Thomas muntzer

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Thomas muntzer

     Scurta biografie:

     " nascut în 1486 sau 1489/90 în Stolberg (Harz)

     " a studiat în Leipzig si Frankfurt pe Oder

     " era un adept al lui Martin Luther

     " în 1517 sau 1518 viziteaza orasul Wittenberg

     " în 1519 ia în primire parohia din Jüterbog

     " în 1520 se muta la Zwickau ca predicator luteran

     " frecventeaza cursurile Universitatii din Wittenberg

     " în 1521 este izgonit din Zwickau

     " în 1523 este preot paroh im kursächsischen Allstedt

     " este alungat din Allstedt si din Mühlhausen

     " în 1524/25 întretine legaturi cu anabaptistii si cu taranii rasculati

     " în 1525 se reîntoarce ca preot paroh în Mühlhausen

     " conducator în rascoala taraneasca din Thüringen (Turingia)

     " la 15.05.1525, dupa înfrângerea rascoalei taranesti, este arestat

     " la 27.05.1525 a fost decapitat în Mühlhausen

     Thomas Müntzer era un preot reformator protestant radical care a devenit revolutionar în Germania anului 1525.

     În timpul studiilor sale în Leipzig (1518) Münzer intra sub influenta lui Martin Luther. La recomandarea acestuia, devine pastor în Zwickau (1520), dar este în curând izgonit de acolo. În timpul cât a fost pastor de Allstedt (1523), Müntzer a început sa aiba vederi radicale fata de pozitia lui Luther, alaturându-se taranilor si clasei muncitoare, în care vedea niste instrumente ale vointei divine.



     Pe 10 decembrie 1520, Luther a ars bula emisa de Papa împotriva sa, împreuna cu decretele si celelalte documente papale, în afara zidurilor orasului Wittenburg, în prezenta si cu concursul unui numeros public. Prin acest act, s-a dezis de Biserica Romei si a proclamat sosirea unei noi ordini a lucrurilor. Credinciosii care se boteaza în Hristos l-au aclamat cu bucurie, ceea ce arata o mare si favorabila schimbare în opinia publica. Ei s-au oferit sa îsi acorde sprijinul si s-au angajat imediat în operatiuni active de raspândire a adevarului. Luther s-a eliberat de autoritatea papala. Libertatea pe care acesta si-a declarat-o a fost înteleasa ca o eliberare de orice autoritate umana bisericeasca si a fost transmisa mai departe de cetateni, acestia chemând oamenii din toata tara sa îsi revendice drepturile.

     Era mai mult decât se astepta Luther sa obtina. Pe cât de mare si bun era, avea capriciile sale, ca orice mare om. El dorea ca ceilalti sa gândeasca fiecare pentru ei însisi si sa ajunga astfel sa gândeasca precum gândeste el. Pe cei care nu faceau acest lucru îi privea cu suspiciune si aveau sa afle foarte curând ca este mai bine sa se fereasca din calea lui. Discipolii si lingusitorii sai îl priveau cu un sentiment de evlavie învecinat cu superstitia.

     Convins ca Dumnezeu însusi doreste rasturnarea vechii ordini sociale, el promoveaza înfiintarea unei noi societati egalitare, care sa practice împartirea bunurilor. Elocinta revolutionara a lui Münzer era însotita de o spiritualitate patrunzatoare: numai cei patrunsi de Spiritul Sfânt, cei care în adâncul sufletelor au luat asupra lor crucea lui Hristos cel osândit, pot întelege corect Sfânta Scriptura. Pentru Müntzer si pentru adeptii sai, botezarea interioara a spiritului înlocuieste botezarea exterioara prin apa sfintita.

     Discursurile lui Thomas Müntzer aveau un caracter mobilizator si aveau o priza deosebita la public, fiind concepute în limbajul înteles de auditorii sai. Totusi, acest limbaj este unul religios si de aceea, daca îl citim astazi, cu greu ne dam seama cui se adreseaza sau ce vrea sa spuna. Masele de tarani de atunci însa întelegeau ca vorbea despre ei si ca aproba ceea ce planuiau.

     Thomas Müntzer l-a eclipsat în cele din urma pe Martin Luther. Luther a fost lider al revolutiei burgheze în lupta împotriva centralizarii catolice a puterii feudale. Dar Thomas Müntzer se adresa el însusi taranilor. Si facea acest lucru, într-un limbaj clar si raspicat, rational si aproape distractiv, cum l-a descris Engels într-o carte numita "Rascoala taraneasca în Germania".

     Istoricul Sleidan s-a aratat uimit de îndrazneala lui Thomas Müntzer care, spune acesta: "nu numai ca a început sa predice împotriva suveranului pontif, dar chiar si împotriva lui Luther însusi!"

     Botezul si martiriul credinciosilor erau strâns legate între ele. Primii credinciosi în Dumnezeu din Germania, în epoca reformei, au fost baptistii. Hans Koch si Leonard Meyster au fost condamnati la moarte la Augsburg în anul 1524.

     În multe documente istorice ale bisericii de regasesc triste dovezi ale anabaptismului german. Storck si Stubner, de exemplu, pretind ca profetizeaza si cer supunere pe baza chemarii lor divine. Ei predica învatatura despre existenta unei împaratii terestre milenare a Domnului Isus (chiliasm sau mileniarism), sustinând ca vremea razbunarii Domnului va sosi si ca sfintii vor îngenunchea toate legile lumesti si vor domina Pamântul. Tot ei mai spun ca Thomas Müntzer, nu numai ca are aceleasi conceptii, dar a mai si condus rascoala taraneasca ce a adus atât de multa mizerie în Germania si în cele din urma chiar în rândul taranilor însisi, care si asa erau saraci.

     Trebuie sa admitem totusi ca oamenii amintiti mai sus au fost niste vizionari, iar comportamentul lor era în anumite privinte lipsit de temei; dar sa recunoastem ca ei nu reprezentau chiar marea masa a clerului baptist, iar pentru viziunile lor clerul nu poate fi facut raspunzator. Cât despre rascoala taraneasca, Gieseler observa corect ca "nu se întâlnesc urme de fanatism anabaptist" în acesta. Acest lucru este onorabil si important.

     Este necesar sa mentionam ca de cele mai multe ori dovezile documentare despre acesti lideri provin de cele mai multe ori de la dusmanii lor. Thomas Müntzer este ponegrit în istoria baptista. Cei care ajung sa o citeasca, pot crede ca era întruchiparea a tot ce este rau. Dar care sunt faptele? Doar acestea: ca era un om pios, un predicator educat si elocvent, pe care poporul îl urmarea captivat; si ca se deplasa prin tara dintr-un loc în altul, pentru ca pe masura ce învata adevarul, imediat pleca sa îl predice, uneori spre marea suparare a lui Luther si a prietenilor acestuia, ale caror conceptii gresite si greseli nu întârzia sa le demaste. Iata ce spune Robert Robinson:

     "A fost un preot, dar a devenit discipol al lui Luther si un mare favorit în miscarea de reforma a bisericii. Comportamentul sau era deosebit de sobru, înfatisarea îi era smeada, cu ochii înfundati, cu fata prelunga si purta barba. Talentul sau consta într-o metoda de predica clara si usor de înteles de populatia rurala, care a fost cucerita de figura sa uscativa. Era neobisnuit pentru un predicator sa aiba o înfatisare asa de umila. Când îsi termina predica în câte un oras, se retragea pe nesimtite, fie pentru a evita multimea, fie pentru a se devota meditatiei si rugaciunii. Acesta era un obicei atât de neobisnuit, încât oamenii, de cele mai multe ori, se înghesuiau la usa lui, privind prin crapaturi, obligându-l astfel sa-i primeasca, iar atunci îi asigura înca o data ca el nu este o personalitate, ca tot ceea ce are vine de la Cel de Sus si ca toata admiratia si rugaciunile trebuie înaltate numai Domnului Iisus. Cu cât fugea mai mult de aplauze, cu atât îl urma mai mult poporul; poporul îl numea secundul lui Luther, iar Luther îl numea "Absalom", probabil pentru ca acesta furase inimile oamenilor lui Israel.

     Rascoala taraneasca a avut sfatuitori neinspirati si a fost condusa necorespunzator. Dar taranii aveau dreptatea de partea lor. Ei au întocmit un manifest, care era un document plin de patos, povestind o pagina trista a opresiunii. Istoricul Robertson îl sintetizeaza astfel: "În principal, articolele manifestului mentionau ca îsi pot alege singuri pastorii; ca pot fi eliberati de plata tuturor dijmelor, cu exceptia celei pe porumb; ca nu mai pot fi considerati sclavi, robi, serbi sau iobagi de catre clasele superioare lor; ca libertatea vânatorii si pescuitului trebuie sa fie comuna; ca marile paduri nu trebuie privite ca proprietati private, ci sa fie deschise folosintei tuturor; ca trebuie eliberati de povara taxelor sub care lucreaza; ca administrarea justitiei trebuie sa fie mai putin riguroasa si mai impartiala; ca acapararea pajistilor, livezilor, fânetelor si islazurilor de catre nobili trebuie restrânsa".

     Încheierea documentului este admirabila si este redata în întregime de Gieseler: "În al doisprezecelea rând, în concluzia noastra si ca rezolutie finala, daca unul dintre articolele de mai sus nu este în spiritul cuvântului Domnului, vom renunta la acesta, daca ni se va argumenta acest lucru în scris. Iar daca unul dintre articole ni se accepta si ulterior se dovedeste ca injust, din acel moment el devine nul, neavenit si nu va mai avea putere. De asemenea, daca mai multe articole ale cererii noastre pot fi rezolvate în spiritul Sfintei Scripturi, ne vom rezerva dreptul sa o urmam pe aceasta.

     Se spune ca Müntzer a asistat pe taranii care au întocmit acest document. Daca este asa, aceasta este spre onoarea lui. Orice opinii prostesti sau exagerate ar fi introdus în document, este scuzabil, pentru ca în acele zile foarte putini dintre oamenii publici nu si-au pierdut cumpatul. Hotarârea sa de a conduce rasculatii a atras asupra sa o cenzura puternica. Dar platea cu drag acest pret. Arestat dupa batalia în care taranii au fost înfrânti, sau mai degraba macelariti, pentru ca nu a fost nici o lupta, el a fost supus cu cruzime la torturi, dupa cum era obiceiul acelor vremuri, iar în cele din urma a fost ucis.

     Chiar daca rascoala taraneasca în sine nu a reprezentat o lupta baptista, prin implicarea sa în aceasta rascoala, Müntzer a gasit prilejul de a ridica o tornada de indignare împotriva baptistilor, ca si cum ar fi fost cu totii rebeli.

     Prigoana s-a dezlantuit cu violenta si nu a încetat nici o clipa complet pe durata perioadei de revolta. Baptistii se închinau la Dumnezeu si predicau Evanghelia sub o continua amenintare a libertatii si a vietii. Uneori se întâlneau în lacasuri aflate departe de privirile publicului, alteori în paduri si, nu de putine ori, treceau perioade lungi pâna sa se întâlneasca din nou, asa de înversunata era urmarirea lor de catre autoritati. S-a produs un efect care s-a dovedit în avantajul cauzei lor: au fost împinsi în afara granitelor, spre est, în Moravia si Ungaria, precum si în Olanda. În toate aceste locuri, bisericile au rasarit din ce în ce mai multe.

     Dupa ce rascoala taraneasca (1524-1525) a fost înabusita, Müntzer si pastorul radical Henry Pfaiffer au reusit înlaturarea consiliului orasenesc Mühlhausen si înfiintarea unei teocratii communiste în locul acestuia. Dupa înfrângerea partidului taranesc, Müntzer a fost decapitat. Elocinta înflacarata a lui Müntzer a influentat anabaptistii cu care uneori s-a identificat, desi a respins practica botezarii cu desavârsire. Marxistii l-au privit ca u precursor în lupta pentru o societate lipsita de clase sociale. Despre el au scris studii E. W. Gritsch (1989) si A. Friesen (1990).

     Thomas Müntzer a fost capabil sa conduca o insurectie care a acoperit câteva regiuni. Si a folosit o organizare militara pentru a înfrunta armatele nobililor si ale mosierilor. Dar nu s-a bucurat de mult sprijin la nivelul întregii Germanii. Proletariatul nu era pregatit sa se lanseze într-o revolutie care sa traverseze Germania de la cap la cap. Cum explica Engels, nu au existat conditiile economice necesare unei revolutii. Nu erau destui muncitori. Prea multor tarani le era teama si pe buna dreptate, deoarece mosierii dispuneau de forte militarizate.

     În concluzie, revolutia lui Thomas Müntzer a fost prematura, dar, având în vedere ideile sale, nu putea, decât sa organizeze si sa conduca o revolutie, luptându-se ca un leu. « mai multe referate din Istorie