Viziunile lui Iezechiel

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Viziunile lui Iezechiel

Vedenia carului dumnezeiesc este prezentatã de Iezechiel astfel: Iniþial, atenþia îi este atrasã de un nor uriaº din care iese foc. Apoi îºi fac apariþia patru fãpturi vii descrise minuþios: un om, un leu, un bou, un vultur, miºcându-se înainte ºi înapoi iute ca fulgerul. Aceste fãpturi par a avea trãsãturi naturale cât ºi supranaturale. În strânsã legãturã cu fiecare fãpturã este o roatã, corelatã cu fiecare miºcare a lor.

Întrucât duhul fãpturilor era în roþi, comportamentul întregului ansamblu era spectaculos, dar organizat. Fiecare fãpturã se miºca cu ajutorul aripilor sub firmament. Iezechiel vede ºi un tron deasupra pe care este aºezatã o fiinþã cu înfãþiºare omeneascã, înconjuratã de o strãlucire asemãnãtoare curcubeului. Fãrã sã explice ori sã interpreteze toate acestea, Iezechiel eticheteazã întreaga manifestare drept o arãtare a slavei lui Dumnezeu.

Sfântul Nicolae Cabasila vede în viziunea lui Iezechiel din cap.1, o profeþie ºi o prefigurare în imagini a venirii lui Hristos în trup.
Carul de foc care vine de la miazãnoapte pe nori prefigureazã ieºirea lui Hristos din sânul Tatãlui ºi Naºterea Lui din Fecioarã ºi Duhul Sfânt. Ceea ce se vedea s-a pus în miºcare de un „vânt/vârtej” pentru cã Naºterea Domnului a fost din Sfântul Duh. „De la miazãnoapte” pentru cã ºezând El de-a dreapta lui Dumnezeu a venit în lume. Fiindcã rãsãritul e o sugerare enigmaticã a Tatãlui, Care se numeºte „Rãsãrit” (Isaia41,25) „De la miazãnoapte l-am chemat ca sã vinã, de la rãsãrit l-am chemat pe nume.”

„ ªi o strãlucire ºi un foc fulgerau în jurul norului ”, sugereazã strãlucirea lucrurilor dumnezeieºti ºi Dumnezeirea Fiului ºi a Duhului Sfânt .
„ În mijlocul norului era ca un chip de metal în vãpaie ” (Iezechiel 1,4 ) aratã cã în el însuºi trupul Mântuitorului e luminos ºi demn de Unul Nãscut.

„Cele patru fiinþe vii” ( Iezechiel 1,5 ) sunt vestitorii iconomiei ( Apostolii ) care au strãbãtut lumea toatã propovãduindu-L pe Hristos, atât ca om ( ceea ce aratã prin faþa de om ) cât ºi provenit din seminþie împãrãteascã ( ceea ce se aratã prin faþa de leu ) ºi împãrat nu pãmântesc ci ceresc ( ceea ce sugera faþa de vultur ) precum ºi curãþindu-i pe oameni cu Sângele Sãu ( a cãrui prefigurare era faþa de viþel ) (Iezechiel1,10).

„ Cele patru aripi ” ( Iezechiel 1,6 ) care dãdeau fiinþelor vii miºcare ºi le acopereau, sunt cuvintele dumnezeieºti convingãtoare ale dogmelor. Cãci cuvântul dumnezeiesc insuflat în Apostoli îi punea în miºcare spre lucrul Evangheliei ºi acoperea neputinþa omeneascã, astfel încât sã nu mai parã cã sunt oameni.

„ Fluierele picioarelor lor erau drepte ” ( Iezechiel 1,7 ) aratã adevãrul propovãduit de Apostoli în chip neobosit ºi fãrã sã slãbeascã în intensitatea propovãduirii, deºi multe lucruri triste veneau peste ei.
„ Picioarele lor erau întraripate” ( Iezechiel 1,7 ) fiindcã în scurt timp au cutreierat toatã lumea ºi pentru cã în alergarea lor au avut nevoie de puþine lucruri pãmânteºti, aripile harului fãcându-i uºori ºi fiindu-le de ajuns în alergarea lor.

Dar „ scânteile lor ” ( aluzie la Faptele Apostolilor 2,3-4 limbile de foc ) „ strãluceau ca arama ” nu ca fulgerul pentru cã nu erau ei „Lumina ci numai martori ai Luminii” ( Ioan 1,8 ).

ªi sprintene erau aripile lor. ªi o mânã de om era sub aripile lor în acele patru pãrþi ale lor. Iar feþele ºi aripile celor patru se atingeau una de alta. ªi când mergeau, fiinþele vii nu se întorceau, ci fiecare mergea drept înaintea feþei ei” ( Iezechiel1,7-9 ). Mâna omeneascã de sub aripile animalelor aratã cã puterea omeneascã nu numai cã nu contribuie cu nimic la lucrarea Apostolilor ci era ascunsã de puterea dumnezeiascã. Aripile care se atingeau una de alta sugerau mai întâi cã într-Unul Domn Iisus, într-un singur ipostas s-au adunat toate raþiunile privitoare la iconomia divinã; în al doilea rând cã propovãduiau ºi-i învãþau pe oameni pacea; în al treilea rând pentru cã lucrul propovãduit de ei era unul ºi simplu, întrucât este Dumnezeu.

„ ªi nu se întorceau când mergeau ” pentru cã ei nu dãdeau vrãjmaºilor spatele, nici rãutatea n-a putut sã-i facã sã se întoarcã înapoi.
„ ªi în mijlocul fiinþelor vii era ca o vedere de cãrbuni arzând în foc, ca o înfãþiºare de fãclii rotindu-se în mijlocul animalelor ºi o luminã de foc iar din foc ieºea ca un fulger. ªi fiinþele vii mergeau înainte ºi înapoi ca înfãþiºarea unui fulger ”.

( Iezechiel 1,13-14 ) Lucrul Apostolilor a fost sã aprindã focul pe care a veni sã-L arunce pe pãmânt Domnul. De aceea s-a arãtat în mijlocul fiinþelor vii ca vederea unor cãrbuni aprinºi în foc, fiindcã acel foc nu era stricãcios ci dãdea viaþã ºi luminã. „ Roþile carului ºi dubla lor miºcare” ( Iezechiel 1,15-18 ) simbolizeazã relaþia celor douã naturi ale lui Hristos sau miºcarea circularã atemporalã a lui Dumnezeu ºi a minþii.

Ochii mulþi de pe ele (v.19 ) aratã harismele Duhului Sfânt în Apostoli; „ tãria cerului ” (v.21 ) ce era deasupra capetelor fãpturilor celor vii, descoperã divinitatea în aspectul ei catafatic „ cristalul” ºi apofatic „ safirul ”

„ ªi în timp ce ele zburau auzeam fâlfâitul aripilor lor ca un glas de ape multe, ca glasul Celui-Puternic; când mergeau, era sunet de grai ca un zgomot de oaste tãbãrâtã; când stãteau, aripile lor încetau. ªi, iatã, glas de deasupra tãriei cerului ce se aflã peste capetele lor! Când ele se opreau, aripile li se lãsau în jos. ” ( Iezechiel 1,24-26 ) Glasul ºi cuvântul care se auzeau e glasul creator ºi mântuitor al lui Dumnezeu sau numele lui Dumnezeu prin care Apostolii au lucrat minuni; miºcarea ºi oprirea carului sunt diversele etape ale propovãduirii Apostolice.

„ ªi am mai vãzut ceva, ca un metal înroºit în foc ºi ca o înfãþiºare de foc sub care se afla acel chip de om ºi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus ºi de la coapsele chipului aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de luminã strãlucitoare care-l împresura de jur împrejur.” ( Iezechiel 1,27 ) Tronul de pe car Îl aratã pe Hristos în cele douã naturi ale Sale ºi în dubla Lui venire : cu iubire de oameni ( chipul de metal în vãpaie ) ºi cu judecatã ( chipul de foc ). « mai multe referate din Religie