Visul la Macedonski

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.30

nivel: Facultate

Visul ca ecran pe care se desfășoară proiecția ficțiunii compensatorii este un semn, o realitate care ține locul altei realități, substituire pe care Macedonski o acceptă doar până la un punct. El are nevoie de o realitate imediat și complet perceptibilă, pe care nu doar s-o contemple, ci în primul rând, s-o ia în posesie.

Noaptea de mai poate fi considerată un vis izbăvitor care u[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Visul la Macedonski

Visul ca ecran pe care se desfășoară proiecția ficțiunii compensatorii este un semn, o realitate care ține locul altei realități, substituire pe care Macedonski o acceptă doar până la un punct. El are nevoie de o realitate imediat și complet perceptibilă, pe care nu doar s-o contemple, ci în primul rând, s-o ia în posesie.

Noaptea de mai poate fi considerată un vis izbăvitor care uită un trecut al crizei. Visul acesta profilactic este antidotul nevrozei. El ajunge să exprime o stare de dezechilibru în celălalt sens , al energiei și etuziasmului. Nevroza are o semnificație specială, dar păstrează în subtext accepția curentă de stare conflictuală, de criză nerezolvată, în mod obligatoriu asociată neliniștii, pasivității, lipsei de voință.

Mai exact nevroza poate fi considerată drept antiteza extazului. Substanța acestui poem o constituie recuperarea părții iraționale a sufletului prin postularea universului naturii ca loc al unei vitalități erotice debordante. Termenii imaginarului sunt aici, natura pătrunsă de febra comuniunilor și, pe de altă parte, „Vecinicia”. Erosul însuși al naturii nu apare decât ca o serie de epifanii ale unui principiu etern, indeterminat și indeterminabil.
În Dor zadarnic nevroza e opusă visului - extaz :

„ Din roze ceruri ciocârlia
Zvonește cântece semețe
Domnește-n toate veselia,-
Napoi venit-ai tinerețe !
Dar ce e vis e o nălucă...
Rămân cu trista mea nevroză”.

Halucinația extaziată, utopia, mirajul sunt asimilate visului cu ochii deschiși, visării, care nu-i altceva decât o construcție în paralel, datorită voinței celui care visează.

Iluzia nu acceptă să fie manipulată de impulsuri incontrolabile ale subconștientului, ea produce, în deplină cunoștință de cauză, într-un subconștient halucinatoriu. Spontaneitatea incoerentă, asimetria fundamentală a imaginilor onirice nu rețin atenția pentru că suprimă orice voință creatoare. Fantezia dictatorială îi permite, de exemplu, lui Thalassa să construiască orașe,după voință, să întindă deasupra „ceruri care nu erau decât soare”, să aștearnă pe pământ grădini și pajiști. Visul acesta e o sfidare a realului, tocmai pentru că îi contrapune o construcție un act demiurgic.

Visul-construcție este completat de visul-extaz, se realizează prin intermediul acestuia. Iluzia nu poate fi despărțită de propria-i euforie, actul visării se realizează prin intermediul stării de vis, se împlinește prin ea, așa cum în iubire tensiunile voluptății se destind în extaz.

Am putea spune că, independent de ceea ce construiește, visul se confundă cu actul creației și mai ales cu jubilația trăită prin el, jubilație specifică în primul rând reveriei, ca stare în care senzațiile se armonizează în acut, nu mai puțin „bețiilor albe”. Lumina, ca totalitate ce se risipește, întrupându-se în senzații, iluminându-le și epuizându-le, în seriale recviemuri ale individualității, e transcendența ce se oferă ca trup fluid. Marea macedonskiană e întrupare voluptuos senzuală a luminii în care se resorb toate limitele. Eroul își află mântuirea într-un mediu lichid, luminofor , iar imaginarul poetului își găsește liniștirea ontologică.

Triumful senzualist din Thalassa e modalitatea supremă de realizare a totalității. Exponent al ideii de voință de putere, Thalassa debordează limitele subiectivității, compactându-și curentele de energii numite cugetări până la punctul de a le schimba, după voință, în obiecte sau făpturi însuflețite, în fluidizări ce trec peste depărtări. „Consumând pluralitatea senzațiilor, Thalassa aspiră la infinitatea universului. Asumarea pluralităților coincide cu un fel de exorcizare la capătul căreia se străvede unitatea din care au ieșit” . Întoarcerea pluralităților spre unitatea generică e procesul pe care îl suportă imaginarul macedonskian.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles