Timp sacru si timp profan in societatea traditionala

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Timp sacru si timp profan in societatea traditionala

Omul traditional are o viata si o gandire simple si este influentat in mare masura de mediul in care traieste pentru ca el gandeste simbolic (sa ne gandim doar la cruce ca simbol al credintei crestine). Intr-o societate traditionala predominant agricola, nu numai ca organizare economica, ci si ca spirit, acesta nu putea decat sa simta taraneste si, mai mult, sa aiba nevoie de o cultura populara, cu toata intelepciunea ei. Totodata, omul traditional este unitar (nu scindat intre eu si ceilalti eoarece traieste intr-o comunitate de munca si este parte a unui tot ; el traieste in comunitate si prin comunitate, si prin urmare nu simte lipsa unei culturi tehnice si intelectuale superioare. Insa aspectul care intereseaza cel mai mult este cadrul strict al societatii traditionale : omul traditional traieste intr-un timp si spatiu calitative, supuse distinctiei fundamentale dintre sacru si profan (sfera sacrului apare ca un domeniu separat si opus in totalitate profanului), traieste in orizontul credintei si al revelatiei.

Omul traditional este religios, iar omul religios dispune de o dubla evaluare a timpului care trece: timpul social si Marele Timp mitic, dupa cum le definea Jean-Jacques Wunenburger in Sacrul. Trebuie facuta totusi o distinctie in ceea ce priveste sacrul, deoarece exista doua tipuri de sacru : sacrul care tine de timpul sarbatorii si sacrul ce tine strict de religie.

Omul traditional este legat de mersul vremii si de periodicitatea timpurilor. Prima si fundamentala reprezentare a timpului sacru este ciclul, regenerarea periodica. Timpul sacru este caracterizat de suspendarea temporara sau inversarea obisnuintelor sau normelor timpului muncii (sarbatoarea nebunilor din Evul Mediu). Timpul activitatilor sale obisnuite (in majoritatea lor economice) este interupt din cand in cand, in momente prestabilite, care sa nu se suprapuna peste perioadele activitatilor obisnuite. Astfel, acest timp al odihnei fizice inlesneste aparitia legaturilor privilegiate cu sacrul.

In acest timp de intensificare a vietii religioase, omul se afla mai mult ca oricand in raport de dependenta absoluta fata de Creatorul Suprem, caruia i se supune neconditionat si caruia cauta sa-i castige bunavointa prin iubire, cunoastere rationala si traire mistica ; mai mult, se intensifica si formele de cult extern percepute ca indatoriri religioase si morale (sacrificii, rugaciuni, cantece, dansuri) stiindu-se ca sacrul religios le include.

Sacrul religios apartine exclusiv unor coordonate clare care includ anumite instrumente de cult, folosite de anumite fiinte (regele -conducator de drept divin, preotul), in locuri speciale (templul, biserica) si in anumite perioade de timp (duminica, zilele de Paste sau de Craciun).

Este evidenta dorinta omului traditional de a trai intr-un spatiu si timp sacralizate. Totul este pregatit din timp pentru aceste momente mistice, pentru acest timp sacru in care omul se simte in acelasi timp fascinat de o entitate pe care o percepe ca omniscienta si atotputernica, acest Misterium tremendum pe care nu il intelege, dar il venereaza.

Sacrul de tip religios si timpul referitor la acesta sunt probabil cu atat mai fascinante si mai misterioase cu cat omul se lasa condus de un transcendent infinit, perfect, care da lumii pe care a creat-o un sens si un scop (mantuirea) si pe care o stapaneste. Tot ceea ce este superior este pentru slava lui Dumnezeu, sacrul ca Divinitate creatoare absoluta. « mai multe referate din Romana