Marile religii ale lumii

2x puncte

categorie: Filosofie

nota: 9.50

nivel: Liceu

Iudaismul

Iudaismul este religia poporului evreu. Originile sale trebuie căutate în ientul Apropriat, în Mesopotamia, Canaan și Egipt. Acesta este spațiul în care strămoșii evreilor au trăit timp de un mileniu, înainte ca documentele scrise să îi menționeze sub numele de Israel și înaite ca un stat al evreiilor să se constituie în regiunea numită Palestina, între munții Libanului și[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Marile religii ale lumii

Iudaismul

Iudaismul este religia poporului evreu. Originile sale trebuie căutate în ientul Apropriat, în Mesopotamia, Canaan și Egipt. Acesta este spațiul în care strămoșii evreilor au trăit timp de un mileniu, înainte ca documentele scrise să îi menționeze sub numele de Israel și înaite ca un stat al evreiilor să se constituie în regiunea numită Palestina, între munții Libanului și Peninsula Sinai.

Budismul

Religia budistă a apărut în nordul Indiei, teritoriu locuit încă de la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr. de către indo-arieni. Religia acestora este bazată pe Vede, texte sacre a căror studiere era misiunea brahmanilor a trecut printr-o perioadă de criză. Una dintre convingerile fundamentale ale acesteia era cu deosebire tulburătoare : credința în reincarnare.

Conform religiei brahmane, corpul nu este decât o formă temporară, în timp ce spiritul care îi dă viața este etern. După moartea corpului, spiritul trece într-un alt corp, dar nu primește neaparat o formă umană : în funcție de păcatele sau de faptele bune din timpul vieții, spiritul putea să se reîncarneze într-un animal de povară, într-un om sau chiar într-un zeu. Oricare ar fi fost forma de reincarnare, nu era decât o nouă ocazie de suferință și teamă. Numeroși înțeleleți cunoscători ai textelor sacre încercau, prin urmare, să caute o soluție pentru a evita aceste suferințe fără sfârșit. Mesajul cel mai puternic aparține prințului Gotama, supranumit Buddha („Iluminatul”), fondatorul unei noi religii : budismul.

Nașterea budismului

Buddha a trăit în secolele VI-V i.Hr. Legenda spune că în urma unui doliu și a faptului că adescoperit suferința, prințul și-a părăsit familia pentru a duce o viață rătăcitoare de ascet.

El a încercat să răspundă problemei durerii și morții, iar atunci când a reușit, a devenit un iluminat. Prima sa predică anunța discipolor săi care sunt adevărurile pe care le-a descoperit și care este calea pentru salvarea de suferință, pentru a atinge nirvana.

Cuvintele lui Buddha nu au fost scrise în timpul vieții sale. După moartea sa, 500 de discipoli s-au întrunit în primul conciliu budist și au stabilit forma oficială a predicilor și regulilor de viață pronuțate de către maestru. Astfel au luat naștere sutrele, texte sacre ale religiei budiste.

Evoluția budismului în primele secole

Până la începutul erei noastre, budismul a fost în primul rând o religie indiană. Istoria sa a fost totuși destul de frământată. În secolul al III-lea î.Hr., la unul dintre concilii, s-a produs schisma definitivă între două curente budiste : unul riguros (theravedana) și altul mai moderat (mahayana). Adepții celui dintâi credeau că numai cei ce adoptă viața de călugăr se pot salva și că numai prin respectarea regulilor și prin meditație individuală se poate atinge iluminarea.

Ceilalți admiteau că salvarea poate fi dobândită și de către cei care nu se călugăreau, iar faptele bune și compasiunea erau și ele o cale de salvare. De asemenea, mahaya recunoaște existența unor boddhishatva (iluminați – asemenea lui Buddha), a căror dovadă de generozitate constă tocmai în faptul că nu abandonează existența umană, din dorința de a-i îndruma și pe alții spre salvare. Datorită acestor idei, mahayana a câștigat mai mulți adepți, mai ales în nordul Indiei, și tot în această formă budismul a pătruns și în afara patriei de origine.

Difuziunea budismului

În primul mileniu al erei noastre budismul a făcut adepți numeroși în Iran, în Asia centrală, în China, Tibet și în Japonia. După secolul al VII-lea și Asia de sud-est a devenit budistă, dar sub influența celui mai strict dintre curentele acestei religii. Difuziunea budismului în aceste țări nu a eliminat însă diversele religii locale. În china, de exemplu, a fost acceptat alături de confucianism și daoism, formând „sistemul celor trei religii”. După anul 1.000, cel mai important centru religios a devenit Tibetul.


Creștinismul

Apariția creștinismului

Războaiele civile, urmate de instaurarea imperiului, au adus cu ele în întreaga lume romană multă neliniște și căutarea unor credințe care să ofere oamenilor consolare și speranța mântuirii. În Iudeea, aceste căutări se îmbinau cu nemulțumirea față de stăpânirea romană. Aici apar, în vremea primilor împărați romani, mai multe mișcări religioase în jurul unor personalități inspirate de vechea tradiție iudaică a profeților.

Între acestea, cea constituită din discipolii lui Iisus din Nazaret, identificat ca Mesia, trimisul lui Dumnezeu pe pământ, capătă o amploare care amenință atât supremația Marelui preot al Templului lui Solomon, cât și stăpânirea romană. În anul 30 sau 33 d.Hr., Iisus este condamnat la moarte prin răstingnire pe cruce de către procuratorul roman Pilat din Pont. Discipolii lui apropriați proclamă însă că Iisus a înviat și dovedit astfel că este fiul lui Dumnezeu.
Foștii ucenice ai lui Iisus – apostolii – împreună cu părinții acestuia și cu câțiva locuitori ai Galileii și Ierusalimului, bărbați, dar și femei care îi urmaseră învățătura, constiutuie prima comunitate creștină.

Acestui grup, care propovăduia în limba aramaică, li se adaugă și câțiva iudei elenizți. Între ei se distinge Pavel din Tars, care va avea un rol esențial atât în comentarea învățăturilor lui Iisus, cât și în răspândirea acestora în provinciile de limbă greacă a imperiului. Persecutați de autoritățile de la Ierusalim, apostolii pleacă să predice în Iudeea, Samaria, Cipru, Fenicia. În Siria, la Antiohia, în 43 d.Hr. ei sunt numiți pentru prima dată într-un text antic creștini, după numele învățătorului lor Iisus Hristos. Ceva mai târziu, un grup de creștini în frunte cu Petru ajung la Roma și încep să predice acolo noua credință.

Creștinismul în Imperuil roman

Primii creștini au fost la început locuitorii săraci ai orașelor, oameni liberi sau sclavi, însă nu peste multă vreme s-au răspândit în Orient, mai ales dupa înfrângerea răscoalei din Iudeea și cucerirea Ierusalimului de către împăratul Tidus (70 d.Hr.). În occident, este atestat în prima jumătate a secolului a secolului I în comunitatea iudeo-creștină din Roma; se convertesc apoi unii locuitori ai orașelor și abia mai târziu, în perioada marilor persecuții anticreștine, această credință cucerește noi teritorii de-a lungul marilor drumuri comerciale, pătrunzând

până în cele mai îndepărtate colțuri ale provinciilor imperiului. Creștinismul s-a răspândit încă de timpuriu și în Dobrogea și Dacia Romană.
Cât timp au rămas un grup restrâns, creștinii nu au atras atențîa autorițăților. Primele persecuții au avut loc în vremea lui Nero. Însă noua religie s-a răspândit cu repeziciune, câștingând noi adepți. În a doua jumătate a secolului al III-lea, împărații romani, până atunci destul de toleranți, și-au schimbat atitudinea față de creștini.

Se pare însă că persecuțiile au făcut să crească numărul adepților noii religii. Autoritățile au înțeles, în cele din urmă, că pentru a păstra ordinea publică autoritățile trebuie să recunoască oficial dreptul de practicare a creștinismului. Constantin cel Mare a fost cel care și-a dat seama de posibilitățile oferite de noua religie orientală. Din convingere personală, dai și din motive politice, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare (306-337) a dat edictul de la Mediolanum (Milano), care a pus capăt persecuțiilor împotriva creștinilor.

În 381, în vremea împăratului Teodosiu cel Mare, creștinismul a fost proclamat singura religie acceptată în imperiu.
În 1054 are loc Marea schismă, când biserica creștină se împarte în biserica creștină de răsărit (ortodoxă) și cea de apus (catolică).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.