Tranzitie

5x puncte

categorie: Economie

nota: 9.80

nivel: Liceu

Actualul model de dezvoltare economico-socială a lumii este, în linii mari, același de peste 1500 de ani. El a vizat o utilizare cât mai eficientă (criteriul acestei eficiențe fiind dat de concurență) a resurselor disponibile pentru sporirea bogăției individuale și colective. Alvin Toffler detecta șase principii fundamentale ale acestui așa numit de el „Al Doilea Val”: standardizarea, [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tranzitie

Actualul model de dezvoltare economico-socială a lumii este, în linii mari, același de peste 1500 de ani. El a vizat o utilizare cât mai eficientă (criteriul acestei eficiențe fiind dat de concurență) a resurselor disponibile pentru sporirea bogăției individuale și colective. Alvin Toffler detecta șase principii fundamentale ale acestui așa numit de el „Al Doilea Val”: standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea (cea a oamenilor în uriașe centre urbane, precum și cea a capitalului etc.), maximizarea și centralizarea.
Dar în ciuda revoluției pe care a reprezentat-o și a succeselor sale (a căror importanță nu poate fi ignorată sau minimalizată) acest model de dezvoltare a lumii s-a dovedit în ultimele decenii incapabil să facă față în mod acceptabil unui număr din ce în ce mai mare de probleme.

Acestea constituie o amenințare serioasă la adresa omenirii în ansamblu și ne afectează pe toți, ca locuitori ai planetei Pământ. Tocmai de aceea, orice viziune pe termen lung și la nivel global asupra dezvoltării nu poate să nu țină cont de ele. De fapt este vorba despre un adevărat sistem, extrem de complex, de probleme economice și nu numai, interdependente, acționând la nivelul întregii planete și vizând toate țările în egală măsură, punând în pericol, prin caracterul lor global și forța distructivă pe care le-o putem intui, însăși stabilitatea și viitorul lumii.

Vechiul model este depășit în fața acestui sistem înlănțuit de probleme, ceea ce ne îndreptățește, cred, să vorbim despre intrarea sa într-o veritabilă criză profundă. Termenul de criză este cu atât mai bine ales, cu cât el indică și necesitatea unui punct de cotitură, a unei schimbări de esență în ceea ce trebuie să reprezinte modelul de evoluție și progres umane.

Criza economico-socială semnifică în fapt îndepărtarea parametrilor de apreciere a evoluției vieții de la limitele lor naturale, adică înrăutățirea condițiilor de viață pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni. Înseamnă că actualul mod de alocare și utilizare a resurselor nu mai este potrivit din punct de vedere natural-uman. Ceea ce cred că lipsește în clipa de față modelului actual este responsabilitatea. Trebuie să înțelegem că orice decizie pe care o luăm în prezent își va produce efectele și în viitor. De cele mai multe ori suntem obișnuiți să gândim pe termen scurt. Dar odată ce omul a ajuns în poziția sa de astăzi, de dominanță asupra naturii, acest mod îngust de a privi lucrurile devine extrem de periculos.

Elementele definitorii ale crizei sunt reprezentate de accentuarea incompatibilității dintre mediul antropic și cel natural, ca și dintre obiectivul profitului bănesc, asigurat prin concurență, care se dorește loială, dar în realitate devine din ce în ce mai inegală, și obiectivul mult mai cuprinzător al unui profit social-uman totalizator. Relația dintre cele mai importante trei elemente ale evoluției și dezvoltării omenirii – eficiența economică, justiția socială, egalitatea șanselor pentru generațiile care coexistă și se succed la viață – este astăzi profund dezechilibrată.

Un scurt inventar al celor mai apăsătoare probleme ar trebui să înceapă cu cele legate de degradarea, uneori ireversibilă, a mediului înconjurător. Cele mai critice aspecte sunt în opinia oamenilor de știință următoarele: degradarea ecosistemelor acvatice, poluarea fotochimică a stratului de ozon din atmosferă, utilizarea irațională și reducerea suprafeței terenurilor agricole, scăderea păturii naturale de humus, ceea ce micșorează productivitatea pământului, acidizarea precipitațiilor atmosferice, distrugerea multor specii din flora și fauna sălbatică datorită poluării, diminuarea rezervelor de apă din numeroase zone geografice etc.

De exemplu, Orientul Mijlociu și Africa de Nord suferă astăzi de o acută lipsă de apă, majoritatea țărilor din aceste regiuni depinzând în mod îngrijorător de pânzele de apă freatică (în condițiile în care consumul depășește cu mult rata de refacere a acviferelor). În intervalul 1990 – 2025 se prognozează o diminuare a volumului mediu de apă de la 1436 la 667m3 pe cap de locuitor.
Pădurile tropicale, reprezentând o treime din pădurile mondiale și cuprinzând aproape patru cincimi din vegetația terestră globală, sunt defrișate pe scară largă (rata medie anuală de despădurire între 1981-1990 a fost de 2,7%) în scopul obținerii de cherestrea, de teren agricol și pentru pășunatul vitelor, dar și pentru construirea de baraje și șosele. Lăsând la o parte faptul că aceste păduri umede reprezintă habitatul a peste 60% din speciile de plante, a 40% din păsările de pradă și a 80% din insectele cunoscute, cel mai important rol al lor este cel de reglare a climatului global prin acumularea de carbon din atmosferă. Scenariile elaborate de experți în legătură cu încălzirea planetei datorată efectului de seră sunt din ce în ce mai îngrijorătoare.

Din punct de vedere strict economic, prețurile acestei creșteri a temperaturii sunt absolut inacceptabile. Ele se fac de exemplu simțite încă de pe acum în industria de asigurări. Când în 1991 Uraganul Andrew a devastat Florida el a doborât nu numai mii de case și clădiri comerciale, dar și clădirile a șapte companii de asigurări.

E adevărat, în ultimele decenii datorită implicării oamenilor de știință și a atenției acordate și de mass-media toate aceste probleme ecologice au avut un ecou relativ puternic și s-au făcut unii pași în direcția căutării unor soluții viabile. Numărul de tratate ecologice a crescut constant. Cel mai notabil succes îl reprezintă probabil Protocolul de la Montreal din 1987 privind diminuarea stratului de ozon. Ca rezultat al acestui acord, emisiile de freoni (CFC) au scăzut în 1995 cu 77% față de recordul înregistrat în 1988.
Poluarea aerului în Europa a fost mult redusă ca rezultat al tratatului privind poluarea globală a aerului din 1979. Explorarea minieră a fost interzisă în Antarctica pentru 50 de ani datorită unui acord din 1991, iar exportul de reziduuri periculoase din țările industralizate în țările în curs de dezvoltare a fost interzis începând cu data de 31 decembrie 1997.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles