu-se pozitiile la masa se arata statutul fiecaruia în cadrul familiei. Astfel modul în care sunt asezati la masa sugereaza si anticipeaza viitoarele conflicte care vor determina destramarea familiei. Mama împreuna cu fetele stateau în partea dinspre vatra, sugerându-se astfel faptul ca ele asigurau buna desfasurare a cinei. Locul lui Niculaie denota faptul ca este neglijat de familie, iar cei trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim au o pozitie centrifuga, semn al dorintei lor de a parasi casa parinteasca, atrasi de mirajul unei alte lumi. Pe cel mai înalt loc din jurul mesei statea Moromete, acest lucru reliefând autoritatea lui paterna. Scena cinei de o mare simplitate pare a fi un ecou peste milenii al ceremonialului familiei gentilice care si-a conservat într-o forma aproape intacta structura , dar nu si mentalitatea.

      O alt situatie semnificativa este si perioada secerisului. Prin acest eveniment ni se arata ordinea cu care Ilie Moromete si-a orânduit copii, fiecare având bucata sa de secerat, pe care trebuia sa o termine într-o anumita perioada de timp. Pentru Niculaie acest an reprezinta initierea sa în tainele secerisului, el mergând pentru prima oara cu familia la secerat.

      Un lucru demn de remarcat în roman este conflictul între cele doua grupuri de copii, datorat în special pamântului, o dovada fiind faptul ca Paraschiv, banuind ca surorile lui tin comori ascunse intr-o lada, o sparge. Între Ilie Moromete si cei trei fii ai sai exista o relatie mai speciala, pe care însa el nu o arata foarte bine, fiind autoritar cu toata lumea. Însa aceasta atitudine este rasplatita într-un mod nu foarte cuviincios de catre baieti, ei murmura si-l vorbesc de rau în sat ca a dat porumbul ieftin, si ca "el nu face nimic", "sta toata ziua". "A face ceva" înseamna a face bani. Tinerii Moromete au simtul acumularii burgheze, iar modelul lor e Tudor Balosu, semnul noilor relatii capitaliste în economia satului. Dragostea barbatului nu întârzie sa apara, el având o conceptie patriarhala si, voind sa-si lecuiasca fii de boala câstigului, îi lasa sa se duca de mai multe ori la munte. Insuccesul nu-i dezarmeaza, si stimulati de Guica, sora rea a tatalui, care le spune ca fetele vor sa le fure averea, ei planuiesc sa fuga cu oile si caii la Bucuresti. Presat de fonciire si de banca, Moromete accepta sa-l lase pe Achim sa plece cu oile la Bucuresti pentru a câstiga bani. Când îsi da seama ca Achim nu se va mai întoarce, Moromete se gândeste sa vânda caii, dati in grija lui Paraschiv si Nila. Acestia însa se opun si încearca sa fuga, dar taranul afla ca ei vor sa-l jefuiasca si sa-l paraseasca si îi opreste. E momentul în care începe declinul personal. Spargerea familiei duce la prabusirea lui morala. Scena finala în care, dupa ce, pentru a-si îmbuna feciorii Moromete se razbuna pe nevasta, scos din rabdari, loveste pe Paraschiv si Nila cu parul, explicând toata tactica sa, atitudinea fata de realitatile crispante din jur : "- Atâta timp cât traiesc eu, ori faceti cum zic eu, ori daca nu, sa plecati. Am muncit si am trudit si am luat pamânt ca sa traiti voi bine . De ani de zile ma zbat sa nu vând din el, sa platesc fonciirea fara sa vând, ca sa va ramâie voua întreg, orbilor si salbaticilor la minte . Si [...] acum sariti la mine... ca v-am furat munca voastra ! Bolnavule dupa avere !... O sa-ti manânce capul averea, sa tii minte de la mine! "

      Moromete nu e deci setos de pamânt, averea nu reprezinta pentru el un scop ci numai un mijloc de a trai în oarecare tihna, cu iluzia, daca nu cu certitudinea independentei. Când însa Paraschiv si Nila nu inteleg lupta tatalui cu instrumentele puterii statului,jandarmul si perceptorul, fug si ei la Bucuresti cu caii. Moromete e nevoit sa vânda mai mult de jumatate din pamânt, cumpara alti cai, plateste impozitul funciar, rata la banca si taxa scolara pentru fiul mai mic, Niculaie si începe o viata noua. Cu toate acestea lucrurile nu mai merg ca altadata când "timpul se scurgea... fara conflicte mari" în Câmpia Dunarii :

      "În urmatorii ani gospodaria taraneasca continua sa se ruineze. Moromete intra într-o lunga stare depresiva din care n-avea sa fie scos decât de marile zguduiri care se apropiau. Peste trei ani izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare." Lumina pe care Moromete o descoperea în întâmplarile si faptele vietii se stinge, linistea îl paraseste, si fara liniste existenta nu mai este o încântare ci o povara. Încercarile celorlalti de a-l atrage in discutiile politice ramân fara rezultat. De pe stanoaga podistei -locul vechi de observatie- Moromete vede un drum trist si niste tarani prapaditi care traiesc fara sa stie ca bucuria lor este înselatoare. Când cineva îi da buna-ziua el nu raspunde. Momentul culminant al acestei crize se desfasoara la hotarul lotului de pamânt. Drama nu este de ordin economic, ci moral. Durerea lui Moromete, vine întâi, dintr-un simt înalt al paternitatii ranite. Nu faptul de as-i pierde o parte din lot îl întuneca, ci ideea de as-i pierde fii si linistea care-l face sa priveasca existenta ca un "spectacol" superior. Gândul prabusirii unei ordini durabile este primit cu o tristete rece. Înstrainarea de starea de inocenta în care traise îi pare mai rea decât moartea. Deoarece dorea cu orice pret sa se împace cu fii sai el trece peste oricine si nu lasa pe nimeni din restul familiei sa intervina, astfel scena confruntarii finale este magistral construita. Stapânirea de sine este arma lui Moromete. Pâna în ultima clipa el spera sa-si poata recapata fiii porniti pe o cale gresita. Când acestia, pierzându-si rabdarea, se revolta pe fete împotriva tatalui, sparg lada si batjocoresc casa în care crescusera, batrânul taran vorbeste cu glas blând si sfios, îsi cearta nevasta, cere un foc baiatului cel mic, loveste obrazul fetei care vocifereaza si se roaga linistit si senin de fiii care nu vor sa-l mai asculte. Dupa aceasta pregatire înceata, izbucnirea este teribila: Moromete ridica parul si loveste fara crutare, glasul lui devenind un urlet: "-Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce esti!".

      Corectiunea si discursul nu au nici un efect. Paraschiv si Nila sparg lada de zestre a fetelor, iau bani si covoarele si fug cu caii, amenintând cu o razbunare si mai mare. Moromete bate la poarta lui Tudor Balosu si vinde o parte din pamântul familiei. In ciuda loviturii naprasnice, Moromete ramâne "îndepartat si nepasator". Lovitura are efect în alt plan. Omul netulburat si ironic paraseste stanoaga podistei, nu mai raspunde la cuvintele de salut si nu mai poate fi auzit povestind nici una din acele întâmplari care fermecau prietenii sai din Silistea-Gumesti. Fantezia lui se închide. Omul creator este învins de omul social. Din Moromete nu mai ramâne decat capul de huma facut in timpul unei adunari in poiana lui Iocan de catre Vasilescu.

      Desi cea mai importanta, istoria Morometilor nu acopera toata suprafata romanului. Alte istorii vin sa coloreze viata unui sat de câmpie în care oamenii, traind sub amenintarea unui timp capricios, continua imperturbabil sa se nasca, sa treaca prin întâmplari vesele si triste, si în cele din urma sa moara, lasând locul altora.

      O astfel de istorie este si cea familiei Pisica, istorie prezentata de Ilie Moromete la una din adunarile sale în "Poiana lui Iocan", prin care el îsi prezinta calitatile de povestitor, transformând dintr-un adevar obisnuit un "adevar artistic". Astfel ne este prezentata scena treziri din familia Pisica vazuta prin ochii taranului. În acea casa desteptarea era ca la armata, deoarece capul familiei striga cat îl tinea gura "Desteptarea" iar cel mai mic dintre copii sarea în patul care era cât zece obisnuite si topaia pe spatele celor care înca dormeau. Apoi începea o harmalaie de nedescris pe care parintii nu se sinchiseau sa o opreasca. Când Moromete a întrebat de ce nu da în ei, Pisica i-a explicat ca el nu apeleaza la violenta deoarece ar fi galagie si mai mare. Liniste s-a facut când una dintre fete, la îndemnul mamei a tipat, iar apoi toti s-au pus pe treaba.

      Pentru a arata simtul de raspundere al copiilor, Marin Preda ni-l prezinta pe Botoghina care, fiind bolnav pleaca la sanatoriu lasând toate grijile pe capul fiiului, Vatica Botogina care îsi ia rolul în serios, si cel dintâi semn de autoritate este glasul "aspru si neînduplecat" cu care îsi striga sora.În roman este prezentata si întemeierea unei familii, care însa întâmpina multe greutati, cea a lui Birica si a Poinei. Prin aceasta prezentare autorul reia tema tânarului taran care se foloseste de fata unui om înstarit pentru a pune mâna pe avere, însa schimbând sensul strategiei si umanizând timpurile. Odata cu rapirea fetei rolul lui Birica se încheie. E pe cale de a se resemna fata de refuzul socrului de a-i da zestre Polinei, însa, intervine, neasteptat, tânara lui femeie care dovedeste o energie extraordinara. Polina nu-i o victima între avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului. Devenind nevasta, însa se trezesc energii nebanuite. Vazând modul hotarât în care conduce ostilitatile între tata si sot, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte din familia Marei si a Vitoriei Lipan, cealalta fata a tipologiei traditionale. Polina lupta pentru zestrea ei silindu-l pe Birica sa secere grâul de pe pamântul ei. Birica se bate cu socrul, socrul îl da în judecata, apoi tinerii îsi pornesc singuri o casa din lut, iar casei lui Balosu îi dau foc.

      Prin toate aceste exemple putem afirma ca opera "Morometii" a lui Marin Preda ilustreaza toate tipurile de familii dintr-un sat, atât cele fara de griji sau cele ce tocmai se întemeiaza, cât mai ales familia Moromete care este pe pragul destramarii.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.