Tudor arghezi (universul operei)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.12

nivel: Gimnaziu

     Debutul îl are la 16 ani în revista "Liga ortodoxa". Începând din 1910 Arghezi are o activitate forate sustinuta, în cadrul careia conduce reviste si ziare cum sunt Cronica, Cuget românesc, Natiunea, Bilete de papagal. În 1927 editeaza primul volum "Cuvinte potrivite". În 1947 primeste premiul national de poezie. Este autor al unei piese de teatru: "Seringa". În 1955 devine membru al Academie[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tudor arghezi (universul operei)

     Debutul îl are la 16 ani în revista "Liga ortodoxa". Începând din 1910 Arghezi are o activitate forate sustinuta, în cadrul careia conduce reviste si ziare cum sunt Cronica, Cuget românesc, Natiunea, Bilete de papagal. În 1927 editeaza primul volum "Cuvinte potrivite". În 1947 primeste premiul national de poezie. Este autor al unei piese de teatru: "Seringa". În 1955 devine membru al Academiei Române. Are tablete în 1929 "Icoane de lemn", în 1936 "Poarta neagra", în 1946 "Bilete de papagal" si în 1960 "Tablete de cronicari". A scris romane ca "Ochii maicii domnului" (1934), "Cimitirul buna vestire" (1936) si Lina (1942).

      Din poezia lui Arghezi se desprinde un univers tematic ce poate fi grupat:



      1.) Lirica de dragoste, în cadrul careia poetul exprima atasamentul de fiinta iubita, de lume si de viata în general. Are versuri în care rânta iubirea si se opreste asupra iubitei careia îi face portretul:

     "Obrajii tai mi-s dragi

     Cu ochii lor ca lacul

     În care se oglindesc

     Azurul si copacul".

      Arghezi cultiva o elegie erotica



      3.) Poezia filozofico-religioasa: Psalmi



      Una din laturile dominate ale poeziei argheziene sta sub semnul cautarilor filozofico-religioase. Ca toti mari poeti ai lumii si Arghezi a fost rascolit de o serie de probleme fundamentale legate de rostul omului pe pamânt, a începuturilor existentei omului în univers, a perspectivelor care i se deschid, a mortii care pune capat zbaterilor omului pentru înfrumusetarea vietii. Poetul s-a razboit cu fantomele divinitatii mortii. Ispita cunoasterii o gasim în "Psalmi" di cadrul volumului "Cuvinte potrivite". Motivul cautarii divinitatii prezent în poezia argeziana înca de la primele poezii de dupa debut devin în "Psalmi" o obsesie tiranica si ea se prelungeste în "Stihuri de seara" si "Hore". Poetul este la început chinuit de îndoieli, daca exista sau nu Dumnezeu, de aceea în Psalmul al VI.-lea spune: "Pari când a fi, pari când ca nu mai esti". Arghezi nu poate întelege tacerea lui Dumnezeu si în acelasi Psalm arata dorinta de a fi în stare sa intre în contact direct cu Dumnezeu:



     "Siguri, acum în marea ta poveste

     Ramân cu tine sa ma mai masor

     Fara sa vreau sa ies biruitor

     Vreau sa te pipai si sa urlu: Este?"

      Oscilând între dorinta de a afirma existenta lui Dumnezeu si gândul ca acesta s-ar putea reduce doar la o iluzie zadarnic întretinuta poetul exclama:

     "Pentru credinta sau pentru tagada,

     Te caut dârz si fara de folos".

      Poetul ajunge sa îl pândeasca pe Dumnezeu ca pe un vânat si sa îl ameninte cu nimicirea fizica:

     "Te dramuiesc în zgomot si-n tacere

     Si te pândesc în timp ca pe vânat

     Sa vad: esti soimul meu cel cautat

     Sa te ucid sau sa-ngenunchi a cere"

      În Psalmul al II.-lea poetul este mai neînduplecat:

     "Cercasem eu cu aerul meu

     Sa te rastorn pe tine Dumnezeu

     Tâlhar de ceneri îmi facui solia

     Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria".

      El ajunge sa puna sub semnul întrebarii existenta lui Dumnezeu pentru ca de la familia sfânta a tot puternicul n-a mai trimis nici un semn pentru scriitorii de rând, de aceea în unul din Psalmii publicati în 1959 arata ca:

     "Înversunat de piedici sa le sfarâm îmi vine

     Dar trebuie-mi da seama sa-ncep de-abia cu tine".



      Tema mortii opune poetul în poezia "De-a v-ati ascuns" din volumul "Cuvinte potrivite". Poezia duce cu gândul la "Mai am un singur dor" si "Miorita". Poetul simte apropierea mortii si asteapta cu liniste interioara. Poezia este un testament oral lasat copiilor de care se va despartii de moarte. Acelasi presentiment al mortii îl vom gasi în poezia "Poate ca este ceasul" sau "Ora zece". De la teama si frica în fata mortii poetul ajunge la groaza în poezia "Duhovniceasca". În alte poezii Arghezi exprima spaima în fata mortii, asa cum este în poezia "Duhovniceasca". Atât în poezia "De-a v-ati ascuns" cât si în "Duhovniceasca" poetul se opreste asupra felului de manifestare a mortii. Spaima se transforma apoi în groaza, moartea este vazuta ca un cioplu de care nimeni nu poate scapa si care îl va ia pe om când nici nu se asteapta.



      4.) O alta tema a liricii lui Arghezi este cel al universului miniatural al lumii marunte si umila: a florilor, al gâzelor, lumea copilului. Poetul simte nevoia sa cunoasca culmile limpezi ale inocentei sa-si consacre iubirea fiintelor mici, copiilor, animalelor domestice, gâzelor, florilor de câmp si de gradina. În volumele de poezii cum sunt "Carticica de seara", "Stihuri pentru copii", "Hore" sau în volumele în proza "cartea cu jucarii", "Prisaca" întâlnim o lume de pasari, insecte, câini, oi, pisici, gainile din curte, în altele rândunicele, greierele, furnicile devin personajele unor poeme de o mare gingasie

lirica. La fel ca si un copil Arghezi se lasa încântat de spectacolul si nectarul. În poezia "O lacusta" gasim o mica bijuterie însufletita:

     "Mi-a umblat în papadie

     O goanga cu palarie

     Si camase stacojae.

     Avea fuste si manta

     Taiate din catifea

     Si pieptari cu solzi de tipla,

     Captusit care-un fel de sticla".

      În alte poezii ca "Hora de soareci" soarecele este numit "o jucarie cu scamatoni", gâza mica, numita "vaca lui Dumnezeu", este o boaba de catifea careia

     "Dumnezeu când i-a facut

     Fiinta di scuipat si lut

     Cu o pensula de zdreanta

     A vopsit-o cu faianta

     Si i-a pus ca din greseala

     Doua cosi cu captuseala

     În spinare

     Ca sa zboare".

      Universul acesta marunt graviteaza mai ales în lumea gospodariei în care copilul ocupa un loc foarte important. Acest univers al copilului este populat de Zdreanta "Cel cu ochii de faianta" dar si de creioane colorate cu care copilul deseneaza realizând imaginea unor case în care poetul doreste sa traiasca toti împreuna.



      Testament



      Este poezia care deschide volumul "Cuvinte potrivite" din 1927 un fel de manifest literar.

      În ce priveste titlul semnifica o mostenire lasata urmasilor. Testamentul se formeaza de obicei spre sfârsitul vietii sau al închegarii unei opere. Paradoxal la Arghezi testamentul este asezat în deschiderea directoare ale creatiei sale. Este în acelasi timp un masaj transmis prin vreme generatiilor viitoare cât si propriului crez artistic urmarit cu asiduitate de-a lungul întregii vieti.

      Poezia "Testament" cuprinde o seria de idei deosebite de valoroase dintre care amintim:

      1.) legatura dintre generatii si responsabilitatea urmasilor fata de înaintasi. Scriitorul se adreseaza fiului sau caruia nu-i lasa mostenire

     "Drept bunuri, dupa moarte,

     Decât un nume adunat pe-o carte",

     acesta fiind creatia artistica, dar cartea este pentru ei "hrisovul cel dintâi", si în acelasi timp un punct final, dar si o treapta în urma careia se asterne un lung trecut de truda si suferinta, o adevarata istorie. Fata de aceasta istorie a durerii multiseculare creatia poetica reprezinta clipa asteptata al împlinirii. Ea este de fapt sublimarea prin arta a muncii si umilintei îndurate de generatiile de tarani care l-au precedat



     "Ca sa schimbam, acum, întâia oara,

     Sapa-n condei si brazda-n calimara

     Batrânii-au adunat, printre plavani

     Sudoarea muncii sutelor de ani".

      Aceasta carte este iesirea la lumina din negura trecutului cu îndârjire si îndrazneala, este expresia unui act de razbunare, mosuind de demult si izbucnind în slova de foc a poeziei. Din amintirea si îndatorirea fata de strabuni poetul faureste un idol, un Dumnezeu:

     "Am luat cenusa mortilor din vatra

     Si-am facut-o Dumnezeu din piatra,

     Hotar înalt, cu doua lumi de poale,

     Pazind în piscul datoriei tale".

      De fapt poetul se adreseaza fiului în numele înaintasilor, cartea devine act de pedepsire, de razbunare:

     "Durerea noastra surda si amara

     O gramadii pe-o singura vioara,

     Pe care ascultând-o a jucat

     Stapânul, ca un tap înjunghiat".

      Poetul nu vorbeste în numele sau, ci în numele neamului de iobagi. Izbavirea si razbunarea strabunilor de fapt:

     "E-ndreptatirea ramurei obscure

     Iesita la lumina din padure".

      Întelesul adânc al cartii nascut din osânda si mânie acumulata scapa omului comun nestiutor si nedeprins sa talmaceasca ceea ce se ascunde în adâncurile ei. Versurile sunt metaforice, iar metafora se bazeaza pe verbul de actiune "numele este adunat pe-o carte", seara este "razvratita", cuvintele sunt "framântate", ocara "se toarce", osemintele sunt "varsate".

      2.) izvorul si natura limbajului poetic, modalitatile de expresie literara, lupta cu materia limbii. Lexicul poeziei are precizata sursa si anume limba populara:

     "Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite

     Eu am iscat cuvinte potrivite".

      Aceasta limba a fost folosita de strabuni. Aceasta limba nu este preluata ci trecuta printr-un proces creator. Poetul a selectat acele cuvinte capabile sa exprime durerea vietii înaintasilor când afirma

     "Framântate mii de stapâni

     Le-am prefacut în versuri si icoane".

      Arghezi îsi exprima preferinta pentru cuvintele vechi expresive prin sensul lor. Criteriul selectiv are rolul de a arata istoria sociala a neamului sau de iobagi si ideea de vechime. Vocabularul folosit sugereaza suferinta. Avem cuvinte: râpi, brânci, gropi adânci.

      Zona de cuvinte defineste lumea artei. În cadrul poeziei gasim folosite cuvinte arhaice (hrisov), se foloseste verbul a cunoaste cu sensul de a stie. Avem forme regionale "sarica", se foloseste pronumele personal care însoteste verbele la perfectul simplu caracteristic graiului oltenesc, stramosii poetului fiind olteni, "facui, gramadii". Lumea

despre care vorbeste poetul este o lume cu sarici a caror provenienta dura a urmat-o de-a lungul veacurilor un urcus "pe brânci, prin râpi si gropi adânci". Limba sugereaza ideea de cazna, de eforturi nestiute, dar si de împotrivire tenace si surda. Glasurile care au amutit au fost de raspundere fasa de strabuni. Osemintele, cenusa devin simbolul nazuintelor neîmplinite si care îsi cer împlinirea prin opera poetului. Prin creatia poetului s-a efectuat o mutatie în ritmul istoriei. Aceasta mutatie este de fapt consecinta actului de transformare a vorbelor sarace si simple într-o tesatura noua de cuvinte cu metamorfoza graiului cotidian în arta. La Arghezi actul de creatie devine sinonim cu munca. Poetul îsi revendica privilegiul de a fi tans suva care curge dea veacuri în cuvintele si carora le înobilcasa sensul. Exista în poezie doua zone care alimenteaza expresia poetului:

      1.) limbajul popular si familiar al lumii din care s-a ridicat poetul, lumea substantivelor râpi, gropi, vite, plavani si care este lumea celor care au stat sub povara si blestemul biciului, al ocarii, al noroaielor, al bubelor si mucegaiului.

      2.) Exista apoi lumea cuvintelor care prin antiteza prezinta lumea artei. Aceasta lume a artei o redau substantivele concrete: icoane, muguri, coroane, si cele abstracte: visuri, frumuseti, preturi noi.

      Poezia începe cu o propozitie negativa care restrânge sfera notiunii de avutie si o delimiteaza de celelalte bunuri. Începând cu versul al III.-lea complementele si subordonatele sunt aglomerate înaintea propozitiilor principale. Strofa urmatoare începe cu o propozitie imperativa care are valoare de îndemn, porunca, dar si o datorie de la care urmasii nu au voie sa se sustraga. Treptat ritmul se schimba datorita repetitiilor incluse. În ultima strofa tensiunea scade dintr-o data, verbele la participiu exprima starea de pasivitate, de inertie spirituala. Impresia este întarita de epitetul "lenesa" asezat înaintea circumstantialei si care arata apozitia dintre realizarea artei si felul receptarii ei de noi:

     "Întinsa lenesa pe canapea,

     Domnita sufera în cartea mea.

     Slova de foc si slova faurita

     Împarechete-n carte se marita

     Ca fierul cald îmbratisat în cleste".

      Mesajul transmis prin poezie s-a dezvoltat pe coordonatele unei conceptii despre arta care a ramas nealterata de-a lungul întregii activitati al lui Arghezi.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles