Viata cotidiana in perioada interbelica

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.97

nivel: Liceu

Draga prietene, este unul zis Sasa Pana care ma imita intr-un mod revoltator! Ce pot face in fata acestui jaf? Am cautat sa-l linistesc, spunandu-i ca de unde nu-i, nici Dumnezeu nu are ce lua, iar de acolo de unde se produce din plin si prisoseste, cum e cazul in atelierul poetic al lui Voronca, se mai infrupta si strainii. Iar acel "unul zis Sasa Pana " cum ii spunea el, i-am amintit ca era prie[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Viata cotidiana in perioada interbelica

Draga prietene, este unul zis Sasa Pana care ma imita intr-un mod revoltator! Ce pot face in fata acestui jaf? Am cautat sa-l linistesc, spunandu-i ca de unde nu-i, nici Dumnezeu nu are ce lua, iar de acolo de unde se produce din plin si prisoseste, cum e cazul in atelierul poetic al lui Voronca, se mai infrupta si strainii. Iar acel "unul zis Sasa Pana " cum ii spunea el, i-am amintit ca era prietenul sau devotat care-si cheltuia toate salariile pe costurile revistei "Unu" si pe cartile tiparite sub egida aceleasi publicatii avangardiste. M-am mirat insa ca intr-o echipa atat de putin numeroasa cum era cea de la "Unu" existau asemenea tensiuni.

Alte vaduri ale literei tiparite mai erau: libraria Socec la parterul magazinului Galleries Lafayette, apoi o alta librarie mare pe Lipscani, libraria Hasefer in pasajul din fata Prefecturii de Politie si libraria Editurii Ignat Hertz de la inceputul Caii Victoriei. Tot pe Calea Victoriei, mai sus, in fata Ateneului, la parterul hotelului Splendid functiona Libraria franceza, iar ceva mai incolo langa Cofetaria Nestor, la un hochparterre, Libraria Italiana si peste drum de ea, libraria de carti bisericesti Pavel Suru. La Libraria Italiana, in afara de carti erau expuse ades reproduceri dupa opere de arta, stampe si obiecte de artizanat, iar la Hasefer figurau uneori expozitii de pictura.

Celelalte case de comert ale Bucurestilor din acel timp isi aveau si ele faima si numele lor de rasunet. De pilda, rege al produselor de bacanie era Dumitrescu-Militari si altii cu nume ca Ion Ubu Mocanu, Stelian Petrescu sau Dinischiotu, toti aflati pe langa Piata Mare, locul unde pictorul Steriade concepuse celebra lui panza Spoitorii, un sir de trentarosi cu uneltele muncii lor pe umar, proiectati langa un perete. Tot pe una din strazile de langa piata isi avusese laptaria Gheorghe Dinu (Stephan Roll) cu ani inainte acolo si stalpii avangardei, Vinea, Iancu, Milita, Maxy, facusera agape in cinstea lui Brancusi, la o prima vizita a acestuia in tara...

In comertul de tesaturi de toate soiurile, alaturi de Pop si Bunescu, conducea patronul unui mare magazin cu etaje, pe nume Athanasiu, cunoscut sub parola ilustrata "La vulturul de mare cu pestele in ghiare". Magazine cu confectii vestimentare erau multe, dar in fruntea lor, cu produse de mare calitate, se situa Cehoslovaca din bulevardul Elisabeta. Case vechi cu traditie in materie de manufactura fina mai erau Sigmund Prager din Calea Victoriei si un alt Prager pe strada Carol, langa Posta Centrala, apoi magazinul Fain unde gaseai pulovere si fulare de lana scotiana.

Tot pe fostul Pod al Mogosoaiei mai existau pana prin '35 doua magazine ce fiintau de dinaintea primului razboi, Furnica si Taranca, cu tesaturi nationale si cu mobila. Cunoscuta firma de incaltaminte Carabela mai avea produse prin pravalii, dar ii luase locul cu avant sporit productia fabricii Mociornita, marfa rezistenta si de calitate, dar si cu preturi mari. Cizmarii care lucrau comenzi si concurau cu artizanii italieni de mare faima erau Schul si Stefan Mihailescu, iar mai tarziu un sas brasovean cu pravalia pe strada Brezoianu.

Pardesie si alte haine de comanda la Neuman si la Neuwirth, cravate la Brummell si palarii la Draganescu pe Regala. De pe Calea Victoriei, la finele deceniului patru, au disparut si doua mari farmacii de pana atunci, una era Chihaiescu, situata pe portiunea dintre strada Stirbei Voda si Berthelot, iar a doua in dreptul Pietii Amzei, avea o firma enorma cu titulatura "La ochiul lui Dumnezeu".

Bucurestii gazduiau si o fabrica de clopote, patron al bronzului cantator fiind Ionescu zis Clopotaru, si o prospera industrie de placi ceramice, proprietate a domnului Zwiebel, un septuagenar, elvetian de origine, falnic, si cu o barba alba de apostol. Era una din figurile orasului, dupa care lumea intorcea capul.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.