Visul american s-a implinit la Bucuresti

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Visul american s-a implinit la Bucuresti

Noii patroni au fost extrem de multumiti de roman, astfel incat au hotarat sa il angajeze cu contract de munca permanent. Dupa un an insa din momentul in care se angajase la respectiva firma (partenera a Exxon) si doi din momentul in care ramasese in SUA, Cristi Cafrita a h 828v216i otarat sa se intoarca in tara, principalul motiv fiind acela ca sotia sa nu primise aprobarea de a veni si ea in America. Ceea ce i-a ramas lui Cristi Cafrita dupa aceasta experienta a fost spiritul antreprenorial. "In 1993, cand m-am intors din America eram hotarat sa nu mai am nici un sef.

Si pentru ca in America, am invatat ca nici o munca nu e rusinoasa, m-am gandit sa incep prin a vinde diverse produse la taraba." Hotarand ca banii pe care ii castigase in SUA ar trebui investiti in ceva sigur (cumpararea unui apartament) si nu in initierea unei afaceri, a trebuit sa porneasca din nou de la zero. Astfel, "aventura" romaneasca a inceput cu o taraba in piata Obor, unde Cristi Cafrita vindea prosoape, mingi de plastic si ciocolatele Kiss.

Dupa ce a fost pradat de rromi in plina zi a hotarat sa se mute in Piata Latina, unde printr-un "mare noroc" a gasit un loc liber tocmai in partea cu cel mai bun vad. Comertul la taraba a fost prosper, astfel ca, in scurt timp, primei tarabe i s-a adaugat o a doua si apoi o a treia. "Eram singurul om din piata care avea angajat om cu carte de munca (ceilalti proprietari de tarabe aveau si ei oameni angajati, dar la negru)", declara Cristi Cafrita. Abia in 1995, intr-o discutie amicala cu un fost coleg de serviciu, a aparut ideea fabricarii de mobilier. si cum tocmai avea loc un targ de utilaje pentru industria lemnului, au mers sa se informeze.

Rezultatul a fost achizitionarea unei masini universale de tamplarie. Investitia a fost de aproximativ 2.000 de dolari. "Am cumparat masina universala de tamplarie si am instalat-o intr-o camera de trei pe patru metri. Era atat de putin spatiu, incat atunci cand taiam o scandura trebuia sa deschidem geamul (era prea lunga, n.r.). In conditiile acestea am facut 20 de paturi.

Lucram doar noi doi, doi ingineri. Un alt contract care ne-a ajutat sa demaram afacerea a fost cel incheiat cu cateva scoli, prin care le asiguram inlocuirea stinghiilor de lemn de la banci. Totusi relatia de parteneriat cu celalalt asociat nu decurgea cum ar fi trebuit. El venea la servici ca la stat, nu ca la propria lui afacere. Nu se implica prea mult. Asa ca, dupa un timp am hotarat sa ne despartim. Am cumparat partea lui si am devenit asociat unic", comenta Cristi Cafrita.
Intre timp, firma domnului Cafrita, Livisty SRL, trecuse de la prelucrarea lemnului natur la cea a PAL-ului, operatiune ce se preta mult mai bine la o microintreprindere.

Promovarea s-a facut prin anunturi in ziare si prin inscrierea in Pagini Aurii. Acum firma dispune si de un site pe Internet. Cea mai buna reclama a fost facuta insa de clientii multumiti. Livisty SRL s-a specializat pe mobila de comanda, un segment de piata ce nu poate fi acoperit de firmele mari. "Am avut clienti care au vrut sa isi cumpere mobila de la Mobexpert, dar o vroiau un pic modificata fata de standard. si pentru ca Mobexpert nu putea sa le satisfaca cerererea (costurile ar fi fost prea mari) au venit la noi". Printre cei care au preferat mobila produsa de Livisty altor nume mari de pe piata de gen, sunt Elena Lasconi, Radu Herjeu, Valentin Ceausescu, Dan Constantinescu (senator PNL) sau Violeta Beclea-Szekely.

Livisty SRL are in prezent noua angajati si o cifra de afaceri de 2,5 miliarde de lei (in 2002). Numarul de comenzi depaseste in prezent capacitatea de productie. Din pacate insa, accesul la obtinerea unui credit bancar sau nerambursabil este extrem de anevoios, iar profitul este prea mic pentru a asigura o dezvoltare normala, care sa faca fata cererii de mobilier pe care o avem", declara Cafrita. « mai multe referate din Diverse