luceafarul

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.54

nivel: Gimnaziu

Primul tablou cuprinde idila dintre fata de imparat si Luceafar si reuneste planurile universal-cosmic si uman-terestru.
Spatiul este de poveste "A fost odata", iar timpul este istoric, irepetabil "A fost ca niciodata".
Se reia tema iubirii imposibile dintre doua finite ce apartin unor planuri diferite, din "sburatorul" de Ion Heliade Radulescu.
In acest tablou se deosebesc o [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: luceafarul

Primul tablou cuprinde idila dintre fata de imparat si Luceafar si reuneste planurile universal-cosmic si uman-terestru.
Spatiul este de poveste "A fost odata", iar timpul este istoric, irepetabil "A fost ca niciodata".
Se reia tema iubirii imposibile dintre doua finite ce apartin unor planuri diferite, din "sburatorul" de Ion Heliade Radulescu.
In acest tablou se deosebesc o serie de motive printer care se enumera: motivul lunii, al castelului, stelelor, al noptii, marea, visul, somnul, oglinda.
Contempland, Luceafarul de seara se indragosteste de o "prefrumoasa fata" de imparat. Fata la randul ei este cuprinsa de acelasi sentiment.
Portretul fetei de imparat este conturat in primele strofe. Intruchipeaza idealul de femeie "prefrumoasa", este unicizata "una la parinti" si este comparata cu stelele si cu Fecioara.
In conceptia fetei, Luceafarul este un suflet, iar pentru chemarea lui este nevoie de o formula magica, de un descantec "Cobori in jos, luceafar bland". Descifrand alegoria se poate spune ca pamanteanul aspira catre absolute in timp ce sufletul are nevoie de concret. Intrucat cei doi fac parte din doua lumi diferite, spatial acestora de comunicare este somnul si visul. Metamorfozarea Luceafarului se implineste prin intermediul oglinzii si al apei..
Fiintele supranaturale au posibilitatea de a se metamorfoza, astfel, intocmai ca intr-un basm, Luceafarul, la chemarea fetei de imparat se arunca in mare si se preschimba intr-un tanar cu parul de aur, ochi scanteietori, cu o cununa de trestii, si se arata fetei ca un inger, ca un zeu.
Metamorfozatrea Luceafarului aminteste mituri cosmogonice, intrucat la prima intrupare, Luceafarul are ca parinti cerul si marea: "Iar cerul este tatal meu/ si muma e marea."
Luceafarul este "un mort cu ochii vii" deoarece nemurirea este pentru muritorii de rand o forma a mortii; de aceea fata de imparat avea o senzatie de frig: "Cci eu sunt vie, tu esti mort,/ Si ochiul tau ma-ngheata".
Peste cateva nopti, fata cheama din nou Luceafarul. Acesta o asculta din vaile haosului, avand acum, in cea de-a doua intrupare, ca tata soarele si ca mama noaptea.
Acum vine invesmantat in negru si purtand pe suvitele negre o coroana ce arde. Infatisarea este acum demonica, pentru ca s-a nascut din noapte, iar dupa Hesiod noaptea este zeita umbrelor, fiica haosului, mama tuturor zeitelor.
De data aceasta tanarul ii fagaduieste miresei cununi de stele, ii ofera cerul pe care sa rasara mai stralucitoare ca celelalte, dar si de data aceasta fata ii respinge apropierea si simte de data acesta o stare de caldura.
Alegoria este ca fata incapabila sa iasa din conditia ei si sa convietuiasca impreuna cu Luceafarul, aceasta ii cere sa devina muritor ca si ea.
La aceasta cerere, Luceafarul raspunde afirmativ din cuvintele sale reiesind sacrificial supreme pe care este gata sa-l faca "in schimb pe-o sarutare", pentru a-i demosntra fetei ca o iubeste.

Tabloul al II-lea se desfasoara in plan terestru si prezinta idila dintre Catalin si Catalina, idila care simbolizeaza repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala intre reprezentantii lumii inferioare.
Avem aici o atmosfera familiara, eroina nu mai este o prefrumoasa fata de imparat, ea devine Catalina, o fata ca oricare alta.
Catalin este un "copil viclean", un paj din preajma imparatesei, baiat din flori, dar indraznet cu ochii.
Tanarul Catalin se afla in antiteza cu Luceafarul intrucat era acesta era un om obisnuit, iar ceea ce-I putea oferi era doar iubirea pamanteana, fata de Luceafarul care-i oferea cerul, marea.
Inca din primul tablou fata de imparat manifesta o retinere fata de Luceafar intruncat nu-l intelege "Desi vorbesti pe inteles,/ Eu nu te pot pricepe". De aceea Catalina raspunde cu asa rapiditate la declaratiile lui Catalin, baiat simplu in comparative cu aspiratiile Luceafarului.
Urmarind-o pe Catalina, socoteste ca este momentul sa-si incerce norocul si ii marturiseste dragostea lui.
Se observa in aceasta scena de dragoste un limbaj comun, obisnuit, popular, adecvat unei scene de dragoste obisnuite, trecatoare, aventuroase.
Catalina la inceput este retrasa, mai retinuta si ii marturisete baiatului dragostea pe care i-o poarta Luceafarului.
Fata constientizeaza asemanarea sa cu cel din plan terestru, Catalin, stabilind departarea uriasa de Luceafar: "Si guraliv si de nimic,/ Te-ai potrivi cu mine".
Catalin gaseste remediul: "Hai si-om fugi in lume" si astfel Catalina va pierde visul cu luceferi.

Tabloul al III-lea al poemului prezinta calatoria Luceafarului spre Demiurg si concorbirea dintre cei doi si cuprinde spatial cosmic si expone un tablou cosmogonic.
Luceafarul face o calatorie interstelara de cu noastere si autocunoastere, la inceputul lumii, la origini.
Se stabileste diferenta dintre timpul cosmic "cateva clipe" si timpul uman "mii de ani".
Demiurgul intruchipeaza creatorul absolute, este cel care cunoaste numele Luceafarului.
Pentru un zbor ata de indraznet, Luceafarului ii creste o aripa de dimensiuni uriase. Din cauza vitezei colosale cu care zbura, miscarea lui pare un fulger ne-ntrerupt.
In discutia dintre cei doi se observa un limbaj familiar ca intre parinte si fiu ("parinte", "Doamne"). Demiurgul formuleaza o serie de definitii filozofice ale conditiei umane (antiteza dintre omul de geniu sic el obisnuit). "Tu vrei un om sa te socoti,/ Cu ei sa te asemeni?", "Ei doar au stele cu noroc/ Si prigoniri de soarte.".
In dialogul cu Demiurgul, Luceafarul insetat de viata obisnuita, de stingere este numit Hyperion. Intocmai ca fata de imparat in idila cu Catalin, este numita Catalina, iar Luceafarul, in momentul in care vrea sa devina muritor este inzestrat cu nume.
Demirugul ii ofera alte solutii in schimbul mortii "pamantu-n lung si marea-n larg/ Dar moartea nu se poate". Ii atrage atetia ironic, asupra inutilitatii sacrificiului: "Si pentru cine vrei sa mori/ Si vezi ce te asteapta".. Tonul Demiurgului este profetic ceea ce anticipeaza infidelitatea fetei sip e urma dezamagirea Luceafarului.
Luceafarul este o parte a universului, celui "tot" care o reprezinta Demiurgul, iar a-l rupe din acest sistem ar insemna distrugerea echilibrului universal.
Si ca ultim argument, Demiurgul il indeamna pe Hyperion sa priveasca spre pamantul ratacitor sa vada ce-l asteapta.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles