Transmisia - receptia sincrona

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Transmisia - receptia sincrona

Din punct de vedere al numãrului de linii ce interconecteazã douã echipamente se deosebesc douã tipuri de conexiuni:

1. modul de transfer paralel presupune folosirea câte unui fir pentru fiecare bit de date (al unui cuvânt). Aceasta înseamnã cã mai multe fire sunt folosite pentru interconectarea a douã DTE. Din acest motiv modul de transfer paralel nu se foloseºte decât în cazul în care distanþa între DTE este micã.
2. modul de transfer serial presupune folosirea unei singure perechi de fire pentru interconectarea echipamentelor.

La un moment dat pe linie se transmite un singur bit, pentru fiecare bit fiind alocat un interval de timp fix. Viteza de transfer este mai micã decât în cazul 1 dar distanþa între DTE poate fi mult mai mare.
Cele douã moduri de operare sunt reprezentate în figura 3.1.
Comunicaþia de date între douã echipamente se poate realiza în trei moduri:

1. simplex: presupune transmisia datelor într o singurã direcþie.
2. half duplex: presupune transferul de date alternativ între cele douã echipamente. Când unul din echipamente se aflã în starea de emisie celãlalt se aflã în recepþie.
3. duplex (full duplex): presupune schimbul de date în ambele direcþii simultan.

Cap. II. 2 Moduri de transfer pentru semnalele digitale

Semnalele digitale pot fi tratate în sistemele de comunicaþii ºi de transmisie în mod sincron (STM - Synchronous Transfer Mode) sau în mod asincron (ATM – Asynchronous Transfer Mode). STM – mod de transfer sincron (Synchronous Transfer Mode)

Sistemele cu mod de transfer sincron (STM) utilizeazã transmisii bazate pe ierarhii digitale plesiocrone (PDH – Plesiochronous Digital Hierarchy) sau ierarhii digitale sincrone (SDH – Synchronous Digital Hierarchy). Capacitatea de transmisie accesibilã pe link este divizatã în cadre în PDH sau în containere digitale (CV) în SDH.

PDH utilizeazã semnale digitale care sunt organizate în cadre periodice cu perioada fixã de 125 µs. În multiplexul de ordinal 1 (primar) fiecare cadru este divizat în 32 de intervale de timp (IT) egale ca duratã, fiecare IT permiþând transmiterea unui octet de informaþie. Transmiterea cadrelor este sincronã. Sincronizarea este asiguratã prin ITO, care marcheazã de asemenea , ºi începutul cadrului. În interiorul cadrului, identificarea unui IT este realizatã prin poziþia acestuia în raport cu ITO.

Pentru o conexiune se realizeazã o alocare fixã a unui IT (interval de timp), prin care se transmit periodic informaþii. Rutarea este implicitã, ea fiind definitã de IT alocat în interiorul cadrului pentru conexiune. Comutarea poate asigura conectarea informaþiei dintr-un IT al unei intrãri la oricare dintre ieºiri.

Rezultã cã traseul de conexiune dintre douã terminale este definit de succesiunea de IT (cãi temporale) alocate în multiplexurile temporale între nodurile de comutaþie care participã la conexiune. Aceastã tehnicã, numitã conexiune mod circuit, asigurã utilizatorului o cale prin reþea cu debit fix de 64 kbit/s (8 biþi / 125 µs).

Datele ce sunt transferate între douã DTE sunt formate din unitãþi de lungime fixã, de obicei de câte 8 biþi. De exemplu când un terminal comunicã cu un calculator fiecare caracter tastat este codificat într o valoare binarã de 8 biþi, întregul mesaj fiind format dintr un ºir de astfel de caractere codificate. Deoarece fiecare caracter este transmis serial, echipamentul receptor pentru a decodifica ºi interpreta corect biþii transmiºi trebuie sã cunoascã:

• rata de emisie a biþilor (durata unei celule bit);
• începutul ºi sfârºitul fiecãrui caracter (octet);
• începutul ºi sfârºitul fiecãrui mesaj complet (bloc). « mai multe referate din Informatica