George calinescu - enigma otiliei (caracterizarea otiliei marculescu)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.92

nivel: Gimnaziu

     Lumea romanului graviteaza în jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o învaluie, prin farmec si delicatete.

     Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se întregeste parca din miscarea romanului, în fiecare pagina e alta, dar nu la[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: George calinescu - enigma otiliei (caracterizarea otiliei marculescu)

     Lumea romanului graviteaza în jurul singurului personaj viu cu adevarat: Otilia. Alaturat altor personaje feminine ale literaturii noastre, Otilia impresioneaza prin complexitatea sufletului, imprevizibilul care o învaluie, prin farmec si delicatete.

     Ca personaj, Otilia nu are o schema fixa, ea se întregeste parca din miscarea romanului, în fiecare pagina e alta, dar nu labilitatea o învaluie ci întinsele registre pe care evolueaza. Autorul însusi îi fixeaza identitatea: "Otilia este eroina mea lirica, proiectia mea în afara, o imagine lunara si feminina. Flaubertin as putea spune si eu: Otilia cest moi, e fondul meu de ingenuitate si copilarie... Eroina este tipizrea mea, fundamentala, în ipostaza feminina. Otilia este oglinda mea de argint...".

     Prin Otilia, romanul capata modernitate. Ea sparge tiparele clasice care le unesc un avar, un arivist, o fata batrâna si nenumarati alti interesati doar de partea materila a oricarei relatii, ea aduce în prim plan o problematica existentialista.

     Ca personaj, Otilia cea zglobie sta sub semnul dramei feminine, ea aducând în aceeasi albie de gânduri furtunoase viituri de anxietate, de neîmpliniri nemarturisite, de singuratate, de zâmbete frânte sau valuri ale unui timp ajuns la tarm.

     Fata e vesnic înconjurata de admiratori si iubita de "papa Giurgiuveanu" apoi de tânarul Felix, de Pascalopol, un strain care a fost în preajma ei înca de când era mica si ale carui sentimente nu sunt deloc lamurite. Otilia e admirata de baietii de la Universitate, invidiata de rude, curtata vulgar de stanica, agasata de Titi, Otilia stârneste oricui dorinta de a o stapâni. Nimeni nu va reusi cu adevarat. Fiecare va cunoaste mai mult sau mai putin din ea, dar Otilia va ramâne, cu toata evolutia ei "o enigma".

     Cititorului îi este prezentata prin intermediul lui Felix Sima, care, abia sosit în casa lui mos Costache si neprimit cum s-ar fi asteptat, da sa plece. Înainte de a-i vedea chipul, Felix îi aude vocea "cristalina".

     "- Dar, papa, e Felix!

     Felix privi spre capatul scarii ca spre cer deschis." Apoi i se deseneaza înaintea ochilor "fata, subtirica, îmbracata într-o rochie foarte larga la poale, dar strânsa tare la mijloc si cu o mare colorata de dantela pe umeri".

     Modul în care i se prezinta lui Felix, e simplu si direct:

     "- Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare ca ai venit! zise ea volubil. Eu sunt Otilia.

     Apoi, parându-i-se ca tânarul nu reactioneaza destul de calduros, întreba, întorcând adânc fata spre el:

     - Oare nu-ti pare bine?"

     Otilia îi impunea lui Felix modul cum sa o trateze. "Felix îi strânse mâna si avu o clipa impulsiunea de o i-o saruta, însa fata i-o trase cu mult înainte de a lua o decizie si i-o trecu pe sub bratul stâng".

     Otilia e de la început ocrotitoare. Ea îl introduce în atmosfera familiei si tot ea face prezentarile.

     Otilia va urma, ca personaj, structura cunoscuta si abordata si pentru celelalte. Portretuil fetei este schitat de la început: "fata parea sa aiba 18-19 ani. Fata maslinie cu nasul mic si ochii foarte albastrii arata si mai copilaroasa între multele bucle si gulerul de dantela. Însa în trupul subtiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fara acea slabiciune supta si patata a Aureliei, era o mare liberate de miscari, o stapânire desavârsita de femeie".

     Otilia scapa de sub tutela autorului ei, G. Calinescu, si se defineste prin vorbe, fapte, gesturi, prin comportamentul care stârneste reactii diferite în jur. Marina, servitoarea, întâmpina fuga fetei prin iarba cu un "Haida! A-nceput nebunia!" Felix o urmeaza si o admira tocmai pentru aceasta imprevizibilitate, Pascalopol o ocroteste vazând în ea o posibila împlinire, mos Costache se lasa mângâiat, iar Agae si Aurica se întuneca de invidie. Stanica nu pierde ocazia sa exclame: "Desteapta fata!", iar Titi, sa caute un moment când sa strecoare o obscenitate, convins ca nu este nimic rau în asta.

     Fata domina însa totul si pe toti, prin generozitate si printr-o superioritate slefuita de-a lungul generatiilor. Fara cel mai mic efort ea se ridica vizibil deasupra celorlalti.

     Pentru Felix, Otilia este prietena de aceeasi vârsta, o ocrotitoare. Autorul sugereaza ca întâlnirea si apropierea celor doi era predestinata. Aratându-i lui Felix câteva fotografii vechi, de familie, în care parintii lor apareau alaturi,Otilia "Nu stii ca onoratii nostri parinti aveau intentia sa ne caasatoreasca? Ca la chinezi, mi se pare!". Poate în virtutea acestei situatii "Lui Felix, aparitia Otiliei îi dadu un sentiment inedit, de mult presimtit". Relatia pare a se fi înfiripat din copilarie, acum nu era decât o confirmare caci "Felix nu vazuse pe Costache Giurgiuveanu decât cu multi ani în urma, copil, si tot atunci o cunoscuse si pe Otilia care era o simpla fetita. Dar în fiecare an scria la sarbatorile consacrate si în alte câteva împrejurari unchiului Costache întrebând ce mai face Otilia, iar Otilia scria Iosif, întrebând ce mai face Felix. Tânarul fiu al doctorului si Otilia erau astfel în chip oficial intim prin corespondenta si desigur ca, daca s-ar fi întâlnit n-ar fi putut decât sa continue si oral stilul familiar din scrisori".

     Fata are neîntrerupte atitudini de protectie fata de trei personaje: "papa", Pascalopol, dar mai ales fata de Felix. Gesturile ei necenzurate, dar pornite din firescul sentimentelor încânta. Otilia e întruchiparea feminitatii si a gingasiei.

     Abia sosit în casa "unchiului" Costache, felix face cunostinta cu celelalte personaje prin intermediul Otiliei. Ea fixeaza, adesea cu o nota voluntara, departe de inocenta cu care îi obisnuise pe cei din jur, statutul lui Felix. Când Costache este întrebat unde "o sa stea baiatul?" cu un ton din care se distingea clar aversiunea Aglaei pentru Felix, Otilia raspunde scurt si fara menajamente pentru sentimentele matusii, speriata de aparitia unui potontial mostenitor al averii batrânului: "- La noi! explica Otilia". "Sedea acum cu o coapsa pe marginea fotoliului batrânului, jucându-si ca o pendula piciorul, în vreme ce cu mâna stânga îmbratisa capul vadit multumit al aceluia".

     Fata de Leonida Pascalopol, Otilia are gesturi cu înclinatii materne:

     "În vreme ce Aglae reîntocmea jocul, Pascalopol contempla pe Otilia. Aceasta îi potrivea acul cu perla din cravata, îi scutura usor umerii, privindu-l cu o gratioasa , maternitate, mereu atârnata pe marginea scaunului".

     Protectia Otiliei fata de felix include "supravegherea" jumatate copilaroasa, jumatate materna a oricaror îndeletniciri gospodaresti ce pot avea oarecare tangenta cu ea. Otilia uita la un moment dat de musafirul abia sosit, apoi se repede spre el cu gândul de a repara o greseala de neiertat:

     "- Ti-e somn?

     Ochii lui Felix si ora înaintata faceau întrebarea de prisos".

     Fata e sincer îngrijorata caci a uitat sa-i pregateasca o camera si, spre a rezolva problema, îi ofera pentru o noapte camera ei.

     Felix este însa cel mai apropiat de ea. Intimitatea interiorului ei îl fascineaza din prima noapte petrecuta în casa din strada Antim. Îl impresioneaza amestecul de lucruri, intimitatea lor si mai ales diversitatea preocuparilor fetei.

     Compozitia interiorului îmbina elemente ce fac parte din structura psihica a personajului observat doar în cursul unei treceri în revista a decorului. Arhitectura personajului asaza alaturi moda, notele muzicale pentru pianoforte si romane frantuzesti din colectia Calmann - Lévi, "ilustrata si cartonata". Din câteva detalii se recompune o Otilie plina de feminitate, o intelectuala rafinata si o fire sensibila la frumos.

     Personajul se autocaracterizeaza în diverse rânduri. Dupa ce termina de cântat o bucata muzicala, lasa mâinile în poala si exclama: "Ce sentimentala sunt!". Îi marturiseste lui Felix o vesnica tulburare interioara: "Îmi vine uneori sa alerg - spuse ea lui Felix care sedea în picioare putin încurcat de rochia si nimicurile carora le slujea de curier - sa zbor. Felix - adauga ea confidential - vrei sa fugim? Hai sa fugim! Si mai înainte ca tânarul sa se dezmeticeasca, deschise usa de perete si începu sa alerge prin curte".

     Otilia deruteaza pentru ca trece brusc de la o stare la alta. E constienta de asta: "Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar când sunt contrariata", "sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera".

     Fata apare diferit în ochii celor din jur. Fiecare întelege o parte din ea, nimeni nu o poate patrunde.

     Aglae o considera o "zanatica", o dispretuieste vizibil si o bruscheaza cu vorbe ireverentioase. Când Titi "îndrazni un gest oarecare de concupiscenta, care irita pe fata", Aglae se revolta nu asupra baiatului, ci asupra ei: "- Nici nu a pus mâna baiatul pe ea. Si daca ar fi pus, ce? Fete ca ea pentru asta sunt. Sa traiasca discret cu baietii de familie, sa-i fereasca de alte lucruri mai rele". Drept rezultat "Otilia aparu pe usa cu coama mânioasa, cu ochii încarcati de fulgere".

     Stanica, aflând despre logodna Otiliei cu Pascalopol, încearca sa-l determine pe mosier sa înteleaga adevarata situatie a Otiliei, spunându-i ca ea "e tânara neexperimentata, azi se întâlneste cu un tânar, mâine cu altul, o fata greseste usor. În casa lor sta un student de vârsta ei, pentru care se pare ca are înclinatiuni... cumnata mea Aurica a vazut lucruri decisive, dar, ca domnisoara, s-a sfiit sa va comunice, de aceea am luat eu hotarârea sa va scutesc de o deceptie. Întelegeti, un om mai în vârsta, chiar bogat nu poate lupta cu temperamentul aprins, poate prea aprins, al unei fete de nouasprezece ani".

     Aurica e de parere ca "Otilia e sireata, cauta numai barbati în vârsta, bogati, de aceea i se pare neexplicat cum Felix poate iesi pe strada cu o "destrabalata" ca Otilia."

     Titi îi pune lui Felix o întrebare strict confidentiala: "- Asculta... tu esti bine cu Otilia... spune drept... se preteaza?"

     Pentru Felix, Otilia este "o fata cuminte" de care se îndragosteste nebuneste, dar fata de care are ezitari de a lua hotarâri decisive.

     Pascalopol o considera foarte frumoasa, are rabdare cu ea, dorind-o sotie si nedistingând niciodata clar ce e viril si ce e patern în dragostea lui. "E ca o rândunica".

     Colegii lui Felix "care-l vazusera la brat cu ea, îl batusera pe umar

     - Hotule, cum ai pus mâna? Este cea mai eleganta conservatorista. Nu s-atinge nimeni de ea".

     Compozitia personajului include, evident si bibliografia lui presarata într-o discutie cu Felix: "Papa, vezi tu, nu mi-e tata bun... Mama a mai fost casatorita înainte, si când a luat pe papa, eu eram de câtiva ani... Priveste! Uite pe mama si pe tatal meu adevarat. (Si Otilia întinse lui Felix o fotografie putin rupta, în care Otilia din alte vremuri, însa cu privirile blânde, în rochie cu panier si cu un mare zuluf cazut peste umar tinea de brat un barbat gras, si el cu ochii Otiliei)".

     Otilia se misca într-o lume fixata, pentru totdeauna în tipare. Mos Costache îi pecetluieste definitiv destinul. Nu o înfiaza si Otilia va fi sacrificata de familia care îsi doreste atât de mult mostenirea.

     Otilia trece astfel printre pagini închizând în ea o lume, trece subtiratica si delicat imprevizibila, generoasa, un personaj suav cu un nesters zâmbet pe buze (zâmbet de amaraciune).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.