Fantana dintre plopi - povestire

1x punct

categorie: Romana

nota: 9.47

nivel: Liceu

“Fântâna dintre plopi” face parte din volumul “Hanu’ Ancuței” publicat de Mihail Sadoveanu în 1928 și este o povestire în ramă. Cronotopul este vag prezentat, cele povestite se petrec “pe aceste meleaguri, pe vremea celeilalte Ancuțe”, sub veșmântul evocării.
Ritualul de la han este relativ același în cele nouă povestiri. Oamenii zăresc pe drumul p[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Fantana dintre plopi - povestire

“Fântâna dintre plopi” face parte din volumul “Hanu’ Ancuței” publicat de Mihail Sadoveanu în 1928 și este o povestire în ramă. Cronotopul este vag prezentat, cele povestite se petrec “pe aceste meleaguri, pe vremea celeilalte Ancuțe”, sub veșmântul evocării.
Ritualul de la han este relativ același în cele nouă povestiri. Oamenii zăresc pe drumul pustiu un călăreț cu o înfățișare stranie, mai ales din cauza ochiului drept “stâns și închis”, care oprește și el la han. Personajul comun tuturor povestirilor, comisul Ioniță, îl recunoaște pe singuraticul “căpitan de mazâli” Neculai Isac și-l întâmpină cu bucurie.

Ancuța auzise de la mama ei o “poveste înfricoșată” despre dânsul, dar nu o mai ținea minte. Ea îi aduce oaspetelui “un cofăiel plin” și o “ulcică nouă”, lăutarii se apropie “sunând din strune”, iar comisul invită nou-sositul “să cinstim cu domnia ta o ulcică de vin nou” și-l roagă să le împărtășească celor adunați acolo “întâmplarea de demult”. Acesta acceptă cu drag vinul și începe să stabilească o relație emițător – receptor. Asta presupune în primul rând oralitatea cu rolul ei de a imprima umor, verosimilitate și de a capta atenția și reacția auditoriului. Folosește arhaismele și regionalismele cu naturalețe pentru a-și reda cu mai multă ușurință trăirile. Mai mult, sunt subliniate elementele nonverbale și paraverbale pentru crearea atmosferei de demult.

Viziunea povestitorului este una strict subiectivă, fiindcă el a participat la derularea evenimentelor în urma cărora și-a pierdut ochiul. Acțiunea scoate în evidență nu atât personajul, ci mai ales situația (prezentată la persoana I). Povestirea căpitanului este o tragică idilă, totul petrecându-se în tinerețe, în urmă cu douăzeci și cinci de ani, când flăcăul cutreiera Moldova, spre disperarea mamei sale, care dădea slujbe ca el să se așeze la casa lui.
într-o toamnă, tot “pe vremea celeilalte Ancuțe”, pe când ducea butoaie cu vin la Suceava, poposise la han “bezmetic și singur ca un cuc” pentru că îl părăsise iubita. într-o sâmbătă, “pe la toacă”, Neculai mergea îngândurat, când, pe malul unei gârle, vede “o fetișcană de optsprezece ani”, cu o fustă roșie, care l-a impresionat ca și cum ar “fi băut o băutură tare”. în mijlocul cetei de țigani, țigăncușa Marga este muștruluită pentru obrăznicia de a se fi uitat insistent la boier. Neculai le aruncă fiecăruia un bănuț de argint apoi pleacă la han.

A doua zi, el o întâlnește pe țigăncușă la “fântâna dintre plopi”. îl aștepta sâ-i mulțumească pentru bănuțul cu care și-a cumpărat niște ciuboțele. însoțit de credinciosul câine Lupei, tânărul și-a urmat drumul spre Pașcani gândinu-se la frumoasa Marga.
În miez de noapte, după ce a isprăvit treburile, s-a îndreptat spre hanul Ancuței însă l-a ocolit și a mers direct la fântână, unde îl aștepta ea. Acolo, îi promite fetei că îi aduce o “scurteică de vulpe” de la târg, iar ea inflăcărată “ș-am să mor lângă fântână dacă nu vii”. Iar la următoarea întâlnire “stelele se aprinseseră în cerul curat”, “câmpurile înțeleniseră de liniste, ca într-o taină”. Prezentarea amănunțită a peisajului este menită creioneze în mintea ascultătorilor atmosfera pasională tipică unui astfel de eveniment și marchează o pauză narativă.

Marga îi destăinuie că unchiul Hasanache o pusese să-l atragă în locul acesta pustiu, pentru ca el, Dimachi și Turcu să-i fure calul și banii. Se temea că va fi înjunghiată dacă ei află că i-a trădat, dar ea e îndrăgostită acum așa că îl îndeamnă pe Neculai să fugă. Sare pe cal, câinele se lupta în tufe cu ceva, iar țiganii răcneau “ca niște diavoli negri” aruncând cu prăjini în el. Flăcăul, căzut de pe cal, simte “o lovitură de fier ascuțit la coada ochiului drept”, îl împușcă pe un țigan in ochi, iar Lupei “rupea pe celălalt”. Cu ochiul teafăr vede lumina de la han și strigă disperat. Cei de acolo au ieșit cu făclii și au venit în ajutor.
Pe marginea fântânii “lucea sânge proaspăt” – țiganii omorâseră fata și o aruncaseră în fantână. Neculai Isac iși amintește cum sângele “se prelingea prin mustăți și-mi intra în gură. Și parcă gustam din sângele împrăștiat pe colacul fântânii”.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.