Viziunea lui Bacovia asupra lumii

1x punct

categorie: Romana

nota: 9.00

nivel: Liceu

Plumb este poezia care deschide volumul de debut, Plumb (1916), având valoare de artă poetică și caracter emblematic pentru universul poetic al lui George Bacovia.

Atmosfera sugerată de textul poetic este aceea de apăsare, de dezolare, deși poezia nu cuprinde nici un termen abstract de prezentare explicită a angoasei, a depresiei, totul se deduce din descrierea cadrului și a atitudi[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Viziunea lui Bacovia asupra lumii

Plumb este poezia care deschide volumul de debut, Plumb (1916), având valoare de artă poetică și caracter emblematic pentru universul poetic al lui George Bacovia.

Atmosfera sugerată de textul poetic este aceea de apăsare, de dezolare, deși poezia nu cuprinde nici un termen abstract de prezentare explicită a angoasei, a depresiei, totul se deduce din descrierea cadrului și a atitudinii lirice.

Ca toate poeziile lui G. Bacovia, Plumb este construită în jurul unui cuvânt cheie, cu valoare de simbol, care alcătuiește titlul. În context, simbolul plumbului poate fi asociat mai multor semnificații: sugestia de apăsare (determinată de trăsăturile substanței – cenușiul, greutatea), moartea, melancolia (plumbul fiind simbol al lui Saturn).
Poezia este alcătuită din două secvențe poetice, care pun în evidență cuvântul cheie.

În prima secvență poetică, sintagmele în care „plumb” apare ca determinant sunt, cel puțin în aparență, denotative („sicriele de plumb”, „coroanele de plumb”), devenind metaforice în strofa a doua („amorul meu de plumb”, „aripile de plumb”). Forma aparent simplă marchează evoluția, creșterea intensității unei obsesii.

Procedeele de construcție care creează aceste efecte sunt repetițiile, în primul rând reluarea cuvântului cheie, și paralelismul sintactic: „Stam singur în cavou … / Și era vânt … // Stam singur lângă mort … / Și era frig …”.În prima strofă, spațiul configurat simultan, din interior și din exterior, are drept principală caracteristică limitarea: „Stam singur în cavou …”.

Starea de spirit dominantă este depresivă, fiind sugerată de cuvintele aparținând aceluiași câmp lexical: „sicrie”, „flori”, „vestmânt funerar”, „cavou”, „coroane”. Asociat cu singurătatea, plumbul sugerează moartea. Sintagmele în care apare „plumb” asociază termeni concreți: „sicriele de plumb”, „flori de plumb”, „coronele de plumb”.
Între starea sufletească a celui care se integrează în spațiul limitat al cavoului și planul obiectiv se stabilește o corespondență; universul exterior este dominat de aceeași atmosferă de tristețe copleșitoare: „Și era vânt …”.

Strofa a doua, construită simetric, amplifică dramatismul trăirii interioare. „Plumb” se asociază cu o noțiune abstractă – „amorul” – și cu două noțiuni concrete – „flori” și “aripi”. „Amorul” poate desemna iubirea sau iubita, imposibilitatea precizării sensului exact contribuie la accentuarea ideii de singurătate de izolare.

„Amorul de plumb” doarme „întors”, ceea ce ar putea semnifica interzicerea accesului la amintire, absența consolării (după cum nota Lucian Blaga, ar fi vorba despre întoarcerea mortului cu fața spre Apus, întoarcere definitivă). Tăcerea, universul ostil amplifică nevroza determinată de singurătate: „Dormea întors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb, și-am început să-l strig / Stam singur lângă mort … și era frig …”.

Interzicerea zborului, sugerată de imaginea finală – „aripile de plumb” – trimite la o imaginea prăbușiri ( „un fel de pasăre care zboară invers” ). Prăbușirea, atracția teluricului, sugerată de verbul „atârnau”, semnifică absența idealului. Imposibilitatea înălțării prin iubire, asocierea acesteia cu moartea conferă originalitate poeziei bacoviene, detașând-o de modelele romantice.

Anihilării aproape definitive a mișcării – „stam”, „dormea”, „dormeau”, „atârnau” – îi corespunde, în plan gramatical, imperfectul verbelor. Substantivele domină versul, determinările lor sunt legate de cuvântul cheie sau sugerează o atmosferă de doliu: „funerar vestmânt”.

Monocromia imaginilor (cenușiul plumbului) potențează ideea de stare depresivă, dezolantă. Motive centrale ale textului poetic devin singurătatea, plumbul, moartea. Plumbul devine laimotiv ( motiv care se repetă ), poziția sa privilegiată fiind subliniată prin repetiții, care devin obsedante.

În plan fonetic, consoanele labiale m, b, și p, repetate obsedant, creează o melodie tristă, înăbușită de „înăbușită” de „compozitor în vorbe și pictor în cuvinte” (M. Petroveanu). Rima masculină menținută pe tot parcursul poeziei, marchează puternic prin accent finalul fiecărui vers. Toate vocalele din rimă (u, î și i) sunt închise, creând sugestia de vibrație surdă, de limitare.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles